Vrăjitorul (III)

Incubă în leadershipul tău preocuparea consecventă şi adâncită pentru fiecare din etapele hotărâtoare ale interpretării propriului rol, pentru ca influenţa ta asupra convingerilor celorlalţi să fie maximă.

Contele de Monte Cristo le-a abătut cu multă iscusinţă atenţia duşmanilor săi de la esenţial. A avut grijă ca aceştia să nu presimtă nicio nenorocire, să n-aibă nicio premoniţie despre prăpădul ce avea să se abată asupra lor. Le-a sădit în suflet teama şi nesiguranţa, i-a derutat jucându-se cu puterea lor de judecată, mânuindu-i ca pe nişte jucării. Presărând doar capcane şi tentaţii în calea lor, a reuşit să le inoculeze neîncrederea şi îndoială, groaza pătrunzând adânc în sufletul lor.

Vrăjitorul avea puteri pe care nimeni nu le avea, pe care nimeni nu şi le putea imagina. Şi-a ţesut un văl după care şi-a ascuns cu grijă toate mişcările. S-a ascuns îndărătul unei cortine de după care a putut să observe mişcările adversarilor, s-a înarmat cu dovezi zdrobitoare împotriva lor, dovezi pe care ei nu credeau că pot fi descoperite, construindu-şi o strategie prin care le-a amplificat panica şi i-a dezarmat total.

Leadership: Poţi să deschizi o perspectivă nouă asupra fundalului pe care se constituie puterea ta de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, la limita dintre ceea ce este adevărat şi ce nu este?

Cu aproape 20 de ani în urmă, duşmanii săi, care complotaseră împotriva lui şi-l trimiseseră pe nedrept în închisoare, fuseseră foarte uniţi în demersurile lor. Dar acum fiecare o luase pe propriul său drum. Aceasta este una din slăbiciunile răufăcătorilor – după ce comit fapta, se despart. Iar când drumurile li se înfundă, încep să simtă că totul se datorează providenţei.

Iată mâna lui Dumnezeu ! Cu această idee bine întipărită în minte, vrăjitorul s-a jucat cu ei aşa cum se joacă vântul toamnei cu frunzele uscate. I-a dezbinat de-a binelea, definitiv, toţi i s-au supus de bunăvoie. Dacă ei şi-ar fi unit forţele ar fi putut să-l ţină la distanţă, ba chiar să-i pună la încercare aparenta lui putere de nezdruncinat, aparenta lui imortalitate. Dar ei n-au înţeles care sunt puterile cu care se confruntă. Oriunde se aflau simţeau prezenţa înfiorătoare a ursitei.

Simţeau cum îi încearcă o slăbiciune, simţeau că sunt bântuiţi de nişte porniri ciudate, nefireşti, neconsimţite. Au început să-şi piardă controlul asupra puterii de judecată şi asupra raţiunii. Simţeau că se îneacă în propria lui neputinţă. Afectaţi de coşmarul prin care treceau, au încercat să-şi dea seama cine e în spatele tuturor întâmplărilor misterioase care puteau fi puse pe seama unor duhuri rele. Dar lucrurile care se petreceau depăşeau cu mult puterea lor de înţelegere. Practic luptau cu un adversar invizibil. Căci cum poţi să te aperi împotriva mâinii severe a lui Dumnezeu?

Leadership: Reuşeşti să te impui şi să dai un sens puterii tale, recunoscându-te ca individ separat de lume şi, în acelaşi timp, deasupra ei?

Ca să triumfi într-o bătălie trebuie să descoperi slăbiciunea duşmanului tău şi să-l loveşti exact în punctele slabe, dar fără să te expui vreunui risc. La fel ca şi celebrul Papa Pius al VI-lea (conte Braschi), Contele de Monte Cristo şi-a ascuns ura nutrită împotriva duşmanilor, pentru a se apăra de forţele lor. Ca nu cumva căutând în străfundul sufletului său, aceştia să simtă pericolul ce-i păştea. În orice circumstanţă, contele se comporta atât de natural şi de calm, de parcă nimic neobişnuit nu s-ar fi întâmplat, de parcă n-ar fi fost el în spatele tuturor lucrurilor.

