Wonderful Life

Încearcă să-ți demonstrezi atașamentul față de timpul universal printr-o săritură plină de grație în «înaltul cerului», de unde să poți cuprinde într-o singură privire ordinea întregului.

Nu știu sigur de ce mi-a plăcut îndeosebi melodia aceasta, dintotdeauna împlinită prin apropierea de tot ce constituie esența vieții, anunțând posibilitatea de a vedea o nouă frumusețe în ceva ce dispare, cu intenția parcă de a crea o lume sau de a slăvi excepționalele realizări ale unui Dumnezeu umanizat. Dar și posibilitatea de a defini o atitudine în cazul unui om uitat în pliul memoriei unei vârste fără griji, care se împotrivește eroic ambiției universale de a-și depăși starea de vulnerabilitate, condiția de muritor, asemenea unui zar aruncat la întâmplare într-un joc de noroc al destinului.

În ritmul ei, blând și mângâietor, ca expresie a unei existențe vagante, mă pierd, mă rog, mă încarc cu voie bună dintr-un suflu divin și mă regăsesc cu adevărat. Pare un act de adorație față de acel lucru minunat prin care încep să mă cunosc mai bine. Aici trăiesc punctul maxim al relaxării și al detașării de tot ce seamănă cu o povară, de tot ceea ce încerc să ascund de mine însumi, în speranța personală și deloc fantezistă a regăsirii unei trăiri depline, asemenea aceleia pe care o ai când răzbați teafăr dintr-o boală grea și redescoperi cerul. Pentru că te ajută să aprinzi o scânteie magică din dragostea dumnezeiască.

Leadersship: Cum poți rafina acele detalii de execuție ale propriei tale existențe astfel încât fiecare gest creator să devină un catalizator pentru o viziune mai înaltă?

Examinarea melodiei în termenii neutri ai unei descrieri limitate empiric de o dreaptă puternică numită "deplinătate", asemenea unui vârf de stâncă ce se pierde în peisaj, îndeaproape pe o serie de subiecte legate între altele, organizate pe axa unor reprezentări simbolice, are ca echivalent abordarea filozofică a unei experiențe măsurabile tocmai datorită vizibilității sale în contextul unui con de lumină ce are în vârf Cutezanța: „Look at me standing ! ”

Te apropii de cele sfinte când simți gustul subtil al valorilor picturale, instantaneelor fotografice, cu arhive istorice trecute prin filtre pline de contrast, instaurate de cel mai înalt grad al sublimului trecător care îi face pe majoritatea ascultătorilor să dezlege o mereu altă vrajă la fiecare apăsare pe butonul "replay".

Noblețea firii tale este modelată de o curiozitate plină de avânt față de relația dintre ideea de «deplinătate» și mijloacele artistice care o susțin?

Aflăm aici temeri și speranțe, sensuri și imbolduri ale unei căutări de sine înflăcărată de visuri, un strigăt interior către nevoia de wonderful life, ca o bilă de energie rostogolită spre generațiile viitoare. Care dau liniile esențiale unei identități profund îndatorată ascensiunii fulminante spre dorința de a trăi veșnic, menită să caute răspunsuri de care ea însăși s-ar teme. „No need to laugh and cry.”

Slowly, încerc să mă regăsesc pe versurile unui timp care se scurge asemenea sângelui din urechiușele inimii, numai ca să întrezăresc o frântură din măreția autentică a universului, o unică construcție interpretativă a unui plus de farmec etern, dar nostalgic. Ca și când aș pune accentul pe imaginea unui paradis închipuit cu disperarea unei regăsiri: de parcă ne-am fi căutat toată viața.

Deplinătatea este ceea ce te înconjoară și care își capătă sensul doar în lumina unor evenimente ulterioare, capabile să dezvăluie ceva din lumea ta interioară.

