Viziunea inefabilă, sau Revelația adevărului si a realității supreme

Iluminarea interioară este un ecou al unității universale, reflectând conexiunea dintre divin și sine.

- Această iluminare interioară, care ar trebui să facă din mine un akh, îmi va fi dăruită neapărat sau depinde de voința zeului? întrebă Neferu.

- Voința zeului este voința ta. Căci ești o parte din tot, din acel tot care este formă perfectă a zeului, în aspectele sale vizibile și invizibile. Zeul este ceea ce vezi în jurul tău, ceea ce percep simțurile tale, este Egiptul și alte națiuni, este lumea cu tot ceea ce trăiește, este cerul stelelor fixe și al aștrilor rătăcitori, dar este și invizibil, spațiul pe care nu-l poți vedea cu ochii tăi și care totuși există și desparte lumea noastră de toate acele lumi ce sunt, fiecare, stele percepute de ochii noștri și stele pe care nu le poți vedea, fie pentru că sunt prea departe de noi, fie pentru că vederea noastră nu reușește să le capteze lumina.

Și mai este ceea ce era înainte de creație, mai înainte de a fi existat Ta-tenen, precum și ceea ce va fi după, când universul vizibil se va transforma, va dispărea în spațiu și în timp, căci spațiul este mai vast decât lumile pe care le conține și timpul depășește universul în momentul în care îl vezi atât în trecut - care, pentru el, încă mai există -, cât și în viitor, care, pentru el, există deja. Trebuie să știi că timpul și spațiul formează un tot, că unul nu poate exista fără celălalt, căci fără spațiu lumea nu s-ar putea răspândi, iar fără timp, nu ar putea să se miște. Căci orice mișcare cere un moment și orice moment este o părticică de timp.

Distingi contrastul vibrant dintre lumină și umbră, ca o oglindire a vieții și a morții, ce te provoacă la introspecție?

- Tot ce-mi spui mi se pare foarte greu de înțeles, zise Neferu, oftând, uimit de asemenea vorbe.

- Numai prin meditație vei putea începe să înțelegi sensul profund al vorbelor mele. Căci eu însumi înțelegeam doar puține lucruri înainte de a practica îndelung meditația asupra tuturor elementelor de gândire propuse de învățătorii mei. Apoi, într-o zi, după multe asceze, multă muncă, multe zile și luni, și ani petrecuți în căutarea a ceea ce este în mine și în afara mea, am primit viziunea inefabilă, am văzut lumina fără foc, lumina fără soare, lumina eternă, am ieșit din mine însumi, mi-am părăsit învelișul corporal și am luat un corp nemuritor de lumină, apoi m-am întors în mine, după ce am avut revelația adevărului, a realității supreme, cea pe care oamenii nu o cunosc, în general, decât după ce au fost purificați de o serie de morți multiple și de vieți repetate.

- Aș putea să primesc și eu viziunea inefabilă?

- S-ar putea, dar nimeni nu poate cunoaște căile interioare ale celuilalt, nici el însuși, căci doar în urma unei căutări neobosite de sine și a propriului spirit ajungi să te cunoști suficient ca să începi să speri că vei putea primi iluminarea interioară. Prin vieți succesive sau într-o singură viață, prin asceză și efortul meditației, putem reuși, totuși, să scăpăm de dușmanii noștri din lăuntrul nostru, să ne alungăm călăi.

Reflectând asupra propriilor experiențe revelatoare, ai reușit să stabilești un echilibrul între simțirile inspirate din viața repetată și percepția actuală, într-o reprezentare vizuală și imaginativă a sinelui?

Meditația, așadar, este o compoziție de forțe care conduc fie la împlinire, fie la desființare, fie la un soi de blocare într-o existență de tip "altă realitate". Forța înființătoare și cea desființătoare a Sinelui tău, pe care o numesc autocunoaștere, se află în echilibru dacă reușești să te sustragi rutinei zilnice, astfel încât realitatea nu este pur și simplu un "lucru de mijloc între două abisuri”, ci este chiar locul acelui echilibru universal, înțelegerea lumii tale dincolo de înțelegerea lumii întregi.

Este vorba despre tendința spre a pune ecuație toate vibrațiile tale și a le constitui într-o viziune unică, printr-un soi de "căutare a adevărului din tine". Deci, cumpănind între limitat și nelimitat vei putea să experimentezi o liniște interioară profundă, care te ajută să te cunoști mai bine.

