ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un miel rătăcit în adâncul întunericului (I)

On Septembrie 14, 2013, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Stabileşte o corespondenţă între cele două feţe ale tale, fără să-ţi laşi sugrumată raţiunea de nişte coordonate impuse de forţe externe.

Clarice Starling reuşeşte să dea de urma criminalului, cunoscut ca Buffalo Bill. Ajunge chiar în casa acestuia, în blestematul loc al groazei. Simte că viaţa îi este în pericol, singură în adâncul întunericului care produce spaima cea mai cumplită, îngheţându-i elanul de a face ceva constructiv. Necesitatea menţinerii compoziţiei de material dur din care este croită, faţă de mediul neobişnuit în care se află, impune un curaj peste limitele normalului, furnizând o energie care însă tinde să o epuizeze.

Forţa ciudată care o încearcă dintr-un unghi dificil de sesizat, înconjurând-o aproape paralizant în această arie neprotejată, îşi schimbă sâcâitor poziţia mărind astfel coeficientul de variaţie a tensiunii. Terifiantă, forţa aceasta emite vibraţii cu intensităţi diferite şi tot mai accentuate, produce fiori şi palpitaţii la inimă, însoţite de o indispoziţie puternică.

Brusc, totul capătă o conotație sumbră. Inabilitatea de a tolera sentimentul de inhibare şi frustrare o deprimă pe Clarice. Ea pare a fi cuprinsă de un flux abundent de căldură ce tinde să-i deregleze funcţiile vitale. Fluxul acesta sporeşte transferul energiei de agitaţie a moleculelor din sânge, provocând o sporire a presiunii arteriale. Creierul intră într-o stare de inerţie a gândirii care slăbeşte capacitatea de reacţie. Energia nervoasă atinge maximul de intensitate, determinând o uzură rapidă a simţurilor.

Leadership: Te zbaţi într-o inerţie a inacţiunii şi a propriei neputinţe?

Nefiind o raritate, probabilitatea de a cădea în mijlocul necunoscutului, negăsind modalitatea optimă de a evita incertitudinea propriei tale personalităţi, presupune existenţa unei incidenţe crescute a evenimentului de referinţă în care eşti implicat. Care îţi pune judecata şi trăirile în situaţia de a suferi o înfrângere, uneori catastrofală. Leadershipul devine în anumite circumstanţe destul de anevoios, foarte dificil de tratat.

Leadershipul, ca mijloc favorabil ieşirii din acest necunoscut care nu-ţi cere permisiunea de a te sabota dacă nu eşti atent, poate dezbina toate convingerie pe care le reprezinţi, sensibilitatea sau confortul psihic şi emotional. Iar raţiunea necesită o anumită flexibilitate în crearea unei imagini corecte şi relevante a cine eşti cu adevărat în aceste momente. Prin faptul că este principala componentă a schimbării, asigurând o viziune corectă care nu te cramponează în apărarea unui model neperformant de a fi, şi dedicarea necesară pentru materializarea acesteia.

Îmi amintesc cu drag cuvintele lui Victor Hugo: “Care dintre noi n-a intrat măcar o singură dată în viaţă în această peşteră întunecată a necunoscutului? Nici unul din actele conştiinţei nu este definitiv.

Prin asta el trage un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat, asigurând leadershipului o anumită funcţiune, aceea de preîncărcare a imaginii personale care te reprezintă cu adevărat şi de autocorectare a erorilor de judecată care pot crea un blocaj mental în momentele de teamă şi incertitudine. Hugo lasă să se înţeleagă că scăparea din zona care ridică probleme şi creează nesiguranţă este dincolo de viziunea îngustă despre tine însuţi pe care ţi-o dă mintea zdruncinată de luptele interioare.

Nimic nu te face mai nesigur decât o formă de luptă, cu un caracter neobişnuit, adoptată fără o analiză prealabilă a impactului produs asupra ta. Ajungi să te zbaţi într-o inerţie a inacţiunii şi a propriei neputinţe atunci când procesele şi etapele fluxului de “căldură”, exemplificat prin acele gânduri negative care curg necontenit prin mintea ta, nu sunt evitate. Iar leadershipul se anulează automat dacă te zbaţi între propriile suspiciuni și propriile forţe.

Ar fi minunat dacă ai urma acest sfat ori de câte ori experimentezi îndeaproape acel sentiment ciudat, acea simţire de neîmblânzit datorată unei identităţi prost definite: “Deschide bine ochii pentru ca viziunea care îţi este profund împăienjenită să îţi fie reîmprospătată. Şi orizontul care îţi este învăluit de o ceaţă groasă să devină din ce în ce mai limpede.

Leadership: Limite sunt depăşite în raport cu transformările?

Stimulii provenind din mediul străin sunt preluaţi de organele de simţ. Iar cu cât stimulii sunt mai puternici şi mai frecvenţi, cu atât mai rapid se pot depăşi limitele gândirii şi raţiunii. Dacă aceste limite nu sunt depăşite în raport cu transformările ce au survenit ulterior adoptării unor decizii rapide şi nefundamentate, atunci nu vei putea asigura evitarea conflictului cu tine însuţi.

Şi astfel, cele două părţi adverse, cele două feţe ale tale, cea curajoasă şi cea temătoare, se vor ameninţa direct sau indirect, ducând la distrugerea prin sacrificiu a poziţiei tale de referinţă. Această poziţie funcţionează fără întrerupere, dacă acul indicator al leadershipului care îţi validează reacţiile şi superioritatea este în raport cu cele două feţe.

Ca să nu atingi limita cantitativă a incertitudinii, stabileşte o corespondenţă între cele două feţe ale tale, fără să-ţi laşi sugrumată raţiunea de nişte coordonate impuse de forţe externe.

Un miel rătăcit în adâncul întunericului scoate în evidenţă posibilitatea de a cădea în extrema negativă a leadershipului, atunci când nu vrei să-ţi depăşeşti propriile limite în condiţiile intensificării unor stimuli supraliminali de natură externă, dar şi internă.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us