Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Vederea clară ascultă numai de ochii care ştiu să vadă

On Noiembrie 17, 2022
, in
Aptitudini şi Abilităţi by Neculai Fantanaru

Degeaba ai ochi ca să vezi, dacă vederea ta nu se încadrează în domeniul interpretării imaginii care te îndeamnă (ca privitor) să îţi extinzi percepţia vizuală în afara "tabloului".

Iau loc pe un scaun din aeroport şi aştept. Este doar un scaun banal, monoton, mărginit, printre alte scaune libere care totuşi au un scop precis: acela de a oferi confort tuturor pasagerilor care urmează să se îmbarce în avion. Într-adevăr, era deja un scaun părăsit când l-am văzut, radiind un soi de tristeţe amară şi de însingurare, ochii trecătorilor percepându-l ca fiind un spaţiu impersonal, un lucru mărginaş, lipsit de istoricitate.

Fără idei, impasibil, netulburat de nimic, scaunul nu pare deloc afectat de percepţiile ochilor străini în situaţia de “fără reacţie” în care el se găseşte. El pur şi simplu așteaptă ca evenimentele să se desfășoare în ritmul lor.

Ceva îmi scapă? Pentru că scaunul acesta, o fuziune perfectă între artă şi ştiinţă, sărmanul meu prieten din aeroport, nu este atât de naiv să creadă că pot să manipulez timpul în favoarea lui, încât să păstrez locul cald următorului venit. El simte că trebuie să plec în doar câteva minute, şi apoi… apoi va fi din nou rece, nepăsător, apatic. Oriunde mă voi duce, îmi voi aminti de acest scaun - asta ca să nu existe interpretări pentru simpla situaţie în care mă regăsesc, pentru că orice variantă aş alege sunt găsit în regulă prin raportare la o singură unitate de măsură: necesitatea de a mă simți mare în fața lucrurilor mici.

Toţi au ocolit acest scaun, au trecut pe lângă el fără să-i acorde atenţia cuvenită, fiind dezinteresaţi de tematica vederii, nepreocupaţi de redarea vizibilului, tangibilului şi definitului la nivelul experienţei sau al emoţiei, prin urmare neputând să-l vadă aşa cum îl vede un artist: printr-un caleidoscop de culori, de gânduri, emoţii, teme sau noi posibilităţi de expresie. Nu-i aşa că nu a văzut nimeni scaunul acesta? A conştientizat careva prezenţa lui? Iar dacă l-a văzut vreun trecător, în afară de mine, cum l-ar fi putut imortaliza într-o imagine accesibilă doar prin intermediul sufletului?

Leadership: Lucrul pe care l-ai ales să se potrivească personalităţii tale te ajută să-ţi utilizezi vederea ca o garanţie a faptului că sufletul tău poate să interacţioneze cu o imagine formată în oglindă?

Lucrurile pe care nimeni nu le vede sunt cele aflate la vedere, chiar în preajma ta. Vai, şi sunt atât de multe lucruri într-o încăpere – cele mai multe din ele fiind trecute cu vederea, la fel de multe câte scaune neocupate se află acum în acest aeroport. Dar, degeaba ai ochi să vezi dacă nu ştii să vezi lucrurile cu un ochi de artist, şi degeaba ai ochi să vezi dacă vederea ta nu se încadrează în domeniul interpretării imaginii care te îndeamnă (ca privitor) să îţi extinzi percepţia vizuală în afara "tabloului".

Iar eu m-am aşezat pe acest scaun singuratic, aşa cum se aşează un pictor în faţa şevaletului, cu spatele drept, cu ochii îndreptaţi spre partea opusă sursei de lumină, şi mi-am exersat privirea din asamblarea însuşirilor acestui obiect vintage autentic, precum: stabilitatea, confortul, flexibilitatea şi funcţionalitatea.

Sunteţi de aceeaşi părere cu mine? Aş spune că vederii de artist îi este necesară acea calitate a ochilor de a focaliza obiectele apropiate ca şi când ar fi nişte personaje "din umbră" care funcţionează perfect doar într-o serie rară de cărţi, prin raportare la un Alphisinous Escheronaria, un absolut ascuns într-o „realitate invizibilă”. Prin urmare, iată ce gândește scaunul cu adevărat despre mine, subliniind că nu i-am mărturisit nimic despre suspiciunile mele vizavi de domnia sa:

- O e un vis, își spune el cu amărăciune, uitându-se în podea fără ca eu să fiu atent la privirea lui, în timp ce murmura: o fi un explorator de legendă sau un nobil de viță veche cu pasiune pentru artă, un bărbat pe cinste, ce mai !