Cu această viziune a realului - cumpănă intre claritate și viziune - marea ta devenire va primi acceptare printr-un soi de conștientizare a naturii evolutive a egoului tău și a structurii acestuia. Astfel vei putea să înțelegi mai bine legătura dintre ceea ce te face să fii special și ceea ce te face să înțelegi mai bine legătura dintre corp și minte. Deci, este o cumpănă ontologică între două impresii diferite, și totuși apropiate, și, ca atare, ipostaza ta nu mai este aia de "rătăcitor", ci de "regasitor al puterii interioare", adică ți-ai regăsit echilibrul, motivația și puterea de a merge mai departe.

În drumul tău către iluminarea interioară, cum valorifici răbdarea, dedicarea și meditația ca instrumente esențiale în descoperirea sinelui?

Întrebarea despre viziunea inefabilă este profundă și îndreaptă reflectorul către o călătorie care îți este unică și extrem de personală. Această explorare a sinelui, a dorinței de a primi iluminarea interioară, este o aventură pe care o întreprinzi nu doar cu mintea, ci și cu sufletul. Ești gata să te avânți pe această cale?

Gândește-te la căutarea neobosită de sine ca la o expediție în necunoscut, unde fiecare pas te aduce mai aproape de adevărul tău interior. Este un proces care necesită răbdare, dedicare și, mai ales, o dorință arzătoare de autodepășire. Nu este o călătorie ușoară, dar frumusețea ei stă în provocările pe care le întâmpini și în modul în care acestea te transformă.

Înțelegerea că nimeni nu poate cunoaște cu adevărat căile interioare ale altuia, nici chiar ale propriului eu, fără o introspecție profundă, este esențială. Aceasta subliniază unicitatea călătoriei tale spirituale. Fiecare experiență de viață, fie că este vorba despre vieți succesive sau despre călătoria din această viață, adaugă straturi la complexitatea ființei tale. Asceza și meditația sunt instrumente puternice în această căutare, oferindu-ți posibilitatea să te conectezi la nivele mai profunde ale conștiinței tale.

Te-ai gândit vreodată că fiecare moment de revelație este, de fapt, o reconectare cu sinele tău, într-o căutare constantă a înțelegerii realității desprinse dintr-o călătorie spirituală?

Confruntarea cu "dușmanii" interiori, cu temerile și cu îndoielile tale, este parte integrantă a acestui proces. Învingându-i, îți deschizi drum spre libertatea spirituală. Dar amintește-ți, această bătălie nu este una care se încheie rapid. Este o luptă constantă pentru înțelegere și acceptare, în care fiecare victorie te apropie de iluminare.

Iluminarea interioară este, astfel, un ideal măreț, o stare de grație spre care aspiri neîncetat. Este viziunea inefabilă pe care o cauți, dar și calea spre a o atinge este, în sine, o revelație. Pe măsură ce te adâncești în explorarea propriei ființe, descoperi nu doar limitele, ci și posibilitățile nesfârșite ale spiritului tău.

Te încurajez să privești fiecare moment de introspecție ca pe o oportunitate de creștere. Fiecare gând, fiecare emoție pe care o explorezi, te construiește și te definește. În această căutare, nu ești niciodată singur. Chiar dacă călătoria este a ta și numai a ta, universul își țese firul alături de tine, ghidându-te subtil spre iluminarea la care aspiri.

Așadar, îndrăznește să continui pe acest drum, cu inima deschisă și cu mintea curioasă. Ceea ce vei descoperi despre tine poate fi mai miraculos decât orice viziune inefabilă promisă.

Revelația care te motivează să devii altcineva acceptă ca și criteriu de validitate posibilitatea neînfrânată a sinelui de a atinge o iluminare spirituală.

Viziunea inefabilă, sau revelația adevărului și a realității supreme, desemnează acea etapă de înțelegere și acceptare de sine prin care dobândești curajul de a fi altcineva. Așadar, o înțelegere profundă a sinelui și acceptarea propriei realități sunt esențiale în călătoria spre atingerea unei iluminări spirituale, oferind curajul necesar transformării personale.

* Nota: Rachet, Guy - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003.