Visează și privește

Învață să te apreciezi în conformitate cu felul în care gândești, din perspectiva libertății de a te simți bine cu tine și cu mediul exterior.

În viață trebuie să alegi. Uneori trebuie să alegi așa cum ai alege orice lucru care te descalifică de la un anumit statut social, cu riscul de a te îndepărta de lume. Alteori trebuie să alegi ca și cum ai spune: "Ești liber să îți experimentezi visul", fără ca cineva să-ți dea un ultimatum.

De exemplu, poți să te trezești dimineața la ora 6, pentru ca la ora 8 să fii la serviciu, să muncești pe rupte 10 ore pe zi, ca apoi să ajungi acasă frânt de oboseală... pentru ca la bătrânețe să aștepți pensia, și aia vai de capul ei. Astfel, riști să nu afli niciodată nimic despre ce înseamnă să fii om de știință.

Sau, poți fi ca Isaac Newton, te trezești când ai tu chef, stai liniștit în grădină, la soare, te bronzezi, privești în jur cu admirație, n-ai niciun fel de stres. Și, în tot acest timp, meditezi. Îți pui întrebări: ce vrea să spună lucrul acela, dar celălalt? Mai fumezi o țigară, mai bei o cafea. Și continui să meditezi, începi să devii conștient de gândurile tale și efectele lor. Apoi începi să alegi acele gânduri care îți sunt cu adevărat de folos pentru a emite o părere, o teorie, o idee originală.

Și, la un moment dat, vezi cu totul întâmplător un măr cum cade din copac. Și descoperi legea gravitației. Fapt care te transformă în cel mai renumit om de știință al tuturor timpurilor. Rămâi pe veci în istorie, schimbi și coordonatele științei, îl cunoști și pe Dumnezeu, îți rezervi un loc pentru nemurire..și nu duci lipsă de absolut nimic.

Să ne amintim că în biblie nu scrie nicăieri că trebuie să muncești de zor... însă scrie de nenumărate ori că trebuie să ai credință pentru a mișca până și munții din lor. Și universul face totul în locul tău, aproape fără să miști un deget !

Visează, privește și stai cât mai mult la soare ! De aici pornește totul.

Modelarea personalității pe care o onorezi necesită transfigurarea minții tale spre recunoașterea “Măreției Creației” din perspectiva fundamentului unui parteneriat durabil cu totalitatea științei naturii?

Poți să urmezi modelul de personalitate pe care îl atribui lui Newton, dar ar fi preferabil să te convingi înainte de toate că ai doza aia de genialitate care îți permite să stai la soare și să meditezi. A sta la soare și a medita nu înseamnă că ești un om leneș, ci că te relaxezi în timp ce îți folosești imaginația și capacitatea de a vizualiza o situație problematică, sau pur și simplu de a vizualiza o altă perspectivă a lumii sau a lucrurilor. Cât despre Newton, el a descoperit ceva fără să stea cu sapa în mână.

Este un exemplu despre cum funcționează mintea. Nu trebuie să muncești cu sudoarea frunții ca să ajungi să faci o mare descoperire. Trebuie doar să meditezi în liniște.

Începe și tu să te consideri un om educat, înainte de toate, adică un om care îmbrățișează domeniul științei, acomodându-se cu libertatea de a te manifesta în autenticitatea ta, și mai ales cu posibilitatea de a potența propriul fond interior. Nu vei întâmpina grămezi de probleme dacă ai primit educația de a gândi, de a observa, de a fi corect, asta este ceva ce vine mai mult de acasă, de a-ți corecta abordările despre lume și despre viața în funcție de felul cum te simți cu tine și cu mediul exterior. Este foarte adevărat că cineva sau ceva a sădit demult în tine sămânța curiozității, dragostea interesul față de știință și plăcerea a învăța și de a lupta singur pe plan profesional. Poate că educația clasică este un nimic pe lângă ceea ce descoperi de unul singur. Cel mai probabil, asta se învață pe parcurs.

Iată ce îmi scria cineva pe web atunci când am scris despre Newton: "Avem destui Newtoni care visează, privesc, stau la soare și așteaptă ajutorul social. Nu-i nevoie de mai mulți. Doar că aceștia de care dispunem în număr nelimitat nu formulează nicio teorie. E o diferență între a sesiza ceva dintr-o privire, și a privi totul fără să sesizezi ceva."

Dar mi-a plăcut mult mai mult acest răspuns: "Fiecare cu bucuria lui. Unii descoperă gravitația. Alții America. Puțini însă descoperă că există viață în afara propriului ego și a tentativelor acestuia de a se face remarcat. Valoarea este intrinsecă și omniprezentă. Nu se supune regulilor pe care le emitem cu siguranța unor profeți. Probabil Newton avea și el o mătușă care i-a lăsat o moștenire. Eu pe de altă parte nu am mătușă, și până îmi cade mărul în cap trebuie să îmi cadă și o pâine în stomac. Plus ca întreținerea curentului și apa nu se plătesc cu credință."

Ideea pe care eu expun aici nu este aceea că trebuie să ocolim anumite responsabilități sociale, nici de a face din "genialitate" sursa unei stime de sine durabile și sigure. Ci faptul că orice om de știință își alocă timp pentru a medita la lucrurile importante cu ajutorul deconectării prin influența naturii.

Știința naturii este o formă de cunoaștere acumulată cu răbdare, fără stres, prin capacitatea omului de a înțelege complexitatea lumii în care trăiește, mecanismele ei, misterele ei, în conformitate cu preceptele propriei sale conștiințe și cu liniile directoare ale propriei sale experiențe de viață.

Visează și privește la totul din jur dacă vrei să ajungi să faci o descoperire importantă în domeniu. De aici pornește totul. Când firea omului și înclinațiile sale absorb energia din mediul din jur, prin urmare atunci când omul își dă seama că libertatea de a gândi este mult mai prețioasă decât munca fizică, abia atunci el va putea ieși din limitele manifestărilor autoimpuse de tipul "drum spre nicăieri".

Să ne amintim ce spunea celebrul fermier Sepp Holzer la un moment dat: "Încearcă să duci o viață în simbioză cu legile naturii, cu totalitatea ei, cu legile ei. Nu există nimic pe lume ce trebuie combătut. Învață să recunoaști posibilitățile infinite ale creației.În natură găsești sfat și ajutor, trebuie numai să înveți să înțelegi aceste lucruri. În situații dificile, pune-te în locul adversarului tău. Tu ești planta, animalul, omul. “