Un exemplu uimitor de leadership

Degeaba înţelegi leadershipul, dacă nu ştii să te foloseşti cu înţelepciune de esenţa lui.

Scriitorii de succes, Napoleon Hill şi W. Clement Stone, relatează în cartea "Succesul şi atitudinea" o povestioară minunată. Într-o dimineaţă, un pastor încerca să-şi pregătească predica în condiţii grele. Soţia lui era plecată la cumpărături. Era o zi ploioasă, iar băieţelul lui era neastâmpărat şi plictisit, neavând nimic de făcut. În cele din urmă, disperat, pastorul luă o revistă veche şi o răsfoi până când dădu peste o poză în culorii vii, reprezentând o hartă a lumii. Rupse foaia din revistă, o făcu bucăţele şi le împrăştie pe podeaua sufrageriei, spunând:

- Johnny, dacă poţi să le pui la un loc, îţi dau 25 de cenţi.

Pastorul se gândi că asta o să-l ţină pe Johnny ocupat aproape toată dimineaţa. Dar peste zece minute auzi un ciocnit la uşa biroului său. Era băiatul lui, cu jocul de puzzle rezolvat. Pastorul fu uimit când văzu că Johnny reuşise să termine atât de repede, aranjând frumos toate bucăţelele de hârtie şi refăcând harta lumii.

- Băiete, cum ai terminat atât de repede? întreabă pastorul

- A, păi a fost simplu, spuse Johnny. Pe partea cealaltă era poza unui om. Am pus o foaie de hârtie dedesubt, am refăcut poza omului, am aşezat deasupra o altă foaie, apoi am întors-o. M-am gândit că dacă pun omul în ordine, şi lumea o să fie în ordine.

Leadership: Tu accepţi realitatea înainte de a te concentra asupra lucrurilor pe care crezi că le cunoşti, considerând că ceea ce vezi este o imagine neplănuită care se construieşte treptat?

Tu cât de bine te integrezi în lumea "făcută din bucăţele" a celorlalţi oameni? Trebuie să insist încă o dată asupra faptului că viziunea din care se compune o imagine constituie esenţa leadershipului. Iar liderul rămâne integrat întotdeauna, dacă nu în realitatea imediată, în orice caz în matricea internă a imaginii pe care şi-a construit-o despre realitate, adică într-o lume interioară în care imaginea nu ar putea exista fără el.

Un lider care începe să clacheze în faţa mentalităţii şi atitudinii oamenilor, deci care nu poate să redirecţioneze emoţiile oamenilor către el, nu-şi va putea ridica niciodată nivelul de influenţă.

Deci, el trebuie să-şi construiască o imagine impozantă din piesele pe care oamenii le strâng şi le pun laolaltă, pentru a-şi forma o orientare spre un viitor bazat pe expertiză și viziune. Mai mult decât atât, liderul trebuie să-şi formeze un cult al personalității concentrat în jurul figurilor centrale, deci să efectueze o căutare combinată a unei imagini cu o anumită realitate pentru a scoate în evidenţă diferenţa de abordare a unui demers de cunoaştere.

Johnny şi-a jucat excelent rolul de "formator de oameni", transmiţându-i tatălui său, cu toată convingerea, faptul că un om poate fi "în ordine" dacă reuşeşte să-l modeleze (tot aşa cum un sculptor îşi modelează operele, după voia sa, dar după propriul lui fel de-a fi). Orice om poate fi schimbat, în funcţie de ce ai vrea tu să vezi la el, după propriile tale criterii, cu condiţia să reuşeşti să te integrezi în lumea lui – deci, cu condiţia ca el să te accepte ca "modelator" şi îndrumător.

Dacă te consideri un expert în domeniul conducerii, dacă vrei să-ţi creşti performanţa şi să atingi un nivel înalt de influenţă, atunci caută să te raportezi cât mai bine la oameni, învaţă să aranjezi acele "bucăţele" din care este constituit fiecare din ei şi să le alimentezi cu acea energie definitorie pentru fiinţa lor, pentru viitorul lor, deci cu un stimulent care să le înviorezi spiritul. Dacă performanţa ta nu creşte nivelul de performanţă al celorlalţi, atunci e numai vina ta.

Leadership: Prestigiul tău se reflectă asupra imaginii pe care o construieşti treptat despre viziunea ta, acceptând o anumită formă de compromis înainte de a te concentra asupra realităţii pe care o cunoşti?

Imaginea pe care o construieşti despre viziunea ta este expresia convingerii tale semnificative despre două realităţi opuse: o realitate care se schimbă lent, atâta timp cât oamenii continuă să avanseze pe o cale bătătorită, şi o realitate care nu se poate manifesta, care este doar în mintea ta, deci este de fapt o fantezie. Iar singura formă de compromis pe care trebuie să o accepţi înainte de a te concentra asupra realităţii pe care o cunoşti este de a nu te implica total în căutarea unei viziuni care nu poate ieşi la suprafaţă.

Aşa cum oamenii primitivi nu cercetau niciodată boala care îi lovea, ci îl căutau pe Dumnezeu – tot aşa şi în cazul tău, degeaba cauţi să obţii succesul dacă nu-ţi cercetezi propria fiinţă, dacă nu gândeşti ca un lider de nivel înalt care ştie exact care sunt punctele tari şi cele slabe ale oamenilor pe care îi conduce. Când îţi cercetezi şi înţelegi propria fiinţă, propriul Eu, propriul caracter, simţi cum ai mai câştigat o dată lupta cu tine însuţi, simţi că avansezi, că progresezi. Simţi că ţii lucrurile sub control, că păstrezi o anumită stabilitate, că ai răspuns la orice întrebare. Îţi linişteşti mintea, conştiinţa şi sufletul ştiind că principiile pe care ţi le-ai impus a le respecta nu sunt încălcate prin îndoială sau nepăsare.

Măsura leadershipului tău e dată de modul în care te concentrezi asupra celorlalţi oameni, când îţi focalizezi atenţia şi grija asupra Eu-lui lor. Aşa cum un pictor urmăreşte să sublinieze prin lumină şi umbră individualitatea fiecărui obiect aflat în spaţiu, tot aşa şi tu, ca lider, trebuie să subliniezi prin intermediul leadershipului tău individualitatea caracterului deosebit a celorlalţi oameni, în virtutea acelui sentiment de nobleţe care le pune în valoare frumuseţea interioară.

Degeaba te simţi confortabil vizavi de ideea că toţi ceilalţi te ascultă şi îţi urmează exemplul, oferindu-le responsabilităţi şi autoritatea de care au nevoie, căci e posibil ca leadershipul tău să nu aibă substanţă, şi să te înşeli în privinţa a ceea ce eşti cu adevărat. S-ar putea să fii doar un şef, nu un lider carismatic şi iubit.

Esenţa leadershipului este să nu-ţi conturezi o viziune care te face să nu mai distingi realitatea de simularea "realităţii îmbogăţite".

Un exemplu uimitor de leadership are de-a face cu implicarea ta într-un joc cu două realităţi opuse: o realitate care îţi scapă din vedere, şi o realitate care se află în faţa ta, care este obiectivă. Ceea ce determină imaginea unui lider este viziunea care izvorăşte din aceste două realităţi, capabilă să inspire genul de angajament și de energie de care el va avea nevoie pentru a-şi scoate la iveală potenţialul creativ.