ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Visurile unui bătrân prins în lupta cu destinul

On Septembrie 24, 2012, in Leadership de Bază, by Neculai Fantanaru

Învaţă să adopţi acea atitudine de tipul "M-am trezit" bazată pe o responsabilitate majoră față de efectele produse de stările pe care le resimţi în faţa destinului implacabil.

Ed Tom Bell. Voia să se elibereze de acel simţământ apăsător, obscur şi fără nume din străfundul său, să dea la o parte negura densă, fără sfârşit a deznădejdii datorate evenimentelor din ultima perioadă, ce-l împresura ca un cocon ce întârzia să se mai deschidă.

Se simţea închis într-un spaţiu strâns şi pustiu, centrul dramatic al unei vieţi trăite parcă într-o neîmplinire totală. Iar pustiul acela complet străin, atât de negru, atât de autoritar, dăunător în confruntarea cu viaţa, caracteristic numai omului ce se aruncă cu tot elanul în faţa necunoscutului aşteptându-şi deznodământul, îl reţinea tot mai puternic.

Părea să simtă nevoia unui loc unde să se retragă, unde să se odihnească... pentru totdeauna.

Cineva spunea că bătrânețea este o expresie a destinului deoarece atunci când eşti bătrân îți dai seama dacă până acum ai avut sau nu vreo menire.

Leadership: Poţi să-ţi duci menirea până la împlinire contracarând efectele unui destin care strigă neîncetat "Mai repede"?

În finalul filmului “No Country for Old Men (2007)”, personajul principal, şeriful Ed Tom Bell, (interpretat de Tommy Lee Jones), poartă o scurtă conversaţie cu soţia lui, Loretta.

I se părea că intrase din plin în delirul nedesluşit care preceda celălalt necunoscut, numit moartea. Întreaga lui fiinţă părea, pentru prima oară, o umbră. Nu mai semăna deloc cu omul ce întruchipa idealul cuprins în cuvântul “curajos”. Devenise vulnerabil în faţa vieţii, în faţa condiţiei umane, ca o ultimă redută de luptă cu el însuşi. O luptă corp la corp cu destinul, încăierarea lui Iacob cu îngerul, primul contact al unui om de rând cu o altă dimensiune.

Am avut două vise, îi spuse Lorettei. Amândouă cu tatăl meu. Ciudat. Sunt mai vârstnic decât a fost el cu douăzeci de ani. Într-un fel, el este tânărul.

Pe primul nu mi-l amintesc prea bine, dar m-am întâlnit cu el undeva, nu stiu exact unde, mi-a dat nişte bani. Cred că i-am pierdut.

În al doilea, parcă eram pe vremuri... Eram călare şi mergeam prin munţi, noaptea. Treceam printr-o trecătoare. Era frig, era zăpadă. El m-a depăşit şi s-a tot dus... Nu a spus nimic, a trecut pe lângă mine. Avea o pătură înfăşurată pe el, ţinea capul plecat. Când m-a depăşit, am văzut că ducea jar într-un corn de bizon, aşa cum făceau oamenii pe vremuri, şi am izbutit să văd cornul după lumina dinăuntrul lui. Cam de culoarea lunii. În visul meu ştiam că mi-o va lua înainte. Voia să facă un foc undeva, în întuneric şi în frig. Ştiam că, atunci când îl voi ajunge, el va fi acolo.

Apoi m-am trezit.

Leadership: Eşti pregătit să experimentezi efectele asumării deciziilor de adaptare la schimbările vieţii produse pe un fundal afectiv estompat de un destin vulnerabil?

Este firesc şi absolut necesar să privim cu interes şi curiozitate fiecare interpretare dată leadershipului, să avem o viziune de perspectivă asupra lui şi să ne drămăluim forţele cu care ne implicăm în “jocul” lui, deoarece viitorul este incert şi uneori de neconturat.

Un fundal afectiv estompat de un destin vulnerabil produce depărtarea de propria persoană, neacceptând ca premiză de reuşită niciun fel de compromis între ceea ce te împinge caracterul să faci și ceea ce trebuie să faci pentru a nu avea de suportat o înfrângere totală. Un "DA" pe care trebuie să-l plăteşti destinului reprezintă un "Nu" pe care îl spui vieţii fără nicio pretenţie de exhaustivitate.

Leadershipul trebuie să izvorască din noi, să fie convingător, impunând o formă de întoarcere la virtute, şi să se consolideze din convingeri proprii. Iar noi trebuie să ne păstrăm luciditatea critică asupra noastră în raport cu acceptarea (transformată în convingeri) a modelului propriu de evaluare şi dezvoltare.

