ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest
Urma pierdută a unui drum unic printre întinderile astrale
On Septembrie 15, 2018, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Fii în stare să-ţi asiguri vizibilitatea în modul de a-ţi pune amprenta asupra lumii, constituindu-te drept rezultat al unui eveniment care se întâmplă chiar acum sau s-a întâmplat deja.

Excursia mea în timp a continuat ca atunci când totul pare desprins dintr-o amintire magică, îndepărtată ca şi cea a stelelor, dintr-o imagine a plăsmuirii unui drum aflat în trecutul unei memorii istorice neîmpărtăşite, dintr-o şoaptă a luminii peste care s-a lăsat noaptea, sau dintr-o privire a Creatorului cuprins de nostalgia unei lumi apuse.

N-a fost o călătorie obişnuită, o năzuinţă tainică de a afla rostul unei lumi accesibilă doar unei descrieri narative, aşa cum se întâmplă în cazul scriitorilor banali aflaţi în căutarea unui subiect miraculos. Ci, mai degrabă, a însemnat descoperirea unei aspiraţii stăruitoare spre clarviziunea gândirii, spre ecoul unei măreţii nebănuite, de altădată. Orice clipă trecătoare poate deveni oricând mărturia unei poveşti nemuritoare.

Nu voi cere nimic de la mine însumi, nimic altceva decât stăruinţa de a înţelegere promisiunea unei arte de a-şi salva artistul din sfera fenomenalului, transformată în bizar, de la singurul lucru care nu este niciodată prezent în visele sale: caracterul finit al lumii în care trăieşte. Călătoria mult dorită, cu deschidere de noi porţi de percepţie a artisticului şi proliferării esteticului, se opreşte într-un moment din eternitatea destinului ascuns în spatele unui singur nume: Albrecht Dürer.

El constituie biruinţa care se bizuie pe trăirea profundă şi intensă a unei opere de artă, o fărâmă de frumusețe și de armonie neînchipuită în mişcarea axei Pământului, similară cu cea a unui titirez, spre destinaţia unei simpatii deosebite pe care o port doar aştrilor ce trăiesc doar cu amintirea luminii lor, fără să-i părăsească vreodată.

Leadership: Ai încercat vreodată să ieşi din tiparele unei relatări obişnuite despre evenimentele trecute, fără să-ţi doreşti să arăţi o altă faţetă a unei imagini care oglindeşte întregul univers cuprins într-o singură clipă?

1496. Am ajuns lângă Durer, la fel cum a ajuns poetul persan Abu Nuwas în preajma califului Hārūn al-Rashīd, doar printr-o întâmplare, printr-o schimbare a ordinii cosmice, printr-o nesocotire a împlinirii semnelor timpului. În noaptea aceea cu lună plină m-am întrebat, cu libertatea pe care mi-o dădea depărtarea de lume şi apropierea de stele, dacă aş fi în stare să-mi părăsesc atribuţiile de pionier în explorarea spaţiului pentru a mă potrivi momentului prezent care trece atât de repede.

La lumina lumânării se oglindea mai acut universul complex, atât de contradictoriu, al artistului care abia schiţa "Portretul lui Friedrich Cel Înţelept". Atins de suflul Renaşterii, Durer încerca să redea cu o eleganţă nepăsătoare un chip sobru, dar plin de izvoare de lumină, încât să ofere privirilor imaginea unei personalităţi condusă nu de convingeri religioase, ci mai degrabă de convingerea sa într-un garant al protejării statului de drept.

Sunt sigur că prezenţa mea inopinată l-a inspirat să contureze cu tact şi măiestrie, din câte o tuşă de culoare, un profil psihologic al fermităţii şi vitalităţii, un promotor al echilibrului şi al îngăduinţei, aducând totodată o perspectivă spirituală asupra înţelepciunii reincarnată mereu în fiecare generaţie. Clipa când l-am întâlnit se caracteriza printr-o intensă concentrare introspectivă ce putea fi accesată, de altfel, la oricare din portretele sale.

Portretele deveniseră nişte voci ale universului, componente intime ale unui spaţiu închipuit fără margini. Datorită mie, Durer a înţeles că singura cale de a determina trăsăturile alese ale unui caracter astral, este să încerci să naşti o nouă cosmogonie aşezând soarele în spaţiul interplanetar, sau să-ţi arogi dreptul de a stăpâni universul prin imaginea cu care se confruntă umanitatea într-o necuprinsă întindere de ruini, de lucruri şi de lumi.

Leadership: Te poţi gândi la tine ca la explorarea unei enigme care a contrariat cele mai luminate minţi ale lumii vreme de sute de ani, fără să-ţi reduci credibilitatea şi imaginea la ceva care se împotriveşte oricăror clipe trecătoare?

