ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

A rămas doar Ego-ul

On Aprilie 02, 2016, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Fă din leadership o capodoperă, integrându-te în configuraţia faptelor și evenimentelor din care este constituită acțiunea unui roman.

Exista o pagină mereu rescrisă în viaţa mea care mă făcea să vibrez şi să înţeleg, dincolo de cuvintele reci ale unui limbaj plin de sensuri, secretul unei întoarceri la acelaşi punct de răscruce, la acelaşi ceva care trecea dincolo de mine, cu multe semne de explicaţie greu de adunat, neuitând nicio clipă faptul că eram condiţionat de ele. Imaginaţia mă ajuta să redau viaţa celor ce şi-o pierdeau prin condamnarea la o tragică introspecţie, să stăpânesc pulsul unei inimi omeneşti, să ţin locul punctului fix al unui întreg univers căutat în zadar de vânătorii de absolut.

Un fragment plin de emoţie îmi făcea mare bucurie să-l redau întocmai, în forma originală, în configuraţia subiectivităţii faptelor intrate într-un fel de con de inspiraţie, retrase discret în cumpăna unor redundanţe de ghidare, în surplusul de exprimare liberă. În mijlocul încercărilor de a constitui o nouă artă a scrisului, o formă de spiritualizare a materiei, din revelaţii supuse unor corelaţii de ordin esoteric şi unor presiuni deterministe multiple datorate combinării cunoştinţelor practice, se năştea acel sentiment de apartenenţă la o putere inegalabilă prin rafinament şi unicitate.

Scrisul părea un fel de ieşire din Matrix, o evadare din lumea surzilor şi orbilor, un surogat pentru neîmplinirile dintr-o viaţă falsă. Dând contur ideilor şi valorilor dominante ale conştiinţei mele, simţindu-mi gândurile cum se lovesc uneori de colţurile unei priviri din afara a ceva în care eram şi nu eram, încercam să justific restrângerea concentrică a aceluiaşi gigant puls ce răspundea favorabil la chemările năzuinţei de a cunoaşte scopul vieţii. De a pătrunde în tainele lumii prin scris şi de a-mi însuşi cât mai multe privilegii: "Sometimes I feel It’s all too much to take in, I can’t hold on."

Leadership: Cum estimezi conţinutul noţiunii de REALITATE din punct de vedere al unor experienţe de creaţie pe care le-ai bifat la un moment dat ca "Extra-Options" pentru portretul unui Ego nemăsurat?

Ca şi în cazul artiştilor, mă confruntam cu părţile denaturate ale unor cantităţi însemnate de elemente de conţinut, putând fi înţelese ca nişte axe organizate în jurul unui amestec de factori perturbatori, cu greu primind de la ele impulsuri ale mişcării ideilor întretăiate continuu de modelul abstract al fenomenului concret. Conţinutul noţiunii de realitate pe care încercam s-o definesc prin intermediul experienţelor de creaţie, exprimat sub formă de text sau imagini, asemănător sau total diferit faţă de domeniul conducerii, conţinea mai mult subiectivism, nu doar libera interpretare a alcătuirii lumii.

Repetitiv, aruncasem şi eu în artă toate acele substanţializări ale trecerii de la o zonă umbrită de efectul direct al unui "ar fi trebuit şi nu mai este", la o zonă luminată de ultimul izvor inspiraţional al existenţei mele: povestea fără sfârşit.

Lăsaţi-mă să încerc să fac o paralelă aici. Cea dintâi condiţie de a scrie a marelui poet american Walt Whitman şi, în acelaşi timp ireductibilul gândirii lui, era desfăşurarea acelui Eu evadat în spaţiul construit după iubirea lui, de-a lungul întregii existenţe, realizarea lui concentrică şi succesivă în universul întreg. Poate că tocmai iubirea a fost rezultatul experienţei de creaţie bifată la un moment dat ca "Extra-Options" pentru portretul unui Ego nemăsurat.

