Actul creator al reinventării

Străduiește-te să faci din leadership un spațiu al reinventării creative, prin solicitarea nebuniei de a crede în ceva mai presus de limitele rațiunii.

Secondată de firul de lumină al conștiinței critice, mintea mea se îndrepta către marile întrebări ale timpului, prin prelucrarea riguroasă a unor valori inexacte ale probabilității producerii efectelor Deja-Vu. În special prin metoda observațiilor de tip „transfer de reflecții”. Exista aici aceeași nebunie naivă la care mă înhămasem pe vremea când încercam să elaborez traseele optime ale unor portaluri energetice din viitor, prin pulsiuni creative care declanșau secvențele de imagini ale unei realități ineluctabile, într-un joc exploziv de contraste de complementaritate.

S-ar fi zis că optam între revelarea unei noi evidențe și revelarea unei noi ascunderi, încercând să introduc o clasă de algoritmi de aproximare a timpului într-un limbaj de scripting cu o sintaxă simplificată la maximum. Astfel încât să scad imprevizibilul și nonsensul oricărei încercări de a înțelege ceea ce știința consideră inexplicabil, să nu las în urmă niciun semn de întrebare. Timpul devenise reprezentarea unui sistem de referință care poseda proprietatea de a se opune variației factorilor de tranzit al impulsului numit „viață”.

Citeam undeva că în 1572, astronomul danez Tycho Brahe a descoperit o supernovă deasupra uneia din stelele mici din constelația în formă de W. Cassiopeea. Această novă, denumită steaua lui Tycho, a dobândit repede tot mai multă luminozitate astfel încât a ajuns să strălucească mai puternic decât toate celelalte stele și planete noaptea, apoi a devenit vizibilă și ziua, până când a început să pălească.

Dacă voiam să ating intangibilul reinventării modului de a face știință, trebuia să fiu raza de gândire a unei idealități unitare care conexează gândurile și cunoștințele în raport cu modelarea existenței. Dar fără să devin captivul propriei mele creații.

Intri în jocul reinventării de sine prin curajul de a te lupta cu ceva ce pare aproape imposibil de înțeles și de înfăptuit?

Filosoful român, C. Rădulescu Motru spunea la un moment dat: „Omul de știință se deosebește de ignorant prin activitatea ce-o desfășoară în sistematizarea experienței. Ignorantul primește această experiență într-un mod pasiv, însă omul de știință o transformă după un plan voit. Cu alte cuvinte, în conștiința metodelor întrebuințate, iar nu în rezultate stă puterea regenatoare pe care o are știința asupra omului. ”

În ceea ce privește leadershipul, pentru a face față procesului de dezvoltare tot mai dinamic, ca să percepi în mod diferit schimbarea și efectele ei specifice (de multe ori destabilizatoare), este necesar să te axezi pe o experiență a judecății sistematizată în mod strălucit și pe efortul de prelucrare a ceea ce face parte din universul tău cognitiv. Trebuie ca în conștiința ta să existe puterea de adaptare a imaginarului la condițiile realului accesibil prin metodele obișnuite ale științei experimentale și logice.

Ceva imposibil de înțeles și de înfăptuit poate corespunde numai unei lumi a imaginarului care edifică un spațiu virtual din care poți să observi totul fără sa fii observat, din care nu-ți mai vine să pleci. Omul de știință pătrunde în acest spațiu, vede mai departe de momentul prezent sau de un cerc restrâns împrejurul acestui moment, se integrează într-o imagine nouă despre om și societate, apoi revine în imediata apropiere de realitate cu o viziune care merge de sus în jos, nu de jos în sus.

Leadershipul este o știință a gândirii si a înfăptuirii care se impune prin succesiunea revelațiilor. Iar dacă vrei să faci din această știință un spațiu al reinventării creative, opus fiecărei forme de convenționalism, atunci trebuie să intri în jocul reinventării de sine prin curajul de a te lupta cu ceva ce pare aproape imposibil de înțeles și de înfăptuit. Mai curând prin solicitarea nebuniei de a crede în ceva mai presus de limitele rațiunii.

Fiecare piesă de fixare a structurii de putere care te caracterizează, printr-un raționament inductiv, prin metoda observațiilor de tip „transfer de reflecții”, devine o declarație de originalitate și de încredere în sine într-o lume în care competiția devine din ce în ce mai acerbă.

Poți să te reprezinți ca o caracteristică a filosofiei de evoluție a științei din perspectiva unei viziuni care câștigă în persuasiune doar prin substratul imaginativ?

Puterea de creație are toate șansele să pălească în fața unei sincere dedicări, mai ales dacă artistul nu reușește să concretizeze revelarea unor noi evidențe sau revelarea unor noi ascunderi.

Aceste două constante de integrare în cercetarea științifică - evidențele și ascunderile - puse pe seama unui cumul de informații obținute din analiza coordonatelor de definire a unor noi principii, concepte său noțiuni, au o anumită pondere asupra eficacității de manifestare a unei noi culturi a gândirii. Ne referim la o cultură care nu inhibă, a unei noi generații de creație care poate să inspire un adevărat trend în domeniu.

Accelerarea formării imaginilor inovative ale realității, lăsând loc unui nivel mai mare de diversitate și complexitate a producției de creații individualizate, poate să crească gradul de conștientizare a rolului de lider – prin faptul că lasă loc reflecțiilor și cugetărilor să se manifeste liber. Comunicarea valorii personale se poate realiza prin comunicarea unei gândiri a negânditului, împletind sensurile unei arte abstracte, în cazul funcțiilor de reprezentare a realității, reduse sau absente în marea ecuație a dezvoltării unei culturi superioare.

Reinventarea de sine este rezultanta experienței de a interpreta mesajul revelațiilor provocate de actul de creație într-o afirmare a impulsului vital, a dorinței și a setei de a da semnificație unei realități complexe.

Actul creator al reinventării este în strânsă legătură cu metoda observațiilor de tip „transfer de reflecții prin care îți asumi exploatarea științei în numele unei ideologii a înnoirii, care la rândul ei lansează o modalitate sau propune un unghi de vedere neobișnuit.