Actorii sunt prea artificiali

Asigură-ţi ascensiunea spre culmile înalte ale mândriei de a fi superior, câştigând autonomie asupra propriului tău „show”.

În timpul şederii la Paris, regizorul rus Eisenstein discută despre posibilitatea obţinerii unei comenzi pentru realizarea unui film. Sosise în capitala Franţei la invitaţia uneia din cele mai importante case producătoare de filme. Dar nu se poate înţelege cu producătorii. Se loveşte - de data aceasta nu în glumă ca în parodia de la La Sarraz - de cinematografia comercială.

I se propune să realizeze un film „popular“, cu condiţia utilizării unei tinere actriţe într-un rol atractiv. Eisenstein rămâne siderat, neputând răspunde cu nici un argument logic, ci doar: „ Dar eu nu folosesc actori... Actorii sunt prea artificiali ! “

Obişnuit să-şi declare deschis concepţiile, primeşte cu furie opoziţia producătorilor: „ Cum se poate imagina să renunţ la concepţiile mele? strigă el revoltat. Succesul meu în Franţa nu este oare bazat în întregime pe ilustrarea acestor concepţii? ”

Leadership: Îți dai tu singur acceptul asupra a ceea ce poţi sau nu să realizezi din punct de vedere al fundalului de orientare a atitudinii "ştiu că am dreptate" pe care îl furnizează profilul imaginii tale în lume?

Leadershipul prezintă episoade de ascensiuni spre culmile înalte ale mândriei de a fi superior. În acest caz, individul reprezintă în interesul propriilor realizări anumite valori de la care nu se poate abate. Iar pentru ca leadershipul să poată fi utilizat în orice situaţie, mai ales în cadrul unor schimbări de direcție, se impune a fi respectate cumulativ două condiții, sub criteriul: „Singur îmi dau acceptul asupra a ceea ce pot sau nu să realizez ! ”

Prima condiţie în leadership este să nu renunți la jocul posesiei, întreţinut cumva de o conștiință care vede şi trăieşte idei absolute - în interacțiune cu crearea unei percepţii favorabile faţă de sine. Posesia asupra unei forme de cunoaștere și de gândire, dobândită prin stimularea interesului aparte pentru interpretarea faptelor, fenomenelor şi ideilor, creând pentru tine însuţi un rol unic „over and over” în relație cu alții, fără a schimba repertoriul presupunerilor și argumentelor tale.

A doua condiţie este să te asiguri că audienţa are dreptul să ascensioneze în numele unei entităţi de tip „sursă de evenimente”, fără să se angajeze într-o luptă de opoziţie. Într-un anume fel, trebuie să fii o oglindă a stării de a exista tocmai în centrul actului de a exista, potrivit relaţiei dinamice dintre procesul de creaţie şi puterea de a îndeplini scopul creaţiei.

Profilul imaginii în lume a unui regizor ţine de ilustrarea opţiunii "decizie finală" pentru formarea concepţiilor şi impulsionarea activităţilor conceptuale vizând dezvoltarea sferei ştiinţifice.

În leadership, "decizia finală" este semnul unei autorităţi în materie de inovaţie, echivalând cu rodul unei profunde şi riguroase experienţe de cunoaştere care aduce în prim plan dovada de libertate în gândire, un stil original şi îndrăzneţ, o personalitate aparte, nonconformism şi imaginaţie bogată.

Exclamaţia „Actorii sunt prea artificiali” denotă îndepărtarea de normele unei stricteţi accentuate în ceea ce privește acceptarea și receptarea unor forme de redare a realităţii prin artă. Mesagerul unei viziuni evoluate este mai întâi de toate un jongler al argumentelor logice și bine întemeiate de pe urma cărora, cu inteligenţă, știe să câștige autonomie asupra propriei munci de creație. Dar mai ales asupra propriului său „Show”.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.