They seem to hate you Because you're there, în mijlocul unei realități care se derulează cu mare viteză, acționând la nivel subtil pentru a produce principiul schimbării la nivel de răsturnare a logicii obișnuite, a previzibilului care contrariază și tulbură, continua să neliniștească prin însăși senzația de singurătate. Acea tristețe metafizică a izolării, adesea înnobilată prin corelarea cu conceptul etic de dragoste: "Oh, I need a friend To make me happy".

Atât de mult m-a atras și videoclipul, scenele plină de un clarobscur în care visez cu ochii deschiși, încât aș crede că se apropie transformarea mea într-un fir de nisip din Univers, realizarea efectivă a unei experiențe inedite, de a descoperi o scurtătură în spațiu și timp, up straight in the sunshine, sub influența modelatoare a unei călătorii și a unui imperativ categoric: „No need to run and hide ! ”

Ca o ființă supusă unei experimentări a imposibilului, mult mai profundă decât cerul senin care leagă începutul de sfârșit ! Atât de mult te răscolesc imaginile, alb-negrul conturând cenușiul unor vieți normale, încât pur și simplu, închizi ochii, așa cum se topesc razele soarelui în fața Domnului, și te vezi purtat în triumful unui timp „regăsit”, deci negat. „You know it feels unfair / There's magic everywhere”

Îți demonstrezi atașamentul față de timpul universal lăsându-te atras de frumosul unei lumi care își conștientizează relația cu Creatorul, dincolo de efemer?

Vreau să simt magia unei stele pe care o numim "Soare", încărcătura electrică a unui nor de furtună, creșterea spontană a temperaturii unui gram dintr-un corp ce exercită aceleași funcțiuni ca și aripile unui înger. Sau doar o picătură de eter. Not so alone. Să nu cunosc durerea, să nu știu nimic, doar că exist, să nu simt decât eternitatea clipei și perfecțiunea gustului prezent într-o călătorie pe bicicletă. O săritură plină de grație în înaltul cerului, o plimbare cu umbrela prin istoria unui dans intens și provocator. Pe ritmul unei muzicuțe acordate în gama Do.

Vreau să beau apă din izvor fără cană, vreau să alerg fără să obosesc, cu toate că mă simt țintuit într-un scaun ce mi-l împrumută Dumnezeirea: petala unei amintiri care nu se uită niciodată, frumosului etern așternut în prospețimea și gingășia unei flori de câmp. Și să mă opresc doar la începuturi de drum. „Look at me here / Here on my own again.”

În căutarea unei sinestezii perfecte, cum reușești să transformi dorința de mai bine într-o plasticitate a spiritului ce modelează realitatea înconjurătoare?

Relația mea cu Creatorul este aceeași precum relația cu sensul vieții: trebuie să explic de ce există totul mai degrabă decât nimic. De ce trebuie să privesc mereu doar partea din dreapta a imaginii, când aș putea la fel de bine să încerc să îmbunătățesc compoziția și calitatea ei?

Ca să înțelegi sensul vieții trebuie să urmărești derularea unor imagini alb-negru ilustrate în timpul unor povești aleatorii în care se prezintă în mod sugestiv și plastic trăsăturile caracteristice ale unui colț din natură, ale unui obiect, ale unei ființe, ale unui fenomen, așa cum sunt văzute ele din perspectiva unui Creator care își exprimă atitudinea față de acestea printr-o exprimare surprinzătoare: „Până la urmă, sunt un om obișnuit de lângă fiecare dintre voi, dar care a văzut totul și a trecut prin toate.”

Să înțelegi sensul vieții înseamnă să încerci să-ți demonstrezi atașamentul față de timpul universal printr-o săritură plină de grație în "înaltul cerului" de unde să vezi totul. Iar la revenire să-ți alegi doar imaginile care ți-au plăcut cel mai mult.

Wonderful Life este o abordare a momentului prezent pe care artiștii o numesc „saltul în creație”. Prin asta se înțelege că artistul nu doar reproduce realitatea, ci îi conferă o nouă dimensiune, transformând clipa trecătoare într-o mărturie a eternității.

* Notă: Black - Wonderful Life