În felul acesta de-a căpăta experienţa, prin ceva la care ţinea atât de mult, prezentul i-a răpit anxietatea. În mintea lui incandescentă, uneori încețoșată de variante care l-ar fi putut ajuta să meargă din nou pe pista "E aici ceva unic !”, evenimentele în sine nu mai contau prea mult, mai aveau foarte puțin loc. A rămas doar Ego-ul. Dar un Ego nemăsurat, fiindcă îşi multiplica perspectivele de a reflecta asupra sa ca Ego universal, ca receptare a ideii de expansiune a materiei vii aflată în stare de agregare.

Leadership: Controlezi contextul trecerii de la o zonă umbrită de efectul direct al unui "ar fi trebuit şi nu mai este", la o zonă luminată de ultimul izvor inspiraţional al existenţei tale?

Mobilitatea în faţa realităţii fenomenelor din care eşti parte activă, vibraţia mistică în faţa unei entităţii transcendentale, ca atunci când scrii despre ceva ieșit din comun, caracterizează omul care atacă viața în mod indirect, dar cu influență spre fapticul imediat. El îşi supune percepţiile vizavi de lume unei selecţii dictate de izvorul inspiraţional al existenței sale.

Aceste unde ale mobilităţii, având la origine existența unei anumite trepte de contemplare, susţinând bucuria de a exista printr-o viziune interioară nemărginită, se încrucişează într-un sistem de construcție unitară a conţinutului evaluării a tot ce ți se întâmplă și te înconjoară. Fantasticul și aventura avându-şi originile în rațional.

Ceea ce scrii, se întoarce întotdeauna în realitate, spre tine, cu precădere spre ceea te cheamă inima, spre ceea ce te va împlini. În felul acesta capeţi o experiență trebuincioasă prin ceva la care ții atât de mult, generând sentimentul că ești pe calea ta.

Ultimul izvor inspiraţional al existenţei tale este iubirea pentru un moment care nu mai trece, văzută ca un fel de conturare a unei imagini întregitoare despre tine care se transformă fără încetare.

Iubirea este varianta unui Eu căruia nu i-a mai rămas altceva decât anevoioasa muncă de a se integra în configuraţia faptelor și evenimentelor din care este constituită acțiunea unui roman.

"Ce roman a mai fost și viața mea". Napoleon a înțeles mai bine ce înseamnă să fii ştiutor de viaţă, în timp ce-şi scria memoriile pe insula Sfânta Elena. Scrisul a reprezentat ultimul izvor inspiraţional al existenţei sale.

Zona numită „ar fi trebuit și nu mai este” se situează în prezenţa unei raţiuni care nu se mai crede atotputernică, expunându-se modalităţii de a se reforma cu adevărat. Chiar dacă uneori este prea târziu...

Leadershipul integrează în forma lui de bază acea calitate fără egal ce conduce și stăpânește omul potrivit tendinței lui de a se avânta mereu spre ceea ce generează un consum interior mare, iubirea care se înalţă dinspre sine spre sensul vieţii. Trebuie să fii scriitor ca să ai acces la acea pagină mereu rescrisă care te face să vibrezi şi să înţelegi, dincolo de cuvintele reci ale unui limbaj plin de sensuri, fluxul forței vieţii.

A face din leadership o capodoperă înseamnă să combini cunoştinţele posedate de un spirit al acțiunii, în sensul determinat de valorile unor experienţe de viaţă pline de învăţături, cu acea incontestabilă veridicitate pe care o dă un Ego prins în contemplația sinelui.

A rămas doar Ego-ul este consecinţa unei cunoaşteri profunde condiţionată de tendinţa de a puncta un destin la răscruce de „Ai fi putut face şi nu ai făcut”.

Leadershipul este un regat al ireductibilul gândirii, având ca reper desfăşurarea acelui Eu evadat din închisoarea existenței obișnuite și atașat în spaţiul construit după o viziune, în funcție de starea care îţi dă puteri să fii nebănuit de bun de-a lungul unui context de apel la mobilitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us