Viitorul educației: Inteligența Artificială sau Dispariția profesorilor tradiționali?

Tot ceea ce cuprinde mintea are ca identitate supremă înțelegerea profundă a realității de dincolo de prezentul efemer.

Ceea ce văd este ceea ce sufletul mă îndeamnă să evidențiez în cuvinte. Și văd cum, pe zi ce trece, tehnologia avansează rapid, tot mai mulți oameni alegând Inteligența Artificială în loc de a mai urma vreo facultate. Cel puțin în România, facultățile noastre sunt populate de figuri care par ancorate într-o epocă academică depășită. Majoritatea profesorilor, moșnegi și babe, sunt complet depășiți de vreme. Cum vin, așa se duc, precum frunzele în vânt. Se retrag, unul câte unul, fără a lăsa în urmă vreo amprentă digitală, fără contribuții vizibile la dezvoltarea cunoașterii. Nu bloguri, nu cărți, nicio creație, nicio descoperire, nicio idee personală, niciun fel de conținut original lansat în spațiul online.

Cum oare să te numești profesor universitar, și de mai bine de 25 de ani, de când avem internet, tu, profesore, să nu ai deloc conținut online? Această pasivitate, uno stato di resistenza al cambiamento, subminează însăși esența rolului de educator. Este ca și când ar trebui să apari în fața oamenilor cu un steag alb, să ceri "pace", să-i conduci prin dialog și înțelegere, uitând că bătălia a fost câștigată de înțelepciunea și cunoașterea pe care ei au căpătat-o deja din altă parte.

Te cuprinde îndoiala cu privire la trăinicia prezentului când vine vorba de acești numiți "profesori universitari", oameni de nimic, cărora le lipsește creația dinaintea inspirației.

Poți să-ți aduci contribuția intelectuală în contextul transmiterii cunoștințelor, urmărind relevanța discernământului în propria creație?

Bătrânul profesor la care mă refer a părăsit această lume, ca și când n-ar fi existat. Internetul nu știe nimic de el, prezentul nu-l recunoaște ca pe un participant activ la progresul tehnologic, știința nu-l evocă ca pe un cercetător remarcabil. Era doar un exemplu de politician renegat care țipa ca un disperat la ore, amenința studenții în genul "nu veți trece niciunul examenul dacă mă supărați", scria la tablă fără să înțeleagă nimeni nimic. A fost cercetat într-un dosar penal, mai avea și alte nereguli la Fisc, și tot așa…

Adică, chestii fără fond. Nimic nu te face să îți întorci privirea spre un asemenea "Unknown Figure", iar ochii, tot mai bucuroși să vadă la orizont un viitor magic, nu vor să asiste la nicio dramă, la niciun fel de împăcare cu un trecut plin de lipsuri. Rămân doar niște amintiri vagi ale unor ore confuze și ale unei autorități nefondate.

Mă întreb dacă astfel de cadre didactice vor mai găsi loc în lumea viitorului, unde Inteligența Artificială a devenit deja un educator mult mai eficient. ChatGPT nu te ceartă, nu-ți pune note proaste, nu te lasă corigent, în schimb te ajuta să înveți pe bune, și să obții cele mai bune rezultate.

Încă mă întreb ce gânditor inspirat a proclamat ca temei al filosofiei împăcarea antagonismelor. Măcar copiii au curajul să își exprime gândurile prin bloguri, atât cât au învățat în clasele primare, atât cât îi însuflețește chemarea științei, dar ceva îi mișcă înainte. Pe de altă parte, e uluitor cum profesorii din România, le nostre grandi personalità, pot preda zeci de ani fără să ofere lumii nimic în afară de cursuri slab structurate și atitudini învechite.

Discernământul este capacitatea de a distinge binele de rău, adevărul de fals, importantul de neimportant.

Poți să acorzi valoare unei științe care nu aduce nicio contribuție semnificativă la progres, dar care reușește să treacă drept plauzibilă prin intermediul manipulării mediului academic?

Nici până în ziua de azi, profesorii din România n-au înțeles importanța internetului și a inovației. De fapt, totul se mișcă pe internet, dar acesti indivizi avizi după bani nu mișcă nimic, nicăieri. Niște înapoiați ! Cum oare să te numești profesor universitar când nu creezi, nu împărtășești nimic în mediul online, nu lași în urmă măcar o urmă de contribuție intelectuală? Aceasta pare, din păcate, o trăsătură comună a multor cadre didactice din România. Nici nu e de mirare că prestigiul lor a scăzut până la zero, iar societatea va găsi, probabil, căi alternative de a obține și răspândi cunoașterea prin intermediul Inteligenței Artificiale, care este net superioară la nivel de predare a cunoașterii și transmitere a cunoștințelor.

