Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Vederea nu se mulţumeşte doar cu decorul care place ochiului

On Septembrie 03, 2022
, in
Leadership +50% Extra by Neculai Fantanaru

În leadership, la fel ca şi în artă, nu este vorba doar de a surprinde ceva cu privirea, ci de a simţi totul cu ajutorul vederii periferice.

Vederea ochilor mei, ca element definitoriu într-o creaţie artistică a cărei principală trăsătură este autenticitatea, surprinde mereu şi mereu, ca o fotografie adusă la viaţă într-un prezent mult prea grăbit, acea realitate pe care pictorii o abordează printr-o stato d'animo chiamato grandezza, încât propria-mi lume pare să sfideze înrudirile posibile cu provocările unei generaţii aflate între experiment şi divertisment. Şi cum s-ar putea stimula creaţia unei naturi sensibile altfel decât urmărind cu atenţie, cu sufletul şi mintea, destinul transformărilor minore sau majore din planul evoluţiei formelor de expresie vizuală.

Chiar acum privesc în zare. O imagine inimaginabilă, plăcută ochiului, cu marea albastră strălucind ca un covor luminos, pe care îmi este greu s-o deosebesc de simbolul împlinirii unui vis neobişnuit: Serintoyphia Cuseffer, visul despre eternitate din care nu te mai trezeşti niciodată pentru a muri. Şi uitaţi cum îmi apare marea: precum tabloul unei vieţi solitare şi liniştite aflat departe de forfota de fiecare zi a societăţii. Pentru alţii, ea apare ca simbol al infinitului secular, dar şi ca un element multilateral care face legătura abstractă între planul terestru şi cel cosmic, prin faptul că atinge linia orizontului care pare a despărţi cerul de suprafaţa Pământului.

La rândul lui, visul plăsmuit din însăşi simţul primordial (prin care sunt determinate forma, mărimea, înălţimea şi lungimea unui spaţiu privat, neocupat de descompunerile profanatoare ale devenirii) tinde să mă închidă într-un triunghi al Bermudelor unde lucrurile dispar fără să le pot găsi o explicaţie. Se pare că mi-am văzut răpit visul de o altă privire, provenită dintr-o altă lume, aruncată într-o vastă operă a pictorului Jim Warren, şi am realizat că ceea ce dispare din faţa ochilor mei nu este doar realitatea consumată prin melancolie sau adoraţie, ci şi actul de savantă imitare a naturii. Nu pot să copiez ceva care se face nevăzut în faţa unei vederi care judecă totul după formă şi culoare…

Leadership: Este posibilă definirea unei imagini cât mai sugestive prin realizarea unui JOIN între o vedere estetică şi o vedere asupra sinelui, incluzând clauza GROUP BY “unidirectional interaction”?

Îndărătul valurilor, la capătul celălalt al privirii, stă ascunsă o forţă imensă de atracţie: bogăția, frumusețea și marea diversitate a formelor de viață pe care le-a creat natura. Peștișori colorați și recifurile uimitoare de corali, toate sunt găzduite într-un spaţiu relativ restrâns al fiinţei mele. Închid ochii și le simt, le simt în centrul inimii. Dar timpul le va şterge pe toate încet şi nu va mai rămâne nimic, la fel cum natura senzaţiilor şi acuitatea vizuală se deteriorează pe măsură ce îmbătrânim şi, în cele din urmă, toate dispar din câmpul utilităţii artistice imediate.

Nu este vorba numai de a surprinde ceva cu privirea, ci de a simţi cu ajutorul vederii periferice care se referă la viziunea laterală a ochiului, permiţându-mi să văd obiectele din jur fără a fi nevoie să întorc capul sau să-mi mișc ochii. Încercare, de altfel, mult prea temerară. Cumva, marea însăşi, cu ale ei valuri sclipitoare în lumina cerului, îmi eclipsează vederea cu ale ei minuni ce nu pot fi surprinse totdeauna în imagini, provocând o dilatare a lumii mele interioare, a fiinţei în care se zbate, cu atâta îndoială, profunzimea unei cunoaşteri metafizice.

