ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

A Kind Of Magic (II)

On August 10, 2015, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Ia decizia de a-ţi manifesta priceperea la nivelul de genialitate, prin declanşarea fenomenului artistic ce uimeşte prin integrarea imaginarului în conștiință.

Iminent, mă văd silit să recunosc un anumit grad de autonomie a intelectului în fiecare străpungere a zidurilor dintre două lumi, între contraste izbitoare, răsturnări de idei, acumulări de imagini, la limita umanului şi divinului, adunate în acelaşi vers „One shaft of light that shows the way / No mortal man can win this day”. Vers care parcă strigă: „Dar, ce-am făcut?”

Acum începe indefinitul, unde numai un aventurier al spaţiului fără dimensiuni, într-o operaţiune de neutralizare a identităţii, se poate avânta. Un verdict neclar în este dat în primă instanţă consumatorului de legi nedetectabile de către metodele științei empirice, croitorului ce coase cu o curiozitate neînfricată pe pânza solidă a irealităţii şi transfigurării un nou model de trofeu al unicităţii, acţionând „The bell that rings inside his mind” ce vesteşte schimbarea.

Răscolitor, mă simt de parcă aş fi atins o perfecţiune ireală, fără să-mi pot spune ceva şi - mai cu seamă, fără a putea să înţeleg cauzele unor sarcini de livrare a imaginarului în evoluţie. Asemenea unui erou al lui Jules Verne care nu caută punct de sprijin în istorie şi nici printre alţi oameni, mă sustrag automat oricărei priceperi raţionale. Să fiu pe lume ca şi când n-aş fi. „A kind of magic.”

Dar în toată această perfecţiune automată - la care mai curând mă îndeamnă acea raţiune care se străduieşte să cunoască o nebunie, o altă cauză în sens propriu, o poveste ieşită din comun, ancorată într-o realitate transcendentă - trebuie să existe o singură instanţă de model. „There can be only one.”

Leadership: Îţi dublezi eforturile de a te transforma într-o forţă care poate răspunde condiţiei „true” de abordare a falsei identităţi?

Decizia de a-ţi manifesta priceperea la nivelul de genialitate, prin declanşarea fenomenului artistic ce uimeşte prin integrarea imaginarului în conștiință, este o premieră, o acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi în scopul de a ajunge la un rezultat spectaculos.

Această decizie face cinste leadershipului care urmăreşte să stabilească o corespondenţă inovativă între mijloacele de reprezentare a unei concepţii şi rezultatul urmărit prin aplicarea ei. Sau, mai bine zis, între nivelul de inteligenţă de care dai dovadă prin unicitate şi rezultatele pe care vrei să le obţii sustrăgându-te automat oricărui raţionament admis ca fiind valabil.

Tradus mai simplu, acest lucru presupune să exişti ca şi când n-ai fi, şi, totuşi, să realizezi o schimbare majoră în mersul lumii. Arta desăvârşită de a-ţi exterioriza pofta de a sta sub semnul unei perfecţiuni ireale, iscă şi mai puternic senzaţia de inattendu de care sunt bântuite spiritele cele mai evoluate, ceea ce comportă nu doar un anumit grad de autonomie a intelectului, ci şi un anumit grad de ambiguitate.

A-ţi dubla eforturile de a te transforma într-o forţă care poate răspunde condiţiei „true” de abordare a falsei identităţi, presupune să atingi o perfecţiune ireală, integrată într-un demers ficţional-ştiinţific, dar fără a leza pe nimeni şi fără a contesta realitatea.

Iar dacă reuşeşti să înţelegi cu adevărat cauzele unor sarcini de livrare a imaginarului în evoluţie, deci nu doar să uzezi de procesul imaginativ, ci să-l utilizezi în formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică, abia atunci se va putea vorbi cu adevărat de „magie”. Una este să ai imaginaţie, altceva este să transformi imaginaţia într-un câmp de valori sau într-un câmp de bătălie.

A te apropia de acest fel de-a fi, necăutând punct de sprijin printre alţi oameni, ci doar în procesul de dezvoltare şi diferenţiere a ştiinţei, denotă o anumită înclinaţie spre magie, spre extremele unei interpretări rigide a raporturilor dintre creator şi creaţie, dintre ceea ce cunoşti şi ceea ce nu poate fi măsurat. Din aceste considerente, leadershipul ar trebui să devină mai mult o umbrelă de autoevaluare decât o structură de comandă, care are o gaură în ea - cu funcţia de oprire automată. Ai grijă până unde te avânţi cu imaginaţia!

Această capacitate de a te raporta la o singură valenţă de claritate şi originalitate se datorează procesului de ancorare la o altă frecvenţă de înţelegere, la un alt sistem de procesare a cunoaşterii, care stabileşte corespondenţa între ştiinţă şi genialitate.

Leadershipul, care se construieşte luând pe ordonata punctului de funcţionare o variabilă de tip ”tu nu eşti majoritatea lumii”, aduce automat un punct bonus, un plus de remuneraţie în însemnătatea propriei atitudini faţă de realitate, conform cu indicatorul perfecţiunii.

A Kind Of Magic vizează trecerea la un alt nivel de reprezentare a sinelui, în raport cu o perfecţiune ireală, dar cu pretenţii ştiinţifice. Este şi un verdict pronunţat în virtutea acelor idealuri, prejudecăţi sau mituri proprii care te particularizează sub aspectul raportării la adevărurile benefice ale închipuirii.

Nu înceta să te cunoşti şi sub semnul a ceea ce aş numi „exilul într-o poveste”. Cum ar suna acest lucru din perspectiva ştiinţei? Imaginează-ţi…

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us