ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un grăunte de nisip în nesfârşitul deşert al lumilor

On Octombrie 19, 2012, in Leadership de Bază, by Neculai Fantanaru

Intervino în evoluţia celorlalţi oameni fără să denaturezi perspectivele tale de calificare în marea finală din procesul transformării.

Îşi supunea raţiunea când bătăilor inimii, când ritmului respiraţiei. Amploarea evenimentelor îl angajaseră într-o continuă şi nestăvilită răzvrătire interioară, care avea loc pe fondul aprofundării conflictului determinat de ostilitatea “lumilor paralele”. Îşi conducea existenţa sub influenţa unor entităţi discriminatorii, a unor duşmani invizibili, a unor procese de înceţoşare a realităţii şi încrederii în sine. Lucrări şi proiecţii conturate sub sfera de influenţă a unor legi aspre. Stranii şi confuze.

Llewelyn Moss, din “No Country for Old Men (2007)”, trebuia să facă un compromis cu el însuşi, să regăsească acea hartă cu puternică încărcătură spirituală la care să se raporteze permanent tot restul vieţii. Dar tragica absurditate de a trăi după nişte tipare impuse de evenimentele deznădăjduitoare, pe care o simţea în toată cruzimea ei, şi necesitatea de a privi în faţă destinul necruţător, nu făceau casă bună cu speranţa în viitorul său.

Ca un om care ispăşeşte o pedeapsă pentru care legea nu prevede nici o limită şi a cărei durată nu este determinată odată cu pronunţarea hotărârii, Llewelyn Moss începuse să simtă nevoia unui loc unde să se retragă, să se odihnească. O închisoare. Cu gratii foarte dese. Era tentat să se complacă în starea de haos spiritual cauzat atât de propria lui persoană, cât mai ales de limitele impuse de lumile care îl înconjurau, insuportabil, ca un gard din sârmă ghimpată.

Leadership: Ştii cum să pătrunzi valoarea regăsirii de sine în cuprinsul unei căutări care returnează rezultate exacte atâta vreme cât nu procedezi la ieşirea din limitele cauzalităţii?

Llewelyn Moss era străin de ştiinţa de a aduce o lumină oportună vieţii. De a se adapta unei lumi de care să se poată servi în voie, în care să judece, după echitate, oamenii şi faptele lor. Şi să se slujească de ea, ca un joc în care toată lumea are de câştigat. Căci tot ce fusese viaţa lui de altădată se ştersese, şi altceva, mai curând apăsător, inextricabil, căpătase brusc o vibraţie aparte.

Exista un fir care-l lega de destinul “lumilor paralele”, în pofida tuturor încercărilor de a se impune lor, sau măcar de a le descifra rostul. Mai întâi era lumea celor care îl despărţeau de visuri. Apoi lumea celor care îl obligau să ia parte la jocul lor, prins ca un peşte într-o plasă ermetică, lumea asasinilor. Mai era şi lumea celor care nu se implicau în derularea evenimentelor, a observatorilor. Şi acea lume orientată de intelect, în opoziţie cu alta mânată de instincte. Dar şi o lume a necuvântătorilor, cu propriile ei legi, cu o dimensiune bine stabilită şi care pentru el trecea neobservată. Lumi care evoluau în paralel.

Hotărâtor, o doză de luciditate îi dicta refuzul de lua parte la un joc în care toată lumea trişa - prin degradarea voinţei celor slabi, şi prin minimalizarea acelei realităţi care dădea un înţeles pozitiv vieţii. De parcă s-ar fi aflat în mijlocul unei fantasmagorii şi ceea ce vedea din univers era pur şi simplu efectul coşmarului din somnul greu care era viaţa. Un teren arid al suferinţei.

Llewelyn Moss mergea către descompunere. Trecuse de partea perdanţilor datorită neputinţei de a domina hazardul. Ajunsese într-un punct critic al transformării profunde. Lumea lui putea să încapă într-un grăunte de nisip, din nesfârşitul deşert al unor lumi stranii. Lumi care, direct sau indirect, voluntar sau involuntar, se întrepătrundeau parcă cu scopul de a-l localiza şi de a-l elimina complet din oricare din ele. Nu era cea dintâi victimă a acestui paralelism absurd, împovărător. Mai fuseseră şi alţii.

Şi toţi sfârşiseră la fel.

Leadership: Cât de rezistent este firul care te leagă de „lumile” din jur?

Cele mai importante lecţii pe care le înveţi ca lider îţi sunt împărtăşite din ambele părţi, cu dublu impact: a conştiinţei pe care vrei să o păstrezi curată, şi amprenta pe care o laşi în conştiinţa celor cu care interacţionezi în orice moment. O conştiinţă care te apăra, la care te raportezi toată viaţa, şi cea pe care o transmiţi celorlalţi, care te poate acuza, debranşându-te de la recunoaşterea statutului tău de om de mare caracter.