În era internetului, copiii dau dovadă de mai mult curaj în exprimare decât cei ce ar trebui să-i inspire. Ciudat, nu-i așa? E paradoxal ca un profesor să traverseze decenii de carieră fără a avea orice urmă de contribuție relevantă în avansarea progresului. Oamenii ăștia n-au creat nimic, n-au descoperit nimic, n-au inventat nimic, ci doar au împărtășit niște informații care le găsești peste tot pe internet. Papagali, și atât !

Adică, ce discutăm aici? Țelul omului este să creeze, să se elibereze de orice constrângeri, ca să facă o lume mai bună, dacă nu pentru el, măcar pentru cei ce vor urma. Inovația este singura cale către o lume mai bună.

Adevărata valoare care te inspiră poate aduce o orientare spre viitor care să faciliteze alternative mai eficiente de învățare autodidactă, încât să îndrume lumea spre un parcurs de tipul progresului și inovării continue?

Wilhelm Hauff, unul din cei mai mari scriitori ai lumii, mărturisea într-un moment de liniște și pace, ce anume îl face să se simtă măreț și liber:

"Sunt un biet tânăr nevoit să-și croiască un drum prin lume cu pana sa. Aparțin tuturor, îmi aparțin mie însumi, dar nu aparțin nici unei școli. Nu simt deasupra mea nici un stăpân sau dascăl căruia să-i datorez supunere, în afara legilor eterne ale binelui și ale frumosului, spre care tind, chiar și așa, într-o manieră nedesăvârșită. Se prea poate să nu fiu în stare să țin forma departe de influența timpului, dar spiritul îmi va rămâne negoethean, netieckean, neschlegelean și nemăsluit."

Observăm că oamenii talentați și șârguincioși învață singuri, nu au nevoie de profesori. Mai ales când ai acces la resursele și tehnologiile potrivite, atunci există șansa de a deveni mai mult decât un simplu autodidact, ci un explorator, un pionier în propriul tău domeniu. Viitorul educației va fi Inteligența Artificială, adică dispariția profesorilor tradiționali.

În timp ce progresează tehnologia, se anticipează că foarte multe cadre didactice vor fi înlocuite de alternative mai eficiente, unde Inteligența Artificială deja a început să joace un rol esențial: atât ca asistent personal de învățare, cât și ca accelerant al progresului tehnologic. Nu mai este nevoie de impostori care sug bani de la bieții studenți. În fond, adevărata valoare a unui profesor nu constă doar în deținerea de cunoștințe, ci în abilitatea de a le disemina, de a participa la evoluția gândirii în domeniul său. Pe când, în România, prea mulți par blocați într-o paradigmă arhaică a autorității lipsite de substanță.

Niciun profesor nu este un sfânt, nici pe departe. Toți sunt o apă și un pământ ! Cum vin, așa se duc. Mai este o vorbă care tot o repetă lumea "Dumnezeu să-l ierte". Totuși, adevărul trist pentru foarte mulți, este că Dumnezeu nu iartă ! Și la fel cum individul a lăsat lumea sărăcită de conținut, fără orientare spre viitor, la fel va fi și răsplata cuvenită...

Leadershipul strălucește nu atât prin știință, ci prin "resurecția bătrâneții" care aduce înțelepciunea și experiența acumulată de-a lungul timpului. Ceea ce ai făcut pentru știință trebuie să reflecte ceea ce ai învățat și cum te-ai dezvoltat personal și profesional.

Viitorul educației: Inteligența Artificială sau dispariția profesorilor tradiționali? Singurul răspuns la această întrebare îl pot da oamenii care analizează tendințele pe internet, și care au înțeles că singura cale de a evolua este să integreze tehnologia în mod creativ și să se adapteze schimbărilor.

IMPORTANT: Cercetați internetul înainte de a vă evalua profesorii. Dacă profesorul nu are un blog, dacă nu are conținut online unic și de calitate, puteți fi siguri că aveți de-a face cu un înapoiat, cu un impostor, cu un inadaptat, cu un papagal, dar în niciun caz nu este un deschizător de drumuri.