Un regizor este obligat să apere cultura

Studierea și înțelegerea contribuțiilor anterioare la moștenirea artei ne pregătesc să exprimăm "noul cuvânt" al vieții.

Totodată continuă și munca pentru filmul "Ivan". În aceste zile monstruoase ale războiului, regizorul Serghei Eisenstein socoate ia în calcul lupta armată împotriva fascismului, fiind obligat să apere cultura. Îl îndurerează fiecare nouă barbarie: distrugerea inegalabilelor fresce medievale de la Pskov și Novgorod, a palatelor și a fântânilor arteziene din secolul al XVIII-lea de la Leningrad, a catedralelor de lângă Moscova, a hidrocentralei de pe Nipru... Îl doare cumplit jertfa de vieți omenești care se pierd înfruntând urgia nemțească.

Dar totodată se gândește încă de la început la zilele de după război, la ziua de mâine a culturii și a artei pe care și el este chemat să o asigure făcând orice jertfă pentru grăbirea venirii ei și fiind gata înarmați până în dinți cu experiența trecutului pentru ca făcliile din mâinile noastre, din mâinile celor care așteaptă lumina să fie curate și pregătite pentru acea clipă când arta noastră va trebui să exprime noul cuvânt al vieții.

Sarcina sa principală însă o socoate a fi apărarea, prezervarea culturii. În același august termină studiul său despre El Greco, redactează o versiune engleză a studiului despre Griffith și a istoriei montajului în diferitele arte și pregătește și o privire de ansamblu asupra ideii de prim plan de-a lungul istoriei artelor.

Cum poți să scoți esența sufletului tău și să o dăruiești lumii printr-o capodoperă, în ciuda deplasării imaginilor de la „frumos” la „urât” și a scăderii importanței muncii de creație?

Efectul pe plan mondial al distrugerii artei, este deplasarea clară a unor imagini de la stadiul de "frumos" la stadiu de "urât", fapt ce scade importanța muncii de creație. Numai ecranizările păstrează (și vor păstra în perioada imediat următoare) o bună parte din creații, și fotoreproducerea imaginilor pentru generațiile următoare, sau cărțile care redau adevărul timpurilor, încât beneficiarii ocazionali de artă să asimileze mai mult din aspectele lumii vechi și noi.

Sistemele tehnice de realizare a filmelor, înregistrări, prelucrări, stocări, transmiteri și redări în clar a imaginilor, datorită complexității tehnologiei și a volumului deosebit de mare de stocare a informațiilor, evoluau ceva mai lent pe timpurile lui Eisenstein, decât în prezent. Cu toate astea, evoluția atinsă și tendințele observate stabileau încă de atunci foarte clar modul de prelucrare a imaginilor în vederea pregătirii viitoarei generații de artiști, preluând responsabilitățile tradițional regizorale. Din acest motiv trebuie să înțelegem durerea unui regizor: de a nu putea cuprinde într-o singură filmare toate imaginile care vor face istorie, chiar și după ce realitatea va fi sumbră.

În ce mod munca ta reflectă angajamentul tău profund față de cultură și cum poți integra acest angajament în propria ta creație așa încât să transmită un mesaj autentic și puternic?

În timpul acestor zile "monstruoase" ale războiului, Eisenstein considera esențială nu doar lupta armată, ci și apărarea tezaurului cultural, pe care războiul tindea să-l distrugă. Totdeauna munca unui regizor se concentrează pe salvarea și prezervarea elementelor de patrimoniu - fresce medievale, palate, catedrale, chiar și infrastructura tehnică, cum ar fi hidrocentrale. Aceasta reflectă angajamentul lui profund față de "cultură și artă" și dorința de a asigura că "făcliile" de cunoaștere și inspirație sunt păstrate curate pentru a lumina zilele de după conflict.

Acest angajament este vizibil nu doar în acțiunile sale imediate, ci și în munca pe termen lung, pregătind studii despre figuri marcante cum ar fi El Greco și Griffith, sau despre tehnici semnificative în artă, precum istoria montajului. Astfel, Eisenstein nu doar că protejează patrimoniul cultural existent, dar și contribuie la dezvoltarea continuă a discursului artistic.

De aceea, acest "nou cuvânt al vieții" ar putea fi interpretat ca o dorință de a aduce o perspectivă nouă și mai profundă asupra condiției umane, prin artă. În timpul războiului, Eisenstein simțea nevoia de a proteja cultura și de a exprima adevărul despre ororile la care era martor. Totodată, își punea speranțele în posibilitatea ca, după război, arta și cultura să poată exprima o lume mai bună, mai echitabilă, mai justă și mai umană.

În acest sens, "noul cuvânt al vieții" ar putea simboliza o schimbare în modul în care oamenii se raportează la artă și cultură, și modul în care acestea pot contribui la reconstrucția morală și spirituală a societății după război. Arta ar trebui să devină un instrument puternic pentru promovarea păcii, dreptății și progresului, reflectând astfel valorile și aspirațiile unei noi ere.

Ca să devii un artist adevărat trebuie să integrezi în creația ta tehnici semnificative în artă, precum istoria montajului, pentru a exprima "noul cuvânt al vieții" în ciuda realităților vremurilor.

Nimeni nu știe ce se petrece în sufletul unui regizor, în afară de acei artiști care s-au confruntat cu problemele muncii de creație în timpul vremurilor de criză. Un artist trebuie să își mențină creativitatea și să își urmeze viziunea chiar și în momente dificile, făcând abstracție de obstacolele din jur.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.