ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Vederea Vederilor

On Ianuarie 05, 2022, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Atunci când priveşti ceva cu atenţie, realitatea acelei imagini se imprimă în tine.

Merg spre casă. Şi ce văd? O coajă de portocală aruncată parcă înadins la picioarele mele. Ştiu că este o coajă de portocală, fiindcă ştiu cum arată o portocală, de un orange aprins, chiar dacă este uşor acoperită cu zăpadă. Numai să ai ochi s-o observi la timp, căci enorm de multe ai de văzut în jur, enorm de mult adevăr ascuns în fragmente de realitate care, în mod bizar, pare să deschidă o altă lume înainte.

Şi ce este o coajă de portocală? Este o lume a viului tradusă într-o experienţă a culorii îndrăzneţe, şi totuşi delicate, dusă într-o zonă vintage – retro, exprimată printr-o siguranţă accentuată în privinţa simţului estetic.

O ridic de jos, o curăţ de zăpadă. Forma cojii de portocală, de forma unui cerc asemănat cu o parabolă sau cupolă, şi care dacă ar fi transpus în desen s-ar transformat într-un halou de lumină protector, calmant şi tonic, dezvăluind o anumită stare de reverie, ne invită în bogata lume imaginară a artiştilor. O anumită semnificaţie plasează coaja de portocală într-o sferă de relaţii noi între culoare şi percepţie, între emoţie şi aroma unui parfum nostalgic.

O asemenea apropiere de formă şi culoare, ar prezenta o curioasă analogie, în concepţie şi factură, în maniera în care Salvador Dali a redat scurgerea timpului, pe care şi eu o simt într-un fel sau altul, mai acut sau mai lent.

Coaja de portocală pare a fi acoperită de un mister, o realitate ascunsă şi inaccesibilă, redată automat într-o expunere logică făcută după cele mai fireşti reguli ale unei clipe de evadare din tabloul unei societăţi în schimbare, într-o zonă de tip "open plan" în care difuziunea şi puţinele accente de lumină se concentrează ici-colo asupra unor figuri geometrice specifice culturii tuarege. Vederea îndreptată spre ea afectează simultan atât spiritul, cât şi tehnica de a produce imagini pe o suprafaţă plană, de obicei hârtie, prin intermediul unor semne grafice care servesc pentru a distinge minimalismul în interiorul esenţialismului.

Leadership: Poţi să schimbi rezultatul impactului pe care îl ai asupra procesului de creaţie, printr-un efort al sinelui de a se manifesta ca un efect de “transparenţă” pe fundalul unei imagini statice?

Simplitatea voluntară este inima picturii, la fel cum este şi starea cojii de portocală atunci când o privesc printr-o fereastră manieristă, sau printr-un filtru existenţial care unifică totul într-o tonalitate mai caldă, declinată în nenumărate tonuri şi nuanţe de galben, oranj şi roz. Iar dacă aş privi-o printr-un ochean a cărui lentilă decupează fâşii de realitate şi, după ce le-aş mări, apropiindu-le pentru o clipă de alte aspecte ale mediului înconjurător, aş obţine o temă plină de sensibilitate şi lirism.

Dacă o privesc mai atent, aşa cum artistul îşi priveşte opera în curs de desăvârşire, îmbinând părţile unui întreg, aş putea să redau strălucirea potolită a unui tablou de sfârşit de iarnă în care s-ar distinge de la distanţă sclipirea a ceva auriu. Aici sarcina mea este de a reda un element din natură care, exprimat prin afecţiunea călduroasă a unei figuri plane, sau a unui corp tridimensional în racursi, să poată declanşa un “re-paint” direct sau indirect. Şi nu numai atât. Coaja de portocală trebuie să transmită multă emoţie, să poată să anime şi să schimbe complet înfăţişarea unui decor capabil să inducă o dispoziţie melancolică.

Dar oricât de abandonată ar fi în faţa noutăţilor clipei şi cotidianului atât de divers, coaja de portocală îmi redă, dincolo de retina ochilor unde mă regăsesc într-un punct temporal, o imagine identică probabil, dar nu identitară, a sinelui coeziv, elevat, înzestrat cu o oglindire empatică suficientă.

Leadership: Poţi să creşti vitalitatea unei imagini statice încât să dezvolţi o viziune mai realistă asupra tranziţiei de la certitudinile unui prezent uşor de înţeles - la nivelul de dezvoltare al unei experienţe de revelare a sinelui?

Da, aş putea să păstrez în minte mult timp ideea de a folosi o coajă de portocală pentru a-mi hrăni şi pentru a-mi exprima sinele autentic într-un soi de falsă taină, prin mijlocul unei algebre de imagini. Dar până ce coaja de portocală nu se conturează într-un desen simplu în care devin vizibile şi cele mai mici accente de admiraţie faţă de înălţimea expresiei, nu mă voi putea elibera de senzaţia vie de a fi legat de cineva sau ceva.

Însăşi sinele meu este o reflectare a atitudinii creatoare, nu doar o contemplare liberă asupra frumosului, de-a lungul unei priviri care alunecă din adâncul sufletului în direcţia unui efect de oglindire (în care planul reflectant este ales arbitrar).

Eu, care ştiu a preţui orice element al naturii, ca nimeni altcineva, eu care pot să ridic la rang de muză o coajă de portocală prin importanţa intrinsecă pe care o emană sinelui meu, în funcţie de interpretarea pe care o dau formei şi prezenţei ei într-un decor haşurat în creion, pot să apreciez tot ce mă înconjoară la adevărata sa valoare. De fapt, unitatea spirituală a unui lucru rezidă în felul cum artistul reuşeşte să îi redea acea vitalitate inepuizabilă pe care doar fiinţele umane o posedă, fără a fi obligat să apeleze la o “repovestire” prin aranjarea imaginilor din natură într-o ordine nefirească.

Accentul cade pe posibilitatea de a înţelege o imagine care devine dublă, pe de o parte simbol, pe de altă parte personificare. Coaja de portocală, ulterior colorată într-un spaţiu tridimensional şi privită ca obiect cu feţe plate, două la vedere şi două văzute prin transparenţă sau difuziune, aduce în atenţie meritul incontestabil al artistului de a-şi sonda Egoul printr-o metamorfoză: "devii rezultatul a ceea ce creezi".

Experienţa de dezvoltare a sinelui presupune de fapt o raportare a experienţei privirii la elaborarea unei imagini subiective a cărui conţinut este definit printr-o interogare: “Ce anume este unic şi se găseşte în toate?”

Vederea Vederilor reflectă capacitatea artistului de a-şi raporta Egoul la sensul atribuit unei imagini în al cărui prim plan se află un lucru aparent neînsemnat. Pe această cale, amintesc de Marcus Aurelius care îndemna fiecare om să-şi definească şi să descrie obiectul a cărui imagine îi apare la nivelul sufletului:

“Formulează întotdeauna definiţia şi o descriere a obiectului a cărui origine a operat asupra capacităţii tale reprezentative, aşa încât să-ţi dai seama ce este, în substanţa sa goală, în întregul sau sub toate aspectele sale, şi să-i indici, în sine însuşi, propriul său nume şi numele elementelor din care este alcătuit şi care urmează să se descompună.”

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate