ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un joc complicat

On Februarie 14, 2009, in Leadership de Succes, by Neculai Fantanaru

Extinde-ţi graniţele influenţei, adoptând o poziţie fermă faţă de hotărârea ta de a-ţi impune caracterul.

Drumul către o carieră de succes poate fi extrem de alunecos. Într-una din cele mai renumite cărţi despre şah, “Principii şi tactici”, Anton Berger specifica în primul capitol cele trei reguli importante din şah: “Atenţie, atenţie, atenţie !”

Pe măsură ce înaintezi în carieră, fii convins că te vei confrunta cu numeroase greutăţi şi te vei lovi de foarte multe obstacole care te vor ţine departe de scopul pe care ţi l-ai propus, de visele pe care le nutreşti. Foarte mulţi oameni invidioşi sau dornici să avanseze în postul pe care îl urmăreşti tu, vor încerca să te împiedice să faci un pas înainte. În astfel de momente va trebui să iei o hotărâre: ori înaintezi cu prudenţă ori te resemnezi.

Leadership: Caracterul care decide rezultanta tuturor forţelor tale este în acord cu asumarea unui ego care nu permite compromisuri?

Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii intre anii 1979-1990, a ştiut mai bine ca oricine cum să acţioneze astfel încât să nu fie ţinută în şah de către ceilalţi aspiranţi la scaunul confortabil de premier. Ca şi la jocul de şah, Margaret Thatcher a fost foarte chibzuită şi extrem de atentă la demersurile pe care urma să le facă, iar odată ce lua o decizie nu se mai răzgândea asupra ei. A spus-o chiar ea: “Dumneavoastră vă puteţi răzgândi, dacă vreţi. Doamna nu se răzgândeşte.

Poate că şi tu vei dori să ocupi o funcţie înaltă de conducere şi să-ţi măreşti puterea de influenţă. Te previn însă, că nu vei fi singurul care îşi doreşte acest lucru. Cu siguranţă vor exista şi alte persoane dornice de succes şi de ascensiune profesională.

Ca să câştigi în faţa oponenţilor tăi, va trebui să înveţi să joci dur, dar cu prudenţă ca Margaret Thatcher. Cumpăneşte bine mutările pe care doreşti să le faci, apoi acţionează decisiv. Aminteşte-ţi că, întocmai ca la şah, mutările o dată făcute nu le mai poţi schimba, iar o mutare greşită ar putea însemna sfârşitul partidei prin a fi făcut mat. Aşa că, preia controlul asupra jocului înainte ca adversarii tăi să o facă.

Ego-ul poate fi ieşirea ta din starea de inerţie auto-impusă numai dacă există o şansă de victorie asupra unei forţe foarte mari, al cărei rezultat te face să crezi că ceva mai presus decât tine veghează asupta ta, te călăuzeşte şi te protejează.

Tu ai abilitatea de a înţelege şi utiliza leadershipul ca instrument de asigurare a succesului? Capacitatea ta de a te menţine ferm pe poziţie este „marca distinctivă” a puterii tale de influenţă? Care e „piesa” cu cel mai mare potenţial pe care o foloseşti ca să-ţi controlezi oponenţii? Poţi crea puncte tari care să nu poată fi uşor atacate de către adversari? Te diferenţiezi de aceştia prin atenţia deosebită acordată demersurilor pe care le iniţiezi?

Extinde-ţi graniţele influenţei, adoptând o poziţie fermă faţă de hotărârea ta de a-ţi impune caracterul.

Poţi face o diferenţiere între Liderul-comun şi Liderul-de-elită, fără să fie nevoie de cunoaşterea în amănunt a proceselor de realizare a obiectivelor planificate?

Leadershipul în ansamblul său are la bază o sumă de principii, practici, convingeri şi strategii, ale căror raporturi și interferențe cu omul şi circumstanţele în care se află generează, în ultim stadiu, acel elan lăuntric şi acel tip de valoare de care liderul are nevoie pentru a se impune în faţa celorlalţi. Dar mai întâi de toate în faţa lui.

Se impune deci crearea unei dihotomii între liderul-comun și liderul-de-elită în care se poate transforma individ ul la un moment dat. Diferenţa cea mai grăitoare dintre cele două tipuri fiind dată de jocul la care concurează fiecare, în pofida presiunilor, distragerilor, încercărilor de intimidare şi comploturilor de orice fel. Dintre cele două tipuri, numai liderul-de-elită reînvie în el acea magie ciudată care îi strânge la un loc energiile cele mai puternice şi uneltele spirituale folositoare transformării, benefice unei funcţionări sigure şi unei evoluţii contra curentului.

Luând exemplul lui Margaret Thatcher, ştim prea bine cum încearcă să joace liderul-de-elită în întunecatul infern al întorsăturilor de situaţii şi al marilor schimbări, concentrate uneori într-o singură clipă. Încearcă să joace "nepiratat", adică legal, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi oponenţi de a strădui să dobândească titlul de maestru. Ci doar păstrându-şi poziţia fermă, punându-şi în prim plan îndrăzneala care se duce către oportunitate, conştientizând valoarea oricărei acţiuni întreprinse.

Cunoaşterea în amănunt a proceselor de realizare a obiectivelor planificate nu se poate realiza decât printr-o introducere personală în decorul unei "prestaţii live" care contribuie la depăşirea stării de risc în care se află un întreg ce poartă o realitate diferită de cea a părţilor care-l compun.

Poziţia de titular în leadership se obţine când te decizi să lupţi pentru o cauză mai presus de tine şi să te concentrezi pe ceea ce te face să mergi mai departe într-o direcţie imposibilă.

Dar cum percepe acest joc liderul-de-elită? Dacă, de exemplu, i-am ridica liderului-comun această problemă, cu siguranță ne-am lovi de slăbiciunea sa, de neștiința de a gestiona mai multe teritorii străine, de indiferența cu care tratează o serie de factori strategici caracteristici fiecărei poziţii, și de ignoranța de a acţiona după un plan în acel moment care necesită idei novatoare.

În toate epocile liderul-comun de la baza societății a ignorat aceste mijloace de probare a valorii sale. Deși, paradoxal, el a fost principalul actor pe scena istoriei universale, jucându-şi rolul continuu, inconştient de nepotrivirea sa la conducere, motivat doar sub impulsul dorinţei de a fi în frunte.

În consecință, se pare că victoria este produsul aproape exclusiv al personalităților bine formate în luptele pentru supremaţie. Personalități ce totuși nu ar fi putut să își spună cuvântul fără susținerea unui joc complicat, la nivel superior, care constă în tendinţa de acumulare a unor avantaje poziţionale sau materiale, dezvoltate ulterior până la forme cu caracter decisiv.

Obligaţia pe care ti-o asumi ca lider nu trebuie niciodată interpretată ca o clauză de răzgândire în cazul traversării unui drum anovoios, ci ca o clauză de risc voluntar spre identificarea si dezvoltarea zonelor de favorabilitate înaltă care te ţin în formă.

Un joc complicat devine un adevărat spectacol demn de marile personalităţi ale istoriei atunci când cele două reprezentaţii “caracterul puternic” şi “un ego care nu face compromisuri” se prelungesc peste măsură. Dar merită să iei parte la el, fiindcă înveţi cum să-ţi găseşti motivaţia într-un cadru ce nu permite favoruri, ci doar manifestarea mândriei.

Cred că vorbele scriitoarei de origine română, Irina Binder, exprimă cel mai bine atitudinea unui lider prins într-un joc riscant: "Dacă vreodată voi ţine capul jos,va fi doar ca să-mi admir pantofii."

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us