ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Who wants to live forever (II)

On Octombrie 27, 2015, in Leadership On/Off, by Neculai Fantanaru

Dezvoltă-ţi capacitatea de a înţelege ceva superior existenţei însăşi, încadrându-te în planul trăirilor raportate la un spaţiu fără limite.

Mă ridic din neputinţa de a înţelege ceva superior existenţei însăşi, în sfera de influenţă a puterii de a percepe un loc ascuns dintr-un timp noologic. Concomitent, visez în taină că într-o zi timpul acesta străpungător, prefăcut într-o amintire netrăită, o să mă ia cu el, cât mai departe de tot ceea ce mă întregeşte ca fiinţă vie.

Viitorul este o nostalgie a prezentului, un dar al inimii de a se extinde spre piscul sentimentului de "nelimitat", în care imaginaţia alternativului şi posibilului cuprinde admiraţia faţă de opera unui artist care a surprins decisiv întregul mapamond. Avântul de a mă preface într-un călător al minţii, îndurând furtuna excluderii din existenţa iscată din seninul vibrant al imaginarului, se poate împiedica oricând de sensul profund al unei rezonanţe constante cu lumea. „Can you touch my world with your fingertips?”

"Who wants to live forever" trebuie să se încadreze în planul trăirilor raportate la un soi de infinit care îl încearcă neîncetat, ca o durere vie care vine şi dispare, procurând experienţa propriilor limite: crima de a se respinge de omenesc şi extazul de a se simţi rece, ca un Luceafăr strălucind în întuneric, manevrând vederea de dincolo de stele. Ceea ce nu aş putea contesta niciodată ca fiind un contrast între iluzoria aşteptare a unor efecte la superlativ şi realitatea crudă a întoarcerii în concret, când orice lucru tinde spre o finalitate transcendentă. "This world has only one sweet moment set aside for us."

Numai o perfecţiune a viziunii izvorâte din măreţia universului poate să conducă la o lectură univocă a imaginii despre cel ce mişcă munţii din loc printr-o regie a sunetelor care descrie trăirile sufleteşti ale poetului, experienţele de viaţă ale exilului său în climatul aspru al unei tonice şi necesare competitivităţi dintre zei şi oameni.

Leadership: Poţi să te autentifici ca o îndreptare a lumii în planul cosmic universal, fără să-ţi reduci imaginea la o realitate care se află pe plan secundar faţă de un rol principal?

Încet-încet, străbătut de efluvii ascensionale, intru ca un străin naufragiat pe meleagurile unui infinit care îşi caută rostul, în moartea care împlineşte glorios viaţa. Şi aşteptând nerăbdător chemarea timpului - îndrăznesc să sper că te voi cunoaşte bine ! - să reînvii într-un trecut demult uitat. Un simplu punct lipsit de orice accent, dar apărând ca un absolut al trăirii. Amintind de Faust: "Nimicul tău sper să-mi ofere totul".

Dar este oare posibil ca cel deghizat într-un cuplu de senzori de mişcare conectaţi la bornele unei surse de tensiune ce duce la rezistorul de comandă "Forever is our today" să transmită pe o anumită frecvenţă semnalul renaşterii sale din nimic?

O realitate care se află pe plan secundar faţă de un rol principal este un cumul de informaţii, crezuri, valori, sentimente, acumulate prin experienţa personală, pe care le-ai trăit doar în planul lumesc, relevând o latură a omului care acordă importanţă lucrurilor trecătoare. Dar ceea ce stârneşte cu adevărat curiozitatea este rolul principal pe care toate bucuriile şi întâmplările vieţii ţi-l impun în relaţie cu viteza de expansiune a spaţiului, materie fizică şi energie, o totalitate infinită de sisteme cuprinse una în alta, care prezintă un grad tot mai înalt de complexitate.

Leadership: Poţi să transmiţi pe o anumită frecvenţă semnalul renaşterii tale din nimic, încât să vezi dincolo de tine acea ocazie de creare progresivă a unui spaţiu nesfârşit?

Omul integrat într-o structură de existenţă convergentă spre realitatea momentului trecut sau viitor, cu prilejul menţinerii raportului optim dintre posibil şi imaginar, în caruselul informaţiilor de multe ori contradictorii ce fac trecerea spre o dimensiune încărcată de simboluri şi semnificaţii, reuşeşte să capete prestanţa unui „Luceafăr strălucind în întuneric”.

În ceea ce priveşte leadershipul, acest om reprezintă un produs necesar al raportului dintre puterea de reinventare şi obligaţia de a se supune unei ordini a creaţiei superioare, care deschide porţile în faţa lumii de dincolo de zidurile momentului şi al vizibilului.

Considerând reflectarea într-un alt timp ca pe un rod ce aparţine devenirii, în care se constituie conceptul de a fi „altcineva”, făcând o apropiere între formarea experienţială şi noutatea imaginativă, se creează viziunea unei lumi independente de legile realităţii. Această privire aruncată lumii de dincolo de timp poate schimba pentru totdeauna înțelegerea lumii de dincolo de a noastră.

Leadership: Eşti menit să conturezi un posibil scenariu ştiinţific în care universul reprezintă o proiecţie onirică a fiinţei tale primordiale într-un scop suprem, prin comparaţie cu Zeu singur care este adulat de muritori până la limita imaginaţiei?

Vizionarii marilor transformări nu uită de reflectarea în conştiinţă a unei existenţe care aparţine unei lumi exterioare. Se vede acest lucru din atenţia puternică acordată reflectării denumite „exterioară”, din rolul rezervat acesteia în mersul cunoaşterii care să fie în acelaşi timp o formă de reprezentare a unor noi perspective de înţelegere asupra unei realităţi superioare. Şi totodată care să însumeze eforturile progresive ale omului de a-şi organiza propriul conţinut şi de a se cunoaşte prin reflectarea imaginii sale într-un spaţiu nelimitat.

„Forever is our today” este o metaforă care exprimă acea stare de concordanţă relativă între ceea ce crezi şi realitatea independentă, în diferite perioade ale timpului, ambele opuse ca tendinţă ducând la inovaţie şi originalitate în configurarea identităţii proprii.

Iar a renaşte din nimic este sinonim cu a te conduce, a găsi orientare în contextul unui spaţiu nealterat ştiinţific, un spaţiu luminat de prezenţa unei anumite distanţe de ceea ce enunţă logica obişnuită a gândirii.

Leadershipul, în ecuaţia universului, poate fi descris ca o reîntoarcere a omului în elementele naturii veşnice din care a izvorât numai dacă misterul profund al operei sale rămâne de nepătruns sau imposibil de atins pentru muritorii de rând.

Dacă vrei să câştigi o întreagă lume, ca pe un dar universal, atunci încearcă să te apropiii de cele veşnice găsind orientare doar în misterul profund al existenţei tale înscrisă în inimile celorlalţi oameni.

Who wants to live forever evidenţiază semnalul intrării omului vizionar într-o dimensiune nouă a creaţiei, arătând mai apoi adevărul mistic: cine nu reuşeşte să se transforme într-o picătură din oceanul timpului, nu va reuşi niciodată să lase urme în nisipul fin al clepsidrei universului.

* Notă: Queen - Who Wants To Live Forever

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us