ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

A rămas doar Ego-ul

On Aprilie 02, 2016, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Fă din leadership o capodoperă, integrându-te în configuraţia faptelor și evenimentelor din care este constituită acțiunea unui roman.

Exista o pagină mereu rescrisă în viaţa mea care mă făcea să vibrez şi să înţeleg, dincolo de cuvintele reci ale unui limbaj plin de sensuri, secretul unei întoarceri la acelaşi punct de răscruce, la acelaşi ceva care trecea dincolo de mine, cu multe semne de explicaţie greu de adunat, neuitând nicio clipă faptul că eram condiţionat de ele.

Un fragment plin de emoţie îmi făcea mare bucurie să-l redau întocmai, în forma originală, în configuraţia subiectivităţii faptelor intrate într-un fel de con de inspiraţie, retrase discret în cumpăna unor redundanţe de ghidare, în surplusul de exprimare liberă.

Dând contur ideilor şi valorilor dominante ale conştiinţei mele, simţindu-mi gândurile cum se lovesc uneori de colţurile unei priviri din afara a ceva în care eram şi nu eram, încercam să justific restrângerea concentrică a aceluiaşi gigant puls ce răspundea favorabil la chemările năzuinţei de a cunoaşte scopul vieţii. De a pătrunde în tainele lumii prin scris şi de a-mi însuşi cât mai multe privilegii: "Sometimes I feel It’s all too much to take in, I can’t hold on."

Ca şi în cazul artiştilor, mă confruntam cu părţile denaturate ale unor cantităţi însemnate de elemente de conţinut, putând fi înţelese ca nişte axe organizate în jurul unui amestec de factori perturbatori, cu greu primind de la ele impulsuri ale mişcării ideilor întretăiate continuu de modelul abstract al fenomenului concret.

Repetitiv, aruncasem şi eu în artă toate acele substanţializări ale trecerii de la o zonă umbrită de efectul direct al unui "ar fi trebuit şi nu mai este", la o zonă luminată de ultimul izvor inspiraţional al existenţei mele: iubirea fără sfârşit.

Cea dintâi condiţie de a scrie a marelui poet american Walt Whitman şi, în acelaşi timp ireductibilul gândirii lui, era desfăşurarea acelui Eu evadat în spaţiul construit după iubirea lui, de-a lungul întregii existenţe, realizarea lui concentrică şi succesivă în universul întreg.

În felul acesta de-a căpăta experienţa, prin ceva la care ţinea atât de mult, prezentul i-a răpit anxietatea. În mintea lui incandescentă, uneori încețoșată de variante care l-ar fi putut ajuta să meargă din nou pe pista "E aici ceva unic !”, variante care ar trebui acoperite, prevenite, evenimentele în sine nu mai contau prea mult, mai aveau foarte puțin loc. A rămas doar Ego-ul.

Leadership: Controlezi contextul trecerii de la o zonă umbrită de efectul direct al unui "ar fi trebuit şi nu mai este", la o zonă luminată de ultimul izvor inspiraţional al existenţei tale?

Mobilitatea în faţa realităţii fenomenelor din care eşti parte activă, vibraţia mistică în faţa unei entităţii transcendentale, ca atunci când scrii despre ceva ieșit din comun, caracterizează omul care atacă viața în mod indirect, dar cu influență spre fapticul imediat. El îşi supune percepţiile vizavi de lume unei selecţii dictate de izvorul inspiraţional al existenței sale.

Aceste unde ale mobilităţii, având la origine existența unei anumite trepte de contemplare, susţinând bucuria de a exista printr-o viziune interioară nemărginită, se încrucişează într-un sistem de construcție unitară a conţinutului evaluării a tot ce ți se întâmplă și te înconjoară. Fantasticul și aventura avându-şi originile în rațional.

Ceea ce scrii, se întoarce întotdeauna în realitate, spre tine, cu precădere spre ceea te cheamă inima, spre ceea ce te va împlini. În felul acesta capeţi o experiență trebuincioasă prin ceva la care ții atât de mult, generând sentimentul că ești pe calea ta.

Iubirea este varianta unui Eu căruia nu i-a mai rămas altceva decât anevoioasa muncă de a se integra în configuraţia faptelor și evenimentelor din care este constituită acțiunea unui roman.

"Ce roman a mai fost și viața mea". Napoleon a înțeles mai bine ce înseamnă să fii ştiutor de viaţă, în timp ce-şi scria memoriile pe insula Sfânta Elena. Scrisul a reprezentat ultimul izvor inspiraţional al existenţei sale.

Zona numită „ar fi trebuit și nu mai este” se situează în prezenţa unei raţiuni care nu se mai crede atotputernică, expunându-se modalităţii de a se reforma cu adevărat. Chiar dacă uneori este prea târziu...

Leadershipul integrează în forma lui de bază acea calitate fără egal ce conduce și stăpânește omul potrivit tendinței lui de a se avânta mereu spre ceea ce generează un consum interior mare, iubirea care se înalţă dinspre sine spre sensul vieţii. Trebuie să fii scriitor ca să ai acces la acea pagină mereu rescrisă care te face să vibrezi şi să înţelegi, dincolo de cuvintele reci ale unui limbaj plin de sensuri, fluxul forței vieţii.

A rămas doar Ego-ul este consecinţa unei cunoaşteri profunde condiţionată de tendinţa de a puncta un destin la răscruce de „Ai fi putut face şi nu ai făcut”.

Leadershipul este un regat al ireductibilul gândirii, având ca reper desfăşurarea acelui Eu evadat din închisoarea existenței obișnuite și atașat în spaţiul construit după o viziune, în funcție de starea care îţi dă puteri să fii nebănuit de bun de-a lungul unui context de apel la mobilitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us