Dacă nu ar exista zborul imaginaţiei, deschizând spaţiul profunzimilor unei lumi ce îşi orânduieşte mersul în adâncul omului, atunci spectatorul ar fi complet dezorientat la vederea lucrurilor care se învârtesc în toate sensurile, aduse de valuri la ţărm, în jocurile de lumini şi umbre ce sunt încredinţate să evidenţieze piste proaspăt trasate cu contururi bizare şi deconcertate, urmărindu-le cu degetul pentru a afla unde duc şi de ce au fost deschise.

Nu-i aşa că ochii dispun de suprema validare a profunzimii spiritului? De altfel, gândirea periferică înseamnă să percepi realitatea care ţi se relevă în faţă, doar ceea ce există în prim plan, acest "acum" atât de magic şi de plin de posibilităţi, fără a-ţi pierde concentrarea asupra simbiozei dintre formă și culoare în timp ce aderi la o viziune care la început pare să poarte un caracter utopic.

Deci, pot spune că interacţiunea unidirecţională între vederea estetică şi cea utilă se poate realiza prin intermediul creării unei imagini duble: o imagine în care tu însuţi te oglindeşti în tot ceea ce te înconjoară şi o imagine în care totul arată diferit faţă de realitate. Ca artist, va trebui să îţi formezi din această imagine dublă o altă imagine în care culorile sunt alăturate, dar fără a se combina între ele, exact ca într-un tablou impresionist.

Leadership: Se poate oare sincroniza vederea ta, trecută prin izolarea Sinelui de lume, concomitent cu reflectarea asupra unei imagini care continuă să persiste în subconştient?

Or așa cum lumina influențează nemijlocit întunericul, tot așa felul cum eu privesc valurile, prin actul replăsmuirii idealului în real, mă îndeamnă să inițiez în mod cu totul independent reprezentarea unei forme de comparație față de efectele naturale și artistice ale culorilor. În special combinația albastru cu verde. Dar se poate oare sincroniza vederea mea, trecută prin izolarea eului de lume, simultan cu reflectarea asupra unei imagini care continuă să persiste în subconştient?

Uitaţi cum se manifestă acest univers lăuntric în personajul Miranda, dintr-un celebru roman al lui John Fowles:

“Întuneric, întuneric şi iar întuneric. Nu numai că n-am mai avut senzaţia asta niciodată, dar nici nu mi-am imaginat că e posibilă. E mai mult decât ură, mai mult decât disperare. Nu poţi să urăşti ceea ce nu poţi atinge. Nici măcar nu poţi să simţi ceea ce majoritatea oamenilor consideră că este disperare. E ceva dincolo de disperare. E ca şi când n-aş mai putea simţi absolut nimic. Văd, dar nu pot simţi. O, Dumnezeule, dacă există un Dumnezeu. Urăsc dincolo de ură.”

Da, după cum vedeţi, îmi place marea. O privesc ca pe un foc lăuntric, o văpaie care-mi mistuie sufletul, dar nu întotdeauna o privesc cu bucurie, cu inspiraţie şi cu dor. Uneori, se întâmplă s-o privesc cu durere și suferință, simţind cum ea se îndepărtează de mine, estompându-se într-o umbră albastră la orizontul îndepărtat, ca un fel de incertitudine a artei picturale. Da, văd marea, dar nu pot întotdeauna să simt dispoziţia ei fericită pentru pictură, chiar dacă este imaginea de fundal a modelului meu de univers în plan artistic.

O vedere trecută prin izolarea Sinelui meu de lume se referă la acea zonă de cuprindere a realităţii care nu a fost încă întrezărită, nu a fost scoasă în evidenţă datorită faptului că sunt adânc înrădăcinat într-un amestec de “ideal greu de transpus în imagine” şi acea zvâcnire a inimii mult mai puternică decât amintirea propriu-zisă.

Vederea nu se mulţumeşte doar cu decorul care place ochiului, ci trebuie stimulată de acea putere interioară și de asumarea de care e nevoie pentru a recunoaște că nu poți lupta cu umbra lucrurilor care nu se văd într-un tablou plin de culoare.

Ia aminte ! Viaţa ta găzduieşte imaginile cele mai frecvente din visele tale, într-un spaţiu relativ restrâns pe care mintea îl poate folosi în ghidarea interioară ca pe un exerciţiu artistic, sau ca pe un privilegiu ceresc, sau ca pe un soi de transformator simbolic care schimbă toate informațiile din paradisul amintirilor.

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…