ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un miel rătăcit în adâncul întunericului (I)

On Septembrie 14, 2013, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Stabileşte o corespondenţă între cele două feţe ale tale, fără să-ţi laşi sugrumată raţiunea de nişte coordonate impuse de forţe externe.

Clarice Starling reuşeşte să dea de urma criminalului, cunoscut ca Buffalo Bill. Ajunge chiar în casa acestuia, în blestematul loc al groazei. Simte că viaţa îi este în pericol, singură în adâncul întunericului care produce spaima cea mai cumplită, îngheţându-i elanul de a face ceva constructiv. Necesitatea menţinerii compoziţiei de material dur din care este croită, faţă de mediul neobişnuit în care se află, impune un curaj peste limitele normalului, furnizând o energie care însă tinde să o epuizeze.

Forţa ciudată care o încearcă dintr-un unghi dificil de sesizat, înconjurând-o aproape paralizant în această arie neprotejată, îşi schimbă sâcâitor poziţia mărind astfel coeficientul de variaţie a tensiunii. Terifiantă, forţa aceasta emite vibraţii cu intensităţi diferite şi tot mai accentuate, produce fiori şi palpitaţii la inimă, însoţite de o indispoziţie puternică.

Brusc, totul capătă o conotație sumbră. Inabilitatea de a tolera sentimentul de inhibare şi frustrare o deprimă pe Clarice. Ea pare a fi cuprinsă de un flux abundent de căldură ce tinde să-i deregleze funcţiile vitale. Fluxul acesta sporeşte transferul energiei de agitaţie a moleculelor din sânge, provocând o sporire a presiunii arteriale. Creierul intră într-o stare de inerţie a gândirii care slăbeşte capacitatea de reacţie. Energia nervoasă atinge maximul de intensitate, determinând o uzură rapidă a simţurilor.

Leadership: Cum îţi evaluezi nevoia de a te înţelege pe tine însuţi în timpul unei experienţe de pericol iminent, atunci când tot ceea ce se manifestă ca sensibilitate are potenţialul unei consecinţe de tipul "declinării identităţii" ?

Nefiind o raritate, probabilitatea de a cădea în mijlocul necunoscutului, negăsind modalitatea optimă de a evita pericolul (echivalent cu incapacitatea propriei tale personalităţi de a se exprima liber), presupune existenţa unei incidenţe crescute a evenimentului de referinţă în care eşti implicat. Acest fapt îţi pune judecata şi trăirile în situaţia de a suferi o înfrângere, uneori catastrofală. Leadershipul devine în anumite circumstanţe destul de anevoios, foarte dificil de tratat.

Leadershipul, ca mijloc favorabil ieşirii din acest necunoscut care nu-ţi cere permisiunea de a te sabota dacă nu eşti atent, poate dezbina toate convingerie pe care le reprezinţi, sensibilitatea sau confortul psihic şi emotional. Iar raţiunea necesită o anumită flexibilitate în crearea unei imagini corecte şi relevante a cine eşti cu adevărat în aceste momente. Asta, prin faptul că raţiunea unei viziuni diferite faţă de tine însuţi este principala componentă a schimbării, asigurând o viziune corectă care nu te cramponează în apărarea unui model neperformant de a fi, şi dedicarea necesară pentru materializarea acesteia.

A-ţi declina identitatea într-o situaţie de pericol, când eşti ferm convins că nu există decât o singură cale de ieşire (curajul nebănuit), este similară cu a încerca să compari o prună cu un cactus: trebuie să guşti dintr-o experienţă de savurare a unei plăceri în durere, învecinată cu sentimentul de a fi neputincios într-un mediu ostil.

Leadership: Ce poziţie adopţi în perceperea unei experienţe de limită între viaţă şi moarte, în legătură cu o cauză evenimenţială care anulează orice încercare de a te transforma tu însuţi într-o formă semnificativă a realităţii menită să dea sens traiectoriei individuale?

Îmi amintesc cu drag cuvintele lui Victor Hugo: “Care dintre noi n-a intrat măcar o singură dată în viaţă în această peşteră întunecată a necunoscutului? Nici unul din actele conştiinţei nu este definitiv.

Prin asta el trage un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat, asigurând leadershipului o anumită funcţiune, aceea de preîncărcare a imaginii care te reprezintă cu o rezoluţie extrem de neclară a unei suferinţe care poate fi multiplicată la nesfârşit. Leadershipul este un proces permanent de autocorectare a erorilor de judecată care pot crea un blocaj mental în momentele de teamă şi incertitudine. Hugo lasă să se înţeleagă că scăparea din zona care ridică probleme şi creează nesiguranţă este dincolo de viziunea îngustă despre tine însuţi pe care ţi-o dă mintea zdruncinată de luptele interioare.

Nimic nu te face mai nesigur decât o formă de luptă, cu un caracter neobişnuit, adoptată fără o analiză prealabilă a impactului produs asupra ta. Ajungi să te zbaţi într-o inerţie a inacţiunii şi a propriei neputinţe atunci când procesele şi etapele fluxului de “căldură”, exemplificat prin acele gânduri negative care curg necontenit prin mintea ta, nu sunt evitate. Iar leadershipul se anulează automat dacă te zbaţi între propriile suspiciuni și propriile forţe.

Ar fi minunat dacă ai urma acest sfat ori de câte ori experimentezi îndeaproape acel sentiment ciudat, acea simţire de neîmblânzit datorată unei identităţi prost definite: “Deschide bine ochii pentru ca viziunea care îţi este profund împăienjenită să îţi fie reîmprospătată. Şi orizontul care îţi este învăluit de o ceaţă groasă să devină din ce în ce mai limpede.

Leadership: Îţi poţi depăşi limitele de suportabilitate a durerii în raport cu transformările apărute ulterior desfăşurării evenimentelor care te-au marcat prin însăşi impactul lor?

Stimulii provenind din mediul străin sunt preluaţi de organele de simţ. Iar cu cât stimulii sunt mai puternici şi mai frecvenţi, cu atât mai rapid se pot depăşi limitele gândirii şi raţiunii. Dacă aceste limite nu sunt depăşite în raport cu transformările ce au survenit ulterior adoptării unor decizii rapide şi nefundamentate, atunci nu vei putea asigura evitarea conflictului cu tine însuţi.

Şi astfel, cele două părţi adverse, cele două feţe ale tale, cea curajoasă şi cea temătoare, se vor ameninţa direct sau indirect, ducând la distrugerea prin sacrificiu a poziţiei tale de referinţă. Această poziţie funcţionează fără întrerupere, dacă acul indicator al leadershipului care îţi validează reacţiile şi superioritatea este în raport cu cele două feţe.

Ca să nu atingi limita cantitativă a incertitudinii, stabileşte o corespondenţă între cele două feţe ale tale, fără să-ţi laşi sugrumată raţiunea de nişte coordonate impuse de forţe externe. În orice situaţie, durerea pe care o simţi poate fi depăşită prin imperativul unei meniri mai înalte, aceea că tot ceea ce ţi se întâmplă negativ este un mijloc de a te păşi pe tine însuţi.

Liderul este persoana care îşi gestionează temerile cu calm şi încredere, capabilă să trăiască sentimentul de control asupra situaţiei pe care o trăieşte.

Un miel rătăcit în adâncul întunericului scoate în evidenţă posibilitatea de a cădea în extrema negativă a leadershipului, atunci când nu vrei să-ţi depăşeşti propriile limite în condiţiile intensificării unor stimuli supraliminali de natură externă, dar şi internă.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate