Adevărul de dincolo de magie (II)

Asigură un mediu al schimbării care salută excepționalitatea, transformându-te într-un programator al unui nou conținut de sine.

Era un soi de convenție a unei funcționări ce admitea o singură variabilă: redimensionarea realității, sub acțiunea unor forțe de înaintare ce făceau posibilă teleportarea în timp și spațiu. Prin magie. Trecerea aceasta de la o unitate mai deplină, la o unitate profundă, părea înfășurată de spiralele unei lumi ce lăsa în urmă nimicul și alte ceruri. Astfel, exista posibilitatea de a detecta prezența lui Dumnezeu peste tot și nicăieri, asumată printr-un înțeles care acoperea intervalul cuprins între rațiune și imaginație.

Dintr-o clipă în alta, mi se părea că mă aflu într-un loc diferit, că uit unde mă aflu și ce se întâmplă în jur. Negreșit, eram țintuit în mijlocul unor determinări situate valoric în limitele unor legi de impact, exprimate prin ecuațiile unor clauze neevidente. Nu-i de mirare că nu mai aveam niciun control asupra situației. În ultimă instanță, probabil că n-aș greși dacă aș spune că îmi scăpa totul. Cu toate acestea, am mers înainte încercând să-