ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Acolo unde se odihnesc străbunii

On Octombrie 23, 2012, in Leadership de Bază, by Neculai Fantanaru

Caută să descoperi şi să înţelegi “întregul” omului, fără să minimalizezi ştiinţa de a te dedica în întregime deşertăciunii lui.

Se gândea tot mai mult la el însuşi, nu prin respingere sau spirit critic, ci printr-un soi de prejudecată crudă, printr-o umilă resemnare manifestată în jurul propriului său destin.

Ar fi vrut să împrumute o nouă viaţă, a unuia mai tânăr ca el, un homme d'action, ca să mai încordeze o dată arcul forţei cu adevărat combative care îşi aruncă săgeţile spre obiectivele cel mai dificile, ţintind totdeauna spre mijlocul problemelor, totdeauna în direcţia inaccesibilului, străpungând ceaţa bătrâneţii.

Ar fi vrut să găsească un sprijin solid, continuator, în biruirea tuturor opreliştilor şi strâmtorărilor de tot felul care ţineau în loc evoluţia acţiunilor sale. Un soi de căutare a unei alte identităţi. O eliberare a interiorului, printr-o descătuşare a unei voinţe supreme care să se reverse, ca o ploaie rece şi grea, asupra oricăror forme de regres. A unei voinţe care să nu se risipească niciodată. O diminuare a incertitudinilor care îi învăluiau perspectivele, planând vertiginos asupra evoluţiei sale ca lider, ca autoritate a legii, ca om de mare caracter.

Asemenea unui creştin care îşi asumă suferinţa lumii întregi prin intermediul perspectivei propriilor sale experienţe, transformate de o credinţă vie, dinamică, care dă sens vieţii, şeriful Ed Tom Bell se îndrepta cu paşi repezi spre apusul existenţei sale. Spre un tărâm care preceda încercarea cea mai grea a destinului său, care domina cu gravitate misterul ce înconjura într-un lanţ greoi şi sinistru originea stărilor sale sufleteşti.

Leadership: Coordonata ta acţională în abordarea unei gândiri autonome este argumentată şi demonstrată de experimentul unui sfârşit care îşi îndură singurătatea?

Astfel, din nou, ca un om singur şi pierdut, renegat de societate, fără a fi găsit rânduială şi statornicie într-un ţinut dur cu oamenii, dar mai ales cu bătrânii, Ed Tom Bell se lăsa târât în peregrinările sale în căutarea unui străin, a unui asasin. Simţea pământul lunecându-i de sub picioare.

O apucă spre apus, mereu către apus, acolo unde mereu se înfăptuia o crimă, mereu un alt bătrân. Către marea fortăreaţă a menirii sale, înţelegând că nu avea cum să răzbată în acea vâltoare a căutării. O prietenie foarte vie îl lega de bătrâni, fiindcă şi el era bătrân.

Ed Tom Bell se prăvălea în abisul unei realităţii reci, a unei bătrâneţi tot mai împovărătoare. Pricepu că se apropia sfârşitul, că toţi – toţi în afara celor tineri şi triumfători - trebuiau să se transforme, să părăsească pământul şi să meargă altundeva. Şi, ca un om care piere îngheţat în noaptea deşertului, el îşi îndreptă gândurile spre meleagurile eterne. O reîntoarcere spre origini, spre un trecut înţepenit în timpul său, spre o lume uitată şi necunoscută, spre o zonă îndepărtată de esenţa umană. În căutarea unui loc mai liniştit.

Acolo unde se odihneau străbunii săi.

Leadership: O abatere de la profilul tău de toleranţă la normalitate poate fi definită ca distanţa dintre ceea ce se întâmplă în jurul tău şi greşeala de a te compara cu cei deja dominaţi de verdictul negativ al vieţii?

Prima jumătate a leadershipului, cea umană, este hotărâtoare. Liderii care ştiu să se raporteze foarte bine la ceilalţi oameni din jurul lor, încearcă să evite clişeele de percepţie a leadershipului.

