Accente pronunţate în leadership

Învaţă să contribui la crearea unui eveniment care să ofere o imagine amplă privind evoluţia omului, în cazul în care cursul evenimentelor ar continua să se desfăşoare după alte reguli decât faptele conştiente.

Dă-mi voie să-ţi prezint o născocire ciudată. Îmi vorbeai adineauri de siguranţa zilei de mâine. Dacă ar veni cineva la tine, doar la tine, şi ţi-ar spune că a desluşit tainele lumii viitoare - nu mă refer la viaţa din ceruri, ci la cea pe care o trăim. Iar acest om te-ar convinge că nu e un şarlatan de la bâlci şi că descoperirea e reală, bazată pe un studiu secret de matematică, ştiinţă, astrologie, tot ce vrei. Pe urmă, ţi-ar povesti despre lumea viitoare, ce se va întâmpla mâine, de azi într-o lună, anul viitor, o sută, o mie de ani de acum înainte. Totul, ca într-o poveste. Ia zi - ai alerga pe străzi să-i anunţi pe toţi sau n-ai scoate un cuvânt?

- Haideţi, domnule. Fiindcă am ajuns la acest moment prielnic, oare nu dumneavoastră aţi râs acum câteva zile de superstiţii? Vorbiţi de parcă soarta v-ar fi potrivnică.

- Hazardul nu e superstiţie, Lacy.

- Poate o aruncătură de zaruri. Dar mai poţi arunca o dată.

- Oare Rubiconul se poate trece de două ori? *

Leadership: Poţi să creezi condiţia unei existenţe de a se transforma în destin prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație?

Leadershipul înseamnă să fi pregătit să ieşi în evidenţă într-o situaţie în care toţi ceilalţi oameni par a se afla în impas, legat de o experienţă sau o viziune care le lipseşte şi pe care numai tu o poţi formula prin ridicarea hazardului la rang de principiu de neînlocuit în doctrina "Omului Nou". Adevărata capodoperă de care trebuie să te simţi mândru este conştientizarea unei anumite puteri de care eşti apt să dai dovadă, în mod constructiv, într-un teritoriu căruia nu mulţi îi acordă interes sau căruia nu i se vede capătul.

Un orizont de gândire turnat în matricea unui alt orizont de gândire, certitudinea uşuratică a unei victorii reprobabile, un succes de scurtă durată, insipid, care ajunge mai devreme sau mai târziu într-un punct mort. Ca o aruncătură de zaruri. O resemnare fatalistă a înţelepciunii. Acesta este rezultatul intervenţiei tale în realitatea unei lumi care nu crede în nimic. Nu încerca să născoceşti o teorie, o idee, o intrigă, o poveste credibilă, dacă nu eşti pregătit să suporţi o antipatie, o imagine de tipul: "An empty perspective".

A crea condiţia unei existenţe de a se transforma în destin înseamnă să-ţi foloseşti spiritul de observaţie, tot ceea ce îţi pune la dispoziţie natura, împrejurările, situaţiile cu care te confrunţi, tot ceea ce prin virtutea întâmplării ai fost nevoit să înveţi, astfel încât să creezi premisele unui eveniment de tip "Go Forward" care să marcheze începutul unei noi etape de evoluţie în conştiinţa celorlalţi oameni.

Iar prin ridicarea hazardului la rang de creaţie se înţelege acea apropiere de "tainele lumii viitoare", având ca substrat o transformare a conceptului de "surpriză a zilei de mâine", prin care foloseşti inspiraţia, viziunea, lărgirea perspectivei de abordare a vieţii ca pe o mărturie despre revelaţia supusă obiectivităţii pe care o aşteaptă oamenii.

O asemenea revelaţie asupra sentimentelor şi raţiunii, putând chiar extinde conceptul lumii la nivel de "cunoaştere apriori", ţinteşte spre generarea unei noi filozofii a existenţei, precum: "Tot ceea ce născoceşti poate deveni realitate, cu condiţia ca realitatea să nu te lovească la un moment dat".

Accentele pronunţate în leadership se constată din formularea scopului pe l-a născut o viziune, prin puterea de a încropi povestea unei existenţe care ajunge la o singură justificare: nu întâmplările contează, ci doar ceea ce le declanşează.

Aşadar, două accente ne atrag atenţia: modul cum te raportezi la situaţiile prin care treci şi percepţia pe care o ai asupra lor.

* Notă: Fowles, John - Omida , Editura univers Bucureşti, 1995.