Un memento al vremurilor demult apuse

Integrează în propria ta gândire marile învăţături ale ştiinţei, stabilind legătura între "credinţa într-o entitate superioară" şi ce se întâmplă în tine însuţi.

Reîntors la Chateau D'if, contele de Monte Cristo îngenunche pios înaintea rămăşiţelor patului din care moartea făcuse pentru el un altar. Abatele Faria fusese pentru el, în timpul detenţiei, ceea ce ştiinţa este pentru Dumnezeu înaintea universului.

- Tu, care mi-ai fost al doilea tată - spuse el - tu care mi-ai dat libertatea, ştiinţa, bogăţia, tu care, asemeni fiinţelor superioare nouă, aveai ştiinţa binelui şi a răului. Dacă în fundul mormântului mai rămâne ceva din noi ca să tresalte la glasul celor rămaşi pe pământ, dacă în schimbarea suferită de cadavru mai pluteşte ceva însufleţit prin locurile pe unde am iubit mult şi am suferit mult, inimă nobilă, spirit înalt, suflet adânc, te conjur, în numele dragostei părinteşti pe care mi-ai dăruit-o, şi al respectului de fiu pe care ţi l-am închinat, înlătură-mi prin vreun semn, prin vreo revelaţie oarecare, restul acesta de îndoială care, dacă nu se schimbă în convingere, va deveni remuşcare.

Paznicul îi întinse fâşiile de pânză pe care abatele Faria îşi revărsase toată comoara ştiinţei lui. Manuscrisul era marea lucrare a abatelui asupra regalităţii în Italia. Monte Cristo îl luă cu grabă şi ochii îi căzură mai întâi asupra inscripţiei de la început. El citi:

„ Vei smulge dinţii balaurului şi vei călca în picioare leii, zis-a Domnul ”.

- Iată răspunsul ! Gândi contele. Îţi mulţumesc, tată, îţi mulţumesc ! *

Leadership: Îţi reglezi sentimentul valorii prin reluarea şi recontextualizarea tainelor superioare ale ştiinţei, punând în prim planul vieţii apropierea faţă de spirituale care se cer trăite şi înţelese prin întoarcerea ta la cele trecute, dar primordiale?

Taina superioară a ştiinţei constă în a şti ce să faci cu ce-ai învăţat, după ce-ai realizat cine eşti. Scriitorul român, Ion Moja, care a înţeles acest lucru, adăuga în acest sens: să fii în stare să învingi întunericul, vizualizând cât se poate de expresiv modul cum fluidul cunoaşterii învinge tainele şi dezvăluie lucrurile, prin suferinţă şi speranţă – două stări de spirit prin ale căror logodnă abia raţiunea ajunge înţelepciune.

Taina ştiinţei, aidoma unui organism care funcţionează prin contribuţia sistemelor sale, îşi consolidează proprietăţile prin trecerea de la imperfecţiune la perfecţiune, de la întuneric la lumină, sau metaforic vorbind, de la moarte la viaţă. Facem referire aici la conceptul esoteric „Trezirea omului adormit”, pe care foarte puţine conştiinţe au ştiut să-l înţeleagă şi să-l stăpânească pentru a avea acces la o nouă deşteptare şi pentru a se regăsi în gândirea „Totului” - prin forţele motivate ale raţiunii care, la momentul oportun, impun facerea binelui şi evitarea răului. Ca să nu te cufunzi în mocirla remuşcărilor şi îndoielii, trebuie să reînvii permanent acea flacără care îţi încălzeşte sufletul.

A-ţi regla sentimentul valorii prin reluarea şi recontextualizarea tainelor superioare ale ştiinţei nu înseamnă să lupţi pentru o perfecţiune ce nu poate fi atinsă, ci să-ţi reduci cât mai mult posibil imperfecţiunile prin punerea în practică, prin modalităţi adecvate, a cunoştinţelor noi dobândite pe parcursul vieţii. Asta te face să vezi lumea dintr-o altă perspectivă.

Leadershipul, impus prin prezenţa unei entităţi umane superioare, dobândeşte semnificaţia revelării unei nou sens al existenţialităţii, cel al descoperirii lumii văzute diferit, prin prisma cunoaşterii mult mai cuprinzătoare. Într-un leadership avansat putem surprinde acea formă de manifestare a raţiunii care poate face posibilă cunoaşterea realităţii de dincolo de fiinţă, de dincolo de gratiile reci ale întunericului şi sentimentului de vulnerabilitate, prin trezirea şi expansiunea conştiinţei, care poate fi urmată de o mobilizare amplă pentru construcţia unei noi identităţi.