Tu cum îţi gestionezi posibilităţile de percepţie a leadershipului? Prin voia destinului vulnerabil sau prin prisma idealului de sine cuprins în cuvântul “curajos”? Prin analiza unui vis cu tentă de prevestire neplăcută în care afli că altcineva ţi-o va lua înainte? Sau printr-o formă specială de sensibilitate pe care o poţi asimila unei treziri spirituale?

Menirea pe care ţi-o predestinează evoluţia în angrenajul unui complicat determinism psihologic este o manifestare a atitudinii cuprinse între momentul trăirii unei situaţii limită şi atmosfera înfrigurată a visării.

Pentru a te feri de sindromul Ed Tom Bel trebuie să adopţi acea atitudine de tipul "M-am trezit" bazată pe o responsabilitate majoră față de efectele produse de stările pe care le resimţi în faţa destinului implacabil.

Aceasta este atitudinea individuală ce stă la baza alcătuirii leadershipului, faţă de tot ceea ce ni se întâmplă, faţă de ceea ce privim ca pe o mare provocare, lanţul de evenimente cărora noi înşine le suntem protagonişti.

Leadership: Te comporţi ca o navă în derivă?

Puţini lideri, trecuţi de vârsta tinereţii, reuşesc să se menţină pe linia de plutire atunci când nava propriului lor Eu, a aliatului lor sau a adversarului lor tăcut, se leagănă în largul imens, nesigur şi neţărmurit al unei noi identităţi.

Cei mai mulţi înaintează tot mai mult înspre apus. Iar când această “navă a constantei de a fi” se scufundă, nimeni nu-i mai vrea, nimeni nu-i mai acceptă. Ei înşişi se resping. Refuză să-şi mai îmbrace costumul de scafandru, să se pregătească pentru o aventură de neuitat, pledând în favoarea unei solidarităţi autentice faţă de nişte valori mai stabile. Nu se mai preocupă de propria lor dezvoltare, modelând materialul brut rămas în ei, aşa cum artistul îşi modelează pictura cu ajutorul culorii pentru ca aceasta să capete volum.

Ci îşi anihilează menirea de lideri îngroşând acea unire între “bătrâneţe” şi “depresie”, singurul factor care îi poate apropia de realitatea viselor rămasă oarecum departe.

Leadership: Cum răspunzi de o fiinţă pe care nu trebuie s-o răneşti?

Un lider poate ridica oricând ştacheta, dacă ţine piept evenimentelor. Dacă îşi protejează vulnerabilitatea în faţa vieţii, în faţa condiţiei lui de “a fi”, ca o ultimă redută de luptă cu el însuşi. A continua să înoţi, să înoţi, să înoţi chiar şi pe timp de furtună este o condiţie sine qua non pentru a atinge măreţia în leadership şi de a-ţi proteja imaginea de om de caracter.

A-ţi menţine „constanta de a fi” este ca şi cum ai răspunde de o fiinţă pe care nu trebuie s-o răneşti, de un bătrân aflat la momentul în care trebuie să-şi pună ordine în viaţă, în gânduri, în temeri şi să-şi facă curaj, să-şi continue parcursul bun, să se îndrepte spre alte orizonturi, spre nişte ţinte bine definite.

Ai voinţa de a te elibera de acel simţământ obscur şi fără nume din străfundul tău? Cum îţi învingi sentimentul de culpabilitate, apăsător, ce te înconjoară din toate părţile? Te arunci cu tot elanul în faţa necunoscutului luptând pentru a avea un statut demn? Te vezi în postura omului ce întruchipează idealul cuprins în cuvântul “curajos”? Te laşi bătut în faţa vieţii, în fata condiţiei umane, ca o ultimă redută de luptă cu tine însuşi?

Visurile unui bătrân prins în lupta cu destinul semnifică rezultatul unei abordări minuţioase şi realiste a naturii umane a liderului pus în situaţii de viaţă bulversante.

Trăieşte-ţi viaţa mergând înainte şi vei începe mai bine să-l înţelegi privind în urmă. Ia în piept până în ultima clipă valurile create prin puterile tale.

Concluzie: Reala performanţă şi adevăratul performer se nasc din izbânzile obţinute în vremuri de cumpănă, atunci când ieşi învingător în ciuda opreliştilor apărute sau ridicate de alţii în calea ta, atunci când poţi spune, aidoma unui ţintaş dibaci: “punct ochit, punct lovit.

Iar atunci când ajungi la apusul - inerent pentru fiecare, îţi poţi spune ţie şi celorlalţi: “misiune îndeplinită”

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us