Totul. În liniile neprecise, în graţia mişcărilor cu care amesteca culorile răspândite doar de lumina caldă a lumânărilor, era nădejde, încredere în viaţă. S-ar zice că voia să croiască inovativ o imagine pentru eternitate, o imagine care-i permitea să înfrunte lumea într-un timp al acumulărilor creatoare, un timp al unor fulmitoare schimbări la faţă, al unor dezvăluiri şocante, care parcă se repetă o dată la fiecare secol.

Stăteam lângă el, nemişcat, ca un model de înţelepciune care continuă să dăinuie peste veacuri, oglindind clarviziunea unor taine de nimeni dezlegate în afară de el. Cumva, l-am inspirat să trăiască mistuitoarea dorinţă de unicitate şi de autodepăşire, prin proiecţia portretelor sale în plan spiritual. Durer devenise mai mult decât un pictor, devenise conştiinţa fermă a individualităţii artistice în care se oglindeşte complexitatea tematică a unui univers fără măsură temporo-spaţială.

Ceea ce se face din pornire naturală, se face întotdeauna cu drag. Trebuia să-i dau impresia că-i liber în orice gest creativ, cu trimitere în universal. Şi, totuşi, nu mă puteam împiedica să-mi pun întrebări despre întrebările pe care, probabil, şi le punea el despre mine în timp ce-mi arunca priviri pline de nădejdi înăbușite, rugăminţi aruncate cu ardoare despre ceva care nu poate exista decât ca şi consecință a unui altceva.

O explorare a unei enigme ce nu poate fi pe deplin elucidată începe cu o imagine a răsturnării firescului. Simţeam că-mi ascunde ceva, o pornire spre revoltă în tot ceea ce face, o lucire a frumoasei structuri a adevărului în locul erorilor dărâmate, pentru a putea cuprinde o realitate pentru care doar ficțiunea sau nonficțiunea sunt insuficiente. Dar nu am insistat să-i deschid ascunsurile, l-am lăsat să se piardă în necunoscutele prezenţei mele.

Leadership: Poţi să justifici circumstanţele credibilităţii de a-ţi livra arta ca potenţiator de expresivitate a unei imagini de mare intensitate, fără să legi destinul tău de împrejurările exterioare ale unui eveniment memorabil?

Când portretul a fost terminat, expus în faţa unei ferestre deschise, eu deja nu mai eram acolo. Timpul nu mi-a permis să rup mai mult din solemnitatea momentului meu istoric. Universul avea nevoie de mine în altă parte. Dar a fost suficientă şederea mea, de-o clipă astrală, cât să-i induc maestrului ideea că viaţa sa şi destinul său au ceva divin, că orice gest şi faptă a sa vin de la Dumnezeu.

El a continuat să privească spre cer în fiecare noapte. Asta se întâmpla deoarece el continua să ştie tot, să vadă tot, să audă tot ce-am vorbit împreună, fiindcă prezenţa mea a rămas pentru totdeauna întipărită în memoria şi în sufletul lui.

Câteva secole mai târziu, într-o noapte plină de stele, am surprins în faţa unui şevalet destul de rudimentar, un bărbat care îmi amintea mult de pictorul de care fusesem încântat în Nürnberg. În toate privinţele cunoaşterii artei semăna cu Durer. Într-o dezordine de casă, el şedea pe un cufăr şi vorbea în şoaptă cu cineva care părea mai curând un portret incert, fără contur, colorat într-un stil conservator.

Apoi, dându-şi seama de prezenţa mea, începu să se îngrijoreze. M-a simţit, dar aşa cum îşi face universul cunoscută prezenţa, printr-un impuls de creaţie amplificat de apariţia unei inspiraţii de moment. De atunci, talentul lui a luat un avânt considerabil. Lumea îşi va aminti de el ca fiind autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Numele lui e Rembrandt.

Iar eu, încă nu mi-am terminat călătoria. Stelele încă strălucesc în noapte, în fiecare clipă când un artist îşi caută originalitatea şi expresia sinelui. Voi fi întotdeauna prezent lângă cel care cheamă hazardul în ajutorul dezvoltării sale artistice. Voi rămâne fondul secret al memoriei cosmice care se lasă apelată de imaginaţia şi puterea de expresie a celui care încearcă să transfigureze materia istorică în materie de artă, opunându-se amorfului.

Leadershipul este prezenţa pe care omul şi-o asumă într-un cadru de raportare la timp în care el însuşi devine împrejurarea şi totodată întâmplarea ce marchează momentul decisiv al întâlnirii unui destin cu harul de a așeza cea mai profundă expresie a creativității în zona spiritualităţii.

Urma pierdută a unui drum unic printre întinderile astrale evidenţiază capacitatea omului de a se constitui el însuşi ca parte integrantă a universului atunci când contribuţia pe care şi-o aduce la extinderea lui este reprezentată de impactul pe care îl are în timp asupra istoriei lumii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us