Conştiinţa este firul care te leagă sau te îndepărtează de “lumile paralele”, părţi ale acelei realităţi cu care te identifici în încercarea de a adera la excelenţă. În timp ce o depărtare de la normele şi regulile pe care le creează conştiinţa curată, echivalează cu uitarea, cu tendinţa crescândă a tăia rădăcinile propriilor valori şi convingeri. Este resortul propriului regres, care vine în contradicţie cu termenii şi condiţiile pe care le impune leadershipul, şi care se manifestă prin indiferenţă, prin îngroparea acelor lucruri care te pot conduce în direcţia cea bună.

Leadershipul este o manifestare a condiţiei umane în contextul unei existenţe dificil de traversat, în care triumfă un un singur lucru: frumuseţea spiritului uman în faţa a tot ce îi stă împotrivă.

Condiţia omului, văzută prin focul încercărilor vieţii, este o subclasă a cauzalităţii care angajează atât psihicul, cât şi liberul arbitru, din care rezultă interdependenţa dintre suprimarea autonomiei şi intensificarea procesului de creare a unei noi realităţi.

A te îndepărta de la codul leadershipului, care se subordonează conştiinţei, este ca şi cum ţi-ai conduce existenţa sub influenţa unor entităţi discriminatorii care aparţin unor duşmani invizibili. Pui astfel în mişcare mecanismul de declanşare a unor procese de înceţoşare a realităţii şi încrederii în sine. Iar, drept consecinţă, leadershipul îşi pierde farmecul, magica-i atracţie; ca o casă banală, care se tot micşorează până la zero, până la dispariţie.

Leadership: Te dezvolţi ca o consecinţă a cauzalităţii unei lumi pline de contraste şi stringenţe, după care toate evenimentele se justifică printr-o motivare intrinsecă?

Impui anumite limite celor din jurul tău? Te loveşti de refuzul lor de lua parte la un “jocul” tău? Minimalizezi acea realitate care dă un înţeles pozitiv vieţii lor?

Ceea ce contează, prin prisma leadershipului şi al caracteristicilor de bază care îl întregesc, este să vezi în ce măsură demersul esenţial al gândirii tale regăseşte o altă autoritate care să-ţi verifice corectitudinea faţă de principiile majore care îţi guvernează elementele de autenticitate. O autoritate care să-ţi auditeze propriile performanţe din perspectiva valorilor şi a rolului care te leagă de ceilalţi din jur.

În procesul transformării tale de la o condiţie deznadajduitoare la una de control, ca factor major de atingere a excelenţei, se cere o anumită finisare a reperelor care îţi compun caracterul, dând un sens mai adânc vieţii şi personalităţii tale. Se cere o continuitate la nivel de conştiinţă, deci în ordinea morală a valorilor şi normelor ei.

Leadershipul tău transformă realitatea celorlalţi oameni într-un teren arid al suferinţei? Poţi să găseşti un teren de împăcare între tine şi ei? Existenţa ta se îndreaptă spre descompunere?

Un grăunte de nisip în nesfârşitul deşert al lumilor sugerează acel ceva neînsemnat, acel element individual din arsenalul omului supus unei realităţi perisabile, care nu mai poate să evolueze şi să se transforme într-un alergător de cursă lungă.

După cum “frumuseţea ţine de geometrie şi numai sentimentul îţi dă posibilitatea să sesizezi formele ei cele mai delicate”, tot astfel leadershipul ţine de percepţiile tale asupra celorlalţi oameni. Şi numai realitatea pe care o trăieşti alături de ei îţi dă posibilitatea să apreciezi cele mai fine piese de rezistenţă din mecanismul care-l pune în mişcare, asigurându-i buna funcţionare.

Intervino în evoluţia celorlalţi oameni fără să denaturezi perspectivele tale de calificare în marea finală din procesul transformării tale – spre evoluţia conştiinţei, care te menţine permanent vigilent la orice deviere de la regulile şi reperele cele mai importante ale arhitecturii leadershipului; spre găsirea echilibrului necesar pentru a putea merge mai departe pe drumul spre desăvârşire.

Concluzie: Fără a abdica de la morală, deontologie şi...propria conştiinţă, un lider trebuie să găsească soluţii adecvate pentru a anihila legal efectele create de situaţiile când unul este împotriva tuturor şi toţi împotriva unuia. Autoanaliza ca şi analiza colectivă presupune şi chiar impune existenţa unei comunicări de ambele părţi.

Lipsa de comunicare ca şi analiza unilaterală, retragerea în propria lume, constrâns sau nu de evenimente, de mediu, de relaţii, de schimbări, nu înseamnă altceva decât atingerea acelui “borderline” dintre normal şi patologic, ceea ce de cele mai multe ori echivalează cu prăbuşirea.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us