Vezi, într-adevăr, lucrul acesta?

Privirea care interoghează tăcerea, găsește deseori răspunsuri în ecoul clipei care trece.

Duminică m-am plimbat prin Parcul Expoziţiei. Într-un colț al aleii principale, l-am revăzut pe bătrânul cu acordeonul, despre care v-am mai povestit. Dar nu mai era omul cu zâmbet pe chip de săptămâna trecută, ci un om tăcut, singur și reflexiv, cu obrajii brăzdaţi de urme ale tristeții, abia așteptând să-și găsească alinarea. Contau doar banii pe care trecătorii îi aruncau în cutia milei, dintr-o veche amintire a tinereţii, pentru pasiunea care altădată îl însufleţise cu adevărat.

În armonia unei melodii, fiecare suflet își găsește povestea. Cu oarecare nedumerire, dintr-un fel de complezenţă, îl priveam şi îl ascultam în timp ce acordeonul lui interpreta melodia "El Paso". La început punea suflet, edificându-și parcă propria lume sonoră, de unde și varianta unei adânciri în realitatea evadării din cotidian, organizată parcă în perimetrul acțiunii virtuale a unei iluzii. Suspicios, dezaprobator, se uită fugitiv la mine ca și cum ar fi trebuit să fie arestat imediat pentru nu știu ce păcat, ca un reper pentru propria-i dezamăgire, într-o cronologie a contrastelor metro-ritmice sui generis .

Omul nu spune nimic, dar sufletul pune pe note tăcerile, iar acordeonul le dă glas, transformându-le în melodii melancolice care plutesc în aerul rece al serii. Cumva, sufletul lui rezonează parcă cu simţirea unui personaj al lui Erich Maria Remarque din romanul "Arcul de triumf":

- Aş vrea să plec departe de toate astea. Departe de locul ăsta, departe de ceea ce fac, departe de ceea ce ştiu, departe de ceea ce trebuie să arăt, departe de ceea ce mi se întâmplă. Departe ! Departe ! De ce trebuie să duc viaţa asta? Nu pot trăi ca ceilalţi oameni care se iubesc? Nu pot fi împreună cu cineva şi să avem în jurul nostru lucruri care să ne aparţină, nu pot avea seri liniştite şi sigure, în locul acestui vid fizic particular, în locul acestor zile pustii şi al acestui “il momento prima” unde mă simt străin de mine însumi?

Leadership: Cum s-ar transforma percepția ta despre realitate dacă linia orizontului ar fi doar o interpretare subiectivă, modelată de conștiința individuală concretă?

În momentele de așteptare, inima învață limba întrebărilor fără cuvinte. Discret, pe fondul unei sensibilităţi răscolitoare, îl priveam pe bătrân în timp ce interpreta un solo cu o ritmică pulsatorie, reliefată și mai pregnant de opoziția simultană a sunetelor grave și a celor înalte. Melodia este un limbaj universal, vorbind direct sufletului. Chipul lui era de nedescifrat, ca și cum ascundea un secret profund, iar ochii săi reflectau o tăcere fragilă, gravă, putând fi descris de un artist doar printr-un soi de melancolie discretă, dar pregnantă. Așadar, a sosit și momentul acesta al privirii care cere întrebări. Îl aşteptase şi el de câtva timp.

Reflecția adâncă deschide porțile înțelegerii, chiar și în absența cuvintelor rostite. Şi iarăşi, acelaşi ton al personajului din romanul lui Remarque, mi-a trezit parcă un sentiment zguduitor:

- Mă vede cineva acum, acum, pe mine astfel, cântăreţul anonim şi sărac? Altă lume are toate astea ! Căldură, lucruri comune, câteva odăi unde dacă închizi uşa, neliniştea se duce şi nu se strecoară în suflet, ca aici. Nimeni nu ştie ce este realitatea, toţi acceptă doar visul. Schimbarea este singura constantă în viață, iar adaptabilitatea este cheia supraviețuirii emoționale.

În acordurile unui acordeon, se ascunde o poveste neexprimată, căci pe chipul bătrânului se citea o umbră de tristeţe, un soi de Asseata Inahoriza Obekabees , lipsa unui răspuns din rugile sale. Nu e singurul motiv. Mai e și un altul, dar îl ascundea sub o neliniște ascunsă, sub nevoia de a pune capul în pământ decât să simtă cum îl priveşte lumea - ca pe un cerşetor, nu ca pe un muzician. O lume mare este pentru cineva o lume mică, chiar mai mică decât şi-ar putea cineva închipui.