Leadership: Poţi să introduci în relaţia slujire-virtute un model de extensiune mentală aflat într-o configuraţie „multi-link” care să cuprindă şi să exprime un "înafară" dinspre interiorul fiinţei?

Tentativa de ameliorare a statutului de utilizator final al ştiinţei, în condiţiile de comparare cu un standard relevant de superioritate sau, mai bine zis, cu un etalon de perfecţiune, o constituie viziunea introducerii în relaţia slujire-virtute a unui model de extensiune mentală, aflat într-o configuraţie „multi-link” - care aduce posibilitatea de accesare a unor resurse de formare continuă, de forţă şi curaj. Acestea creează mai multe legături spre versiunea full a propriei tale deveniri, care are, ca punct terminus cunoaşterea Sinelui, iluminarea.

Este vorba de slujirea unui anumit exemplu de conştiinţă şi raţiune, înaintat prin semnificaţia pe care o atribuie sensului vieţii şi, apoi, de acea virtute supranaturală implantată în tine, care dacă nu acţionează constant asupra ta prin trăiri pozitive, se anulează prin îndoieli şi remuşcări.

O configuraţie „multi-link” care cuprinde şi exprimă un "înafară" dinspre interiorul fiinţei este o totalitate inepuizabilă de ştiinţă şi înţelepciune care îl include pe Dumnezeu în planul existenţei, subordonându-şi părţile cu o pronunţată coeziune determinată de un scop comun, cu un limbaj conotativ, cu o funcţionalitate şi o finalitate relativ autonome. Ea reprezintă atât un scop în sine, cât şi o uşurare a conştiinţei, un motiv ce te ajută să mergi înainte pe calea către cele "înalte", valoroase şi veşnice.

Leadership: Îţi îndeplineşti menirea cea mai nobilă de a susţine o altă făptură în descoperirea de sine şi, odată cu aceasta, de a oferi cu generozitate darul vieţii unei fiinţe care să ducă mai departe povestea unei împliniri sufleteşti şi spirituale?

Ştiinţa spirituală ne arată că între moarte şi o nouă naştere omul întâlneşte anumite entităţi - şi aş adăuga aici, printr-o accepţiune care trece dincolo de simplul înţeles, că aceste entităţi odată ce se ataşează şi se dezvoltă, nu se mai separă niciodată integral. Rămâne întipărită acea voce a sufletului, gândul unei experienţe prea bogate, care deschide noi orizonturi, ale cărei elemente poartă accente puternice de inspiraţie.

Prima, entitatea superioară - te învaţă şi te călăuzeşte prin genialitatea extrasă din înţelepciune, prin alipirea la spiritul lui Dumnezeu, să-ţi sporeşti acea curiozitate intelectuală înnăscută spre a-ţi forma competentele necesare integrării şi performării în primul planul unui prezent etern. A doua, entitatea de rezistenţă - te reprezintă atunci când îţi cauţi calea printre piedicile şi constrângerile impuse transformarea ta într-un alt tip de om.

Liderul care ştie să privească mai departe, dar care nu-şi demonstrează puterea de a privi în urma sa, nu a descoperit şi nu este motivat de acea genialitate care are la bază două treimi suflet şi o treime inteligenţă. Ceea ce surprinde măreția spiritului şi sensibilitatea sufletului, este tocmai acea trăsătură de personalitate ce conferă posesorului abilitatea de a-şi arăta considerația față de contribuabilii la propria lui formare - pentru a se adapta mai uşor la cerinţele unui leadership tot mai performant.

Experienţa plină de privaţiune care suplineşte rănile emoţionale cu acea forţă intelectuală apropiată de cel ce mântuieşte cu adevărat, seamănă cu sinceritatea şi puritatea unei fiinţe care va rosti cu bucurie, la sfârşitul unei vieţi pline de sens şi speranţă: "Îţi mulţumesc, Dumnezeu".

Un memento al vremurilor demult apuse vizează acea calitate rară de a nu-ţi uita „rădăcinile” dezvoltate uneori într-un climat necorespunzător, dar cu toate acestea fertil obţinerii superiorităţii autoimpuse sau impuse de către o autoritate străină.

Consolidează-ţi permanent „Trunchiul” cu noi cunoştinţe şi învăţături ale predecesorilor, pentru ca „Coroana” a ceea ce eşti să se înalţe spre culmile performanţei şi ale perfecţiunii. Esenţa leadershipului poate fi înţeleasă prin cele ce trec, dar nu se uită niciodată, la fel ca învăţătura primită din partea unui părinte ce nu se rezumă doar la informaţie, ci la dreapta credinţă care te face să le depăşeşti pe toate prin nădejde şi dragoste.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.