Vrăjitorului i-a fost uşor să-şi canalizeze puterile spre fiecare dintre duşmanii săi, fiindcă a reuşit să le slăbească vigilenţa. A avut grijă să-i determine să comită greşeli din neatenţie. Toţi s-au trezit implicaţi într-un păienjeniş de evenimente pe care nu le puteau interpreta deoarece modestele lor cunoştinţe şi capacitatea de înţelegere erau blocate de rapiditatea cu care se desfăşurau evenimentele, precum şi de convingerea că faptele reprobabile ale trecutului lor au fost adânc îngropate. Practic toate convingerile lor erau întoarse la 180 de grade.

Leadership: Poţi să declanşezi o întrerupere la o valoare mică a distanţei faţă de o putere imensă, arătând că poţi înlătura diferenţele de statut dintre oameni?

Contele de Monte Cristo a făcut uz de toată forţa de care dispunea pentru a-şi ascunde atât identitatea cât şi scopurile, înarmându-se cu dovezi zdrobitoare împotriva duşmanilor săi. A fost suficient de consecvent şi de şiret în încercarea lui de a pătrunde în mintea lor. Complexitatea jocului său a depăşit de multe ori capacitatea acestora de înţelegere. Gândurile le erau confuze şi contradictorii, ca şi cum ar fi fost atacaţi de forţe oculte – nu aveau nicio putere asupra lor. Mai mult decar atât, ei ar fi trebuit să rămână uniţi, un singur trup, ca atunci când au conspirat împotriva lui, însă le-a lipsit puterea şi hotărârea de a se uni, ceea ce a făcut posibilă dezbinarea lor.

Singura cale ca să-l învingi pe cel măcinat de gândul aprig răzbunării, sau măcar să-i domoleşti ura, este să-l înfrunţi cu mult curaj şi cu inimă bună. Duşmanii săi ar fi putut să-i anihileze sentimentul dulce la răzbunării sau chiar să-l rănească cu propria magie, dacă s-ar fi căit cu adevărat. Dar vrăjitorul a acţionat iute, atacându-i năprasnic şi anihilându-le capacitatea de a se apăra sau de a-i răspunde cu aceeaşi monedă.

Cât de mare este influenţa ta asupra convingerilor celorlalţi? Care este liantul care te uneşte sau te desparte de ei? Care sunt calităţile care îţi alcătuiesc caracterul? Ştii să ţi le pui în valoare? Contezi pe ele? Ştii să te foloseşti de ele ca să-i convingi pe ceilalţi să te urmeze? Cum se poate măsura influenţa ta? Manifeşti o preocupare consecventă şi adâncită pentru fiecare din etapele hotărâtoare ale interpretării propriului rol?

Leadershipul se află în relaţie directă cu poziţia pe care o adopţi pe tot parcursul unei incidenţe a evenimentelor din care reiese conținutul esențial al unei lucrări de mare amploare, numită: Providenţă !

Concluzie: În leadership este nevoie întotdeauna de o tactică, care pe de o parte constă în a te înconjura de oameni loiali, de încredere, care să te sprijine în demersurile tale, iar pe de altă parte să-ţi anihilezi rivalii, descoperindu-le şi atacându-le punctele slabe. Dar întotdeauna trebuie să te foloseşti de dovezi şi argumente reale ca să-ţi asiguri avantajele în faţa lor. Cu cât tactica este mai bine pusă la punct, cu cât dispui de dovezi şi argumente solide, cu atât mai repede ţi se va uşura drumul spre victorie.

Demn de reţinut este şi modul de acţiune (care să-ţi asigure acel “văl de protecţie”), care trebuie să fie cel legal, căci fără a fi mâna providenţei, “păcatele trecutului” totdeauna vor ieşi la iveală şi te vor face să eşuezi rapid.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.