Leadership: Percepția ta asupra lumii poate fi modelată prin intermediul imaginii la care te raportezi atunci când surprinzi esența vieții, sub îndrumarea unei compoziții în care dominanța sonoră reflectă emoția autentică?

Un parc este asemenea unei oaze. Înveți să prețuiești iarăși lucrurile simple. Plimbarea. Respirația. Priveliştea. Iar în fiecare întâmplare pe care ochii o sesizează se ascunde o promisiune de inedit și de neuitat. Şi nu-i aşa că experiențele neobișnuite sunt cele care ne modelează și ne definesc existența? Așadar, într-o lume în care toţi suntem înconjurați de tehnologie, există încă locuri și momente în care esența umană se manifestă în cea mai pură formă a sa, prin artă, muzică și contemplare. Tot ce vedem este o lecție despre valoarea momentelor autentice și despre puterea artei de a conecta oamenii cu natura, de a ne emoționa și de a ne îmbogăți existența.

După cum aţi observat, abilitatea mea constă în surprinderea și alegerea optimă a acelui "moment banal", când protagonistul și ambianța sunt în realitate directă, unde ambianța este puritatea conținutului pe care îl exprimă muzicianul, captând esența și emoția pură. Fără să compromit în vreun fel înțelegerea sensurilor profunde ale mesajului: "muzica este o reflectare a vieții însăși", cred că muzicianul este OMUL TOTAL, al totalității reprezentării vieții pe scena unei imagini, apropiindu-se de un mediu particular în care realitatea și visul se întrepătrund, creând o punte între lumea interioară și cea exterioară.

Aşadar, imaginea surprinsă de ochii mei are darul să îmbrățișeze într-un singur cadru o situație de compromis a realității actuale, între sensibilitate și percepție, cu trimitere la poetica lui Borges: "surprinderea vieții în însuși actul de a fi trăită" , încât realitatea să se dezvăluie în straturi complexe de înțeles. De fapt, imaginea și sunetul (la fel ca în cinematografie) reprezintă un topos. Depinde de locul în care este amplasat privitorul, încât el să le perceapă mai mult sau mai puțin divizat, disociat, corespunzând unei experiențe care variază în funcție de perspectivă și interpretarea fiecăruia.

Leadership: Poţi să captezi esența unui moment nealterat de prejudecăți sau constrângeri exterioare, într-un mod care să rămână fidel esenței tale?

Fără a persista ca o utopie pozitivă, cum că viața se poate transfera, intactă și neimediată pe ecranul ochilor mei, capturând esența momentului, am încercat să evidențiez modul în care imaginea și sunetul se îmbină pentru a crea o experiență multisenzorială. În acest fel, percepția nu s-a limitat doar la ce am văzut sau am auzit separat, ci la felul cum aceste două simțuri lucrează împreună pentru a-mi oferi o înțelegere mai profundă și mai completă a momentului captat.

Fără a avea nevoie de cuvinte, arta mea vorbește direct din inimă, demonstrând că, într-un prezent adesea dominat de imagini efemere și de o realitate virtuală tot mai invazivă, puterea creaţiei trăite și experimentate direct, "în carne și oase", își păstrează valoarea inestimabilă.

În acest cadru, muzicianul cu acordeonul devine pentru mine un simbol al autenticității și al conexiunii umane autentice, reamintindu-mi de nevoia profund umană de frumos, de adevăr și de artă ce răzbate dincolo de ecranul digital.

Da, este posibil să captezi esența unui moment fără să te limitezi doar la ceea ce ai văzut sau auzit separat. Percepția ta despre un moment poate fi influențată de mai multe aspecte, inclusiv emoțiile, experiențele anterioare și interpretarea personală a contextului. Astfel, poţi integra informații din toate experiențele tale anterioare pentru a-ţi forma o percepție mai cuprinzătoare și mai autentică a momentului respectiv. Acest lucru îţi permite să captezi esența și semnificația unui moment într-un mod mai complet și mai profund.

Ajustează-ţi perspectiva asupra vieţii urmărind modul în care se articulează esenţa unui moment trecător, astfel încât percepția ta să alunece înspre introspecţie.

Vezi, într-adevăr, lucrul acesta? Întreabă-te dacă ești cu adevărat conștient de ceea ce ochii îți revelează în momentele trecătoare ale vieții, dacă vrei să înțelegi cu adevărat lumea şi pe tine însuţi, astfel încât tot ceea ce experimentezi să devină o lecție valoroasă.