Mai întâi, ei caută să descopere şi să înţeleagă omul ca un întreg, fără să dispreţuiască sau să minimalizeze ştiinţa de a se dedica în întregime deşertăciunii lui – acel drum spre piscul existenţei omului care trece numai prin iadul unei gândiri atrofiate, supuse anumitor constrângeri, şi care îi îngrădeşte libertatea de a fi el însuşi, reorientându-i credinţele, opţiunile în care înclină să creadă.

Leadershipul pe care îl extragi nu doar din încercările şi greşelile tale, ci mai degrabă din “raftul cel mai ascuns” al omului ca întreg, în care este aşezată esenţa lui cea mai profundă, este adevărata comoară pe care trebuie s-o exploatezi cum trebuie.

Esenţa ta cea mai profundă se clădeşte din prea plinul realităţii pe care o trăieşti prin consolidarea diferenţierii între exprimarea unei identităţi prestabilite şi alterarea totului care copleşeşte individualul.

Aşa cum esenţa timpului este curgerea, nu stagnarea, tot astfel esenţa unei înnoiri a relaţiei om-timp este dată nu doar de formarea şi dezvoltarea unei gândiri pozitive, de perspectivă, ci în primul rând de valorile pe care le preţuieşti cel mai mult, de convingerile pe care viaţa ţi le-a implantat în minte.

Altfel spus, în locul procedeului mai uzitat al confirmării cât mai multor aşteptări legate de posibilitatea schimbării, amplificării, diversificării formei de exercitare a influenţei, în alcătuirea unui leadership cât mai facil, este mai util să urmăreşti o mai bună valorificare a tendinţei de optimizare a relaţiei leadership-om-valori-timp.

Leadership: Înţelegi esenţa a ceea ce eşti în contextul unei alterări a Ego-ului?

O apropiere lămuritoare de ceea ce-l face pe om să “ticăie”, ţinând cont de acele convingeri privitoare la capacitatea lui de a ignora sau de a accepta realităţile negative, ale vulnerabilităţii şi neputinţelor de tot felul, este esenţială în leadership.

Acest proces delicat de a avansa spre cunoaşterea omului, ştiinţa de a te conecta la latura invizibilă a lumii sale interioare, a tendinţelor şi aspiraţiilor sale în continuă schimbare, îţi va permite să accesezi orice dispozitiv de consolidare a sistemului său de gândire.

Cealaltă jumătate, urmărită de oamenii de top, cea profesională, încearcă să completeze existenţa unei cercetări sistematice asupra viitorului leadershipului, prin recurgerea la un “arbitraj” uşor confuz, extrem de slab, nefavorabil statutului esenţial al omului. O contracţie severă dintre aparenţă şi esenţă ce trebuie atenuată.

Primul pas spre o nouă descoperire de sine este dată de “reîntoarcerea spre origini”, spre o zonă aproape uitată, spre esenţa a ceea ce te aștepți să găsești acolo unde se refugiază speranța.

Trăieşti într-un sistem de gândire care ignoră sau dispreţuieşte realitatea celorlalţi? Ţinteşti în direcţia “inaccesibilului”? Te îndrepţi spre un vârf care precedă încercarea cea mai grea a rolului tău, de lider? Accepţi să porneşti în căutarea unui teren de înţelegere a Omului, un teren care este străin de leadership?

Acolo unde se odihnesc străbunii pune în prim plan ruptura dintre lumea obiectivă şi sine, o falsă imunitate la întregirea unei realităţi care cu greu poate fi acceptată. Ca să-ţi schimbi deprinderile de gândire şi acţiune, mai întâi trebuie să accepţi realitatea, chiar dacă ea pare a fi în discordanţă cu structura ta de personalitate.

Analizează oamenii privindu-i ca un întreg, cu bune şi rele, cu calităţi şi defecte. Ancorează-i în realitatea obiectivă şi mobilizează-i pentru a-şi îndeplini menirea şi de a-şi atinge ţelurile. Acest lucru putând fi realizat numai supunându-te tu însuţi acestei analize interioare, şi întrebându-te mereu:

De unde ai pornit şi încotro vrei să ajungi? Ce ţi-ai dorit, ce ai realizat până în prezent? Ce mai ai de realizat?



* Notă: “No Country for Old Men (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us