Accente pronunțate în leadership

Învață să contribui la crearea unui eveniment care să ofere o imagine amplă privind evoluția omului, în cazul în care cursul evenimentelor ar continua să se desfășoare după alte reguli decât faptele conștiente.

Dă-mi voie să-ți prezint o născocire ciudată. Îmi vorbeai adineauri de siguranța zilei de mâine. Dacă ar veni cineva la tine, doar la tine, și ți-ar spune că a deslușit tainele lumii viitoare - nu mă refer la viața din ceruri, ci la cea pe care o trăim. Iar acest om te-ar convinge că nu e un șarlatan de la bâlci și că descoperirea e reală, bazată pe un studiu secret de matematică, știință, astrologie, tot ce vrei. Pe urmă, ți-ar povesti despre lumea viitoare, ce se va întâmpla mâine, de azi într-o lună, anul viitor, o sută, o mie de ani de acum înainte. Totul, ca într-o poveste. Ia zi - ai alerga pe străzi să-i anunți pe toți sau n-ai scoate un cuvânt?

- Haideți, domnule. Fiindcă am ajuns la acest moment prielnic, oare nu dumneavoastră ați râs acum câteva zile de superstiții? Vorbiți de parcă soarta v-ar fi potrivnică.

- Hazardul nu e superstiție, Lacy.

- Poate o aruncătură de zaruri. Dar mai poți arunca o dată.

- Oare Rubiconul se poate trece de două ori? *

Poți să creezi condiția unei existențe de a se transforma în destin prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație?

Leadershipul înseamnă să fi pregătit să ieși în evidență într-o situație în care toți ceilalți oameni par a se afla în impas, legat de o experiență sau o viziune care le lipsește și pe care numai tu o poți formula prin ridicarea hazardului la rang de principiu de neînlocuit în doctrina "Omului Nou". Adevărata capodoperă de care trebuie să te simți mândru este conștientizarea unei anumite puteri de care ești apt să dai dovadă, în mod constructiv, într-un teritoriu căruia nu mulți îi acordă interes sau căruia nu i se vede capătul.

Un orizont de gândire turnat în matricea unui alt orizont de gândire, certitudinea ușuratică a unei victorii reprobabile, un succes de scurtă durată, insipid, care ajunge mai devreme sau mai târziu într-un punct mort. Ca o aruncătură de zaruri. O resemnare fatalistă a înțelepciunii. Acesta este rezultatul intervenției tale în realitatea unei lumi care nu crede în nimic. Nu încerca să născocești o teorie, o idee, o intrigă, o poveste credibilă, dacă nu ești pregătit să suporți o antipatie, o imagine de tipul: "An empty perspective".

A crea condiția unei existențe de a se transforma în destin înseamnă să-ți folosești spiritul de observație, tot ceea ce îți pune la dispoziție natura, împrejurările, situațiile cu care te confrunți, tot ceea ce prin virtutea întâmplării ai fost nevoit să înveți, astfel încât să creezi premisele unui eveniment de tip "Go Forward" care să marcheze începutul unei noi etape de evoluție în conștiința celorlalți oameni.

Iar prin ridicarea hazardului la rang de creație se înțelege acea apropiere de "tainele lumii viitoare", având ca substrat o transformare a conceptului de "surpriză a zilei de mâine", prin care folosești inspirația, viziunea, lărgirea perspectivei de abordare a vieții ca pe o mărturie despre revelația supusă obiectivității pe care o așteaptă oamenii.

O asemenea revelație asupra sentimentelor și rațiunii, putând chiar extinde conceptul lumii la nivel de "cunoaștere apriori", țintește spre generarea unei noi filozofii a existenței, precum: "Tot ceea ce născocești poate deveni realitate, cu condiția ca realitatea să nu te lovească la un moment dat".

Accentele pronunțate în leadership se constată din formularea scopului pe l-a născut o viziune, prin puterea de a încropi povestea unei existențe care ajunge la o singură justificare: nu întâmplările contează, ci doar ceea ce le declanșează.

Așadar, două accente ne atrag atenția: modul cum te raportezi la situațiile prin care treci și percepția pe care o ai asupra lor.

* Notă: Fowles, John - Omida, Editura univers București, 1995.