ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Acceptare totală în indefinit

On Martie 20, 2015, in Aptitudini şi Abilităţi, by Neculai Fantanaru

Caută să afli ceea ce nu eşti, transformându-te într-un creator al posibilităţilor nelimitate de personalizare a ştiinţei prin transfigurarea realităţii.

Treceam peste graniţe nebănuite, ca dintr-o lume în alta cu desăvârşire amestecate, către tot ceea ce era prielnic procesului dinamic şi evolutiv. Eu, omul înclinat spre valorile vieţii lumeşti, cel căruia o revelaţie a ascunsului i-ar fi putut trezi impetuoasa nevoie de a migra spre versiunea adevărurilor devenite în timp neadevăruri. Întotdeauna trebuie să ştii ce cauţi ca să afli ceea ce nu eşti.

Neajutorat, cădeam pradă gândurilor înşelătoare, mici frânturi ale fiinţei limitate care se repetau continuu asemenea unei întrebări cu puţine variante de răspuns, iar în acest sens ușa pentru tentativa de ieşire din real rămânea închisă. Dar n-am înţeles ce era cu ferestrele rămase deschise, experimentând un fenomen de exagerare, căci păream să mă orientez, aşa cum un pictor caută plasticitatea expresiei pentru o idee pe care o doreşte exprimată, spre un mai departe de realitate, spre a superior version of my own self, spre un absolut aproape imposibil.

O mie de ceruri cad în a patra dimensiune a universului invizibil, ca un fenomen de rezonanţă inexplicabil, spintecând două cristalele de foc într-o singură dezvăluire. Şi, brusc, eşti condamnat să iei loc printre propriile tale ficţiuni, demne de un roman de Kafka, de un Joseph K. evoluând de la normal la absurd.

A fi cu totul altcineva era premiza unei resorbţii totale a extremităţilor unei axe continue a nemaîncercatului. Oricine ar fi încercat să mă înţeleagă ar fi fost înşelat, debusolat. Ar fi pierdut sentimentul timpului care trecea cu atât mai repede cu cât mintea le-ar fi fost mai ocupată cu desluşirea unor fenomene de neînţeles.

Numai un maestru al compoziţiilor chimice, purtând în el tot ce este mai realist şi mai genuin, ştiind să extragă expresia unei stări a materiei din orice relaţie de concentrare, mai întâi neclar conturată, abia sesizabilă, apoi, încetul cu încetul, definită tot mai precis, numai el ar fi reuşit să controleze accesul la acel spaţiu fără dimensiuni, pe care renumitul scriitor Artur Silveştri îl numea ”Indefinitul”. Spaţiu care mă conecta la o realitate potenţială, caracterizată de acceptare totală.

Leadership: Te propui unei interpretări ca prototip al Omului Nou, la modul general sau la modul particular?

Atunci când omul se loveşte nemijlocit de realităţi care se vădesc a fi în contradicţie cu imaginea întreagă a lumii, între intensitatea exerciţiului intelectului şi volumul efortului posibilităţilor de înţelegere a nemărginitului, de-a lungul porţiunii de linii care face unghi drept cu ştiinţa, atunci se resimte o relaţie de tip cauză-efect. O inversare a întregii viziuni.

În artă, acest lucru este similar cu a fi receptiv la tot ceea ce este nou, prin dezvoltarea capacităţii de a fi parte dintr-un experiment ce are ca premisă fenomenul de exagerare. Îndrăzneşti o astfel de aventură?

Artistul libanez Khalil Gibran spunea că exagerarea este adevărul care şi-a pierdut răbdarea. Ceea ce înseamnă, chiar dacă rămâne de lămurit întrebarea „până la ce punct poţi rămâne creatorul unor posibilităţi nelimitate?”, să te raportezi la o serie de amplificări ale creativităţii într-o altă direcţie, migrând astfel spre versiunea unor adevăruri ce pot deveni în timp ori esenţialităţi ori neadevăruri în perimetrul ştiinţei.

Un fel de combinaţie a gândirii, a exprimării ideilor, a deschiderii spre o cunoaştere prin trăire şi prin intuiţie a lumii, în condiţii multiple şi uneori necontrolabile, care generează o expansiune a propriei tale conştiinţe până-ntr-acolo unde nu îţi mai simţi limitele. În leadership, această expansiune are semnificaţia unei tendinţe de acceptare a imposibilului ca un protest împotriva acelor restricţii ale identităţii care împiedică orice reprezentare a realităţii prin conexiune cu spaţiul imaginativ, pentru a deveni un om diferit.

Omul Nou este o descoperire a spiritului de creaţie trezit din uimirea pură a nevoii de a încadra misterul reprezentaţiei de neuitat numită "Myself" într-un joc savant cu obscurul, cu întunericul şi cu lumina, cu absurdul si cu suprarealismul, din care în final să rezulte Minunata Lume Nouă.

Întotdeauna trebuie să ştii ceea ce cauţi ca să afli ceea ce nu eşti, chiar dacă asta implica acel curaj nebunesc de-a crede cu toată fiinţa ta într-o idee, prin conectarea la o realitate ficţională.

Iar când găseşti ceva nou şi vrei să apreciezi beneficiile unei eventuale dezvăluiri a unei noi perspective, ridicându-te învingător deasupra inconvenienţelor apărute pe parcursul întregii provocări numite „Ce-ar fi dacă”, te transformi într-o individualitate de o distinctă originalitate, într-un întreg cu profil aparte, al omului de mâine.

Poţi să te propui unei interpretări ca prototip al omului nou, la modul general sau la modul particular, în funcţie de înclinaţia ta spre un mai departe de realitate, spre a superior version of your own self, spre un absolut aproape imposibil.

Modul general se referă la simplul act de exersare a gândirii ce zugrăveşte realitatea în mod obiectiv şi veridic. În timp ce modul particular înseamnă să forţezi nota până dincolo de limitele gândirii liniare.

Şi, nu în ultimul rând, devii rezultatul unei interpretări faţă de ceea ce te pune pe gânduri, faţă de ceea ce aştepţi să fie exprimat în tine şi prin tine.

A te transforma într-un creator al posibilităţilor nelimitate de personalizare a ştiinţei prin transfigurarea realităţii înseamnă să-ţi urmezi împlinirea printr-un act de modelare a gândirii sub imboldul unei forţe constante numită "punct de vedere progresist" care decurge din cum vezi tu lumea și nu din cum acționează ceilalţi în ea.

Acceptare totală în indefinit se referă la posibilitatea omului de a reuşi să controleze accesul la acel spaţiu fără dimensiuni - al experimentării unor noi abordări, pendulând permanent între cele două lumi (a realităţii si a ficţiunii), fără nici un fel de limitări.

Numai acolo unde te loveşti nemijlocit de realităţi care se vădesc a fi în contradicţie cu opinia celorlalţi, despre care ai putea fi înclinat să crezi că schimbă adevărurile cunoscute, printr-o frământare şi o coacere a gândurilor în cuptorul minţii, chiar cu preţul unor exagerări, numai acolo se deschide calea spre omul suprarealist. Singurul care poate să dea semnificaţie unor subiecte mai puţin abordate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us