Nici nu-l contrazic, sunt aşa cum crede el că sunt. Şi, până la urmă, scaunul mi-a ţinut companie minute întregi, a zâmbit întruna, mi-a mângâiat realitatea cu acea atingere de căldură pe care sufletul o preţuieşte mult mai bine decât mintea, dar n-a scos niciun cuvânt. Un sentiment copleșitor părea să izvorască din simțirea prezenței lui, relaţional cu ideea de robusteţe, cu putinţa de a reda expresivitatea unui profil de design atent elaborat.

Leadership: Locul în care te afli îţi permite să stabileşti semnificaţiile particulare ale unei imagini fixe de fundal, dincolo de ceea ce privirea normală acceptă ca sugestie pentru proiectarea unei imagini artistice realiste?

Nici dacă eşti premiant la matematică, nici dacă ai trei doctorate în filosofia ştiinţei, nici dacă beneficiezi de titlul de doctor, vederea ta tot n-ar fi fost interesată de fascinația acestui obiect care parcă, într-un moment ca acesta, ar fi vrut să câștige lupta cu timpul. Ca şi când ar fi fost încuiat într-o lume simbolică, într-o apropiere de realitatea artistică, într-un spaţiu impersonal, unde tot ce contează este obţinerea unei imagini statice (o imagine optică sau o imagine grafică) care are nevoie de o panoramă ca să producă o idee, un fenomen estetic, un efect mai mare decât suma efectelor, într-un cadru fix.

Evident, scaunul poartă semnificaţiile unui sentiment copleşitor izvorât din simţirea prezenţei unui pictor care preţuieşte acel lucrul capabil să-i confere o imagine unică, autentică. Aici, spaţiul artistic se extinde cu ajutorul unei priviri "conceptuale" spre o imagine dilatată a realului, revărsându-se nestingherită ca într-o pictură cubistă spre perspectivele remarcabile şi proaspete ale unor lucruri pe care le-aş fi considerat, altminteri, neinteresante. Încă simt că mă aflu sub impresia unui nou univers care se extinde constant folosindu-se de modelele unei asocieri structurale între fragmentele separate de fenomene, nuanțe subtile, reflexii, umbre, emoții nedefinite, toate sub copertina unei explorări subiective de locuri, fapte, procese și concepte definitorii.

Scaunul mi-a cântărit rapid greutatea corporală, mi-a luat pulsul, mi-a simţit vibrația sufletului şi nu m-a privit deloc cu suspiciune, dându-şi seama că repetă ceva absolut ridicol: sentimentul de a fi expus unui același Visus Supra Imaginationem (vederea dincolo de imaginaţie), la modul că nu trebuie să fie influenţat semnificativ de puterea de acomodaţie a ochiului meu cu realitatea lui, astfel încât prin ochii mei el să-şi menţină statutul de idee personificată.

Leadershipul survine în împrejurarea în care lucrul care îţi atrage atenţia, şi pe care vederea ta îl consideră ca fiind purtătorul unei imagini universaliste, devine reflectarea anumitor circumstanțe legate de meritul tău de a pune suflet în tot ceea ce îţi oferă inspiraţie.

Nu uita că orice lucru din jur este o reflectare a lumii tale interioare. Uite, alege chiar acum un lucru din jurul tău, căruia nu i-ai acordat nicio atenţie. Ce anume poate să spună el despre tine? Ce anume poţi spune tu despre el, aşa încât el să devină o reflectare a sufletului tău?

Vederea clară ascultă numai de ochii care ştiu să vadă, şi spun asta gândindu-mă că ceea ce am văzut la un scaun părăsit în aeroport, însufleţit doar de mirajul unei imagini care poate deveni amintire, dincolo de ceea ce privirea normală ar fi acceptat ca sugestie pentru proiectarea unei imagini artistice realiste, reprezintă de fapt explorarea unei lumi necunoscute, dar apropiată de orizontul propriei mele înţelegeri.

Cumva, prezența mea acolo în aeroport, însuflețind toate lucrurile din jur, ar fi putut merge și mai departe de atât: scaunul acesta era cât se poate de plăcut în asemenea momente în care așteptare devenea tot mai confortabilă, făcându-mă să mă simt ca un "decor influencer" care ştie să amestece elementele din jur în aşa fel încât să obţină o imagine aparte.

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…