A Kind Of Magic (II)

Ia decizia de a-ți manifesta priceperea la nivelul de genialitate, prin declanșarea fenomenului artistic ce uimește prin integrarea imaginarului în conștiință.

Iminent, mă văd silit să recunosc un anumit grad de autonomie a intelectului în fiecare străpungere a zidurilor dintre două lumi acoperite de contraste izbitoare, răsturnări de idei, acumulări de imagini, la limita umanului și divinului, adunate în același vers „One shaft of light that shows the way / No mortal man can win this day ”. Vers care parcă strigă: „Dar, ce-am făcut?”

Acum începe indefinitul, unde numai un aventurier al spațiului fără dimensiuni, într-o operațiune de neutralizare a identității, se poate avânta. Un verdict neclar în este dat în primă instanță consumatorului de legi nedetectabile de către metodele științei empirice, croitorului ce coase cu o curiozitate neînfricată pe pânza solidă a irealității și transfigurării un nou model de trofeu al unicității, acționând „The bell that rings inside his mind” ce vestește schimbarea.

Răscolitor, mă simt de parcă aș fi atins o perfecțiune ireală, fără să-mi pot spune ceva și - mai cu seamă, fără a putea să înțeleg cauzele unor sarcini de livrare a imaginarului în evoluție. Asemenea unui erou al lui Jules Verne care nu caută punct de sprijin în istorie și nici printre alți oameni, mă sustrag automat oricărei priceperi raționale. Să fiu pe lume ca și când n-aș fi. „A kind of magic.”

Dar în toată această perfecțiune automată - la care mai curând mă îndeamnă acea rațiune care se străduiește să cunoască o nebunie, o altă cauză în sens propriu, o poveste ieșită din comun, ancorată într-o realitate transcendentă - trebuie să existe o singură instanță de model. „There can be only one.”

Îți dublezi eforturile de a te transforma într-o forță care poate răspunde condiției „TRUE” de abordare a falsei identități, încât să faci din imaginar o putere a revelațiilor tale?

Decizia de a-ți manifesta priceperea la nivelul de genialitate, prin declanșarea fenomenului artistic ce uimește prin integrarea imaginarului în conștiință, este o premieră, o acțiune conștient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilități în scopul de a ajunge la un rezultat spectaculos. Imaginarul este o realitate autonomă și superioară prin provocările adresate unui anumit tip de gândire, o structură de reprezentare simbolică acumulând varii elemente și o dinamică proprie, o structură de „poveste vs. răspuns” alternând între o poveste ficțională și imagini ale unei lumi subiective, dar fascinante.

Această decizie face cinste leadershipului care urmărește să stabilească o corespondență inovativă între mijloacele de reprezentare a unei concepții și rezultatul urmărit prin aplicarea ei. Sau, mai bine zis, între nivelul de inteligență de care dai dovadă prin unicitate și rezultatele pe care vrei să le obții sustrăgându-te automat oricărui raționament admis ca fiind valabil.

Magia este cultivarea sentimentului de apartenență la această lume neînțeleasă de mulți, dar spectaculoasă prin noutatea domeniului, prin instrumentele de creație alese de un autor perspicace, prin diversitatea elementelor de decor, prin diversitatea efectelor care par a fi miracole.

O forță care răspunde condiției "TRUE" a falsei identități este dată de însăși capacitatea de a-ți cunoaște și depăși limitele viziunii, preluând controlul asupra situației în care nu există opțiuni alternative, ca atunci când știi cine se uită la tine fără să întorci capul.

Tradus mai simplu, acest lucru presupune să exiști ca și când n-ai fi, și, totuși, să realizezi o schimbare majoră în mersul lumii. Arta desăvârșită de a-ți exterioriza pofta de a sta sub semnul unei perfecțiuni ireale, iscă și mai puternic senzația de inattendu de care sunt bântuite spiritele cele mai evoluate, ceea ce comportă nu doar un anumit grad de autonomie a intelectului, ci și un anumit grad de ambiguitate.

A-ți dubla eforturile de a te transforma într-o forță care poate răspunde condiției „true” de abordare a falsei identități, presupune să atingi o perfecțiune ireală, integrată într-un demers ficțional-științific, dar fără a leza pe nimeni și fără a contesta realitatea. Autoritatea de care magicianul dă dovadă se poate vedea în situația în care el trebuie să găsească momentul potrivit de a întreprinde tot felul de acțiuni, pentru a nu rămâne descoperit sau a nu depăși un deziderat de tipul "Toate secretele mele vor fi țesute în jurul unei simple iluzii de scenă".

Orice situație în care trebuie să urmezi regulile impuse de altcineva și în care trebuie să ții cont de constrăngerile realității se termină printr-un eșec, ca atunci când te uiți la o fotografie 3D fără ochelari speciali care focalizează imaginea centrală. În domeniul artei și al creativității, magia constă în a face exact contrariul a ceea ce este logic, a ceea ce simt, trăiesc și gândesc ceilalți oameni, contrariul a ceea ce se crede în mod firesc.

Ce rol ești dispus să-ți asumi legat de un domeniu în care nu multă lume excelează, prin referire la un proces de creare a imaginilor, obiectelor și fenomenelor nepercepute de mintea și ochiul obișnuit?

Iar dacă reușești să înțelegi cu adevărat cauzele unor sarcini de livrare a imaginarului în evoluție, deci nu doar să uzezi de procesul imaginativ, ci să-l utilizezi în formarea competenței de cunoaștere științifică, abia atunci se va putea vorbi cu adevărat de „magie”. Una este să ai imaginație, altceva este să transformi imaginația într-un câmp de valori sau într-un câmp de bătălie.

A te apropia de acest fel de-a fi, necăutând punct de sprijin printre alți oameni, ci doar în procesul de dezvoltare și diferențiere a științei, denotă o anumită înclinație spre magie, spre extremele unei interpretări rigide a raporturilor dintre creator și creație, dintre ceea ce cunoști și ceea ce nu poate fi măsurat. Din aceste considerente, leadershipul ar trebui să devină mai mult o umbrelă de autoevaluare decât o structură de comandă, care are o gaură în ea - cu funcția de oprire automată. Ai grijă până unde te avânți cu imaginația !

Această capacitate de a te raporta la o singură valență de claritate și originalitate se datorează procesului de ancorare la o altă frecvență de înțelegere, la un alt sistem de procesare a cunoașterii, care stabilește corespondența între știință și genialitate.

Leadershipul, care se construiește luând pe ordonata punctului de funcționare o variabilă de tip ” tu nu ești majoritatea lumii”, aduce automat un punct bonus, un plus de remunerație în însemnătatea propriei atitudini față de realitate, conform cu indicatorul perfecțiunii.

Rolul pe care și-l asumă magicianul într-o regie a provocărilor fără limită este acela de consumator de știință care știe să facă legătura dintre artă, experimentul științific și experiența mistică, prin prisma calității de a-și amplifica "puterea de vrajă" cu o altă versiune a realității.

A Kind Of Magic vizează trecerea la un alt nivel de reprezentare a sinelui, în raport cu o perfecțiune ireală, dar cu pretenții științifice. Este și un verdict pronunțat în virtutea acelor idealuri, prejudecăți sau mituri proprii care te particularizează sub aspectul raportării la adevărurile benefice ale închipuirii.

Nu înceta să te cunoști și sub semnul a ceea ce aș numi „exilul într-o poveste”. Cum ar suna acest lucru din perspectiva științei? Imaginează-ți…

* Notă: Queen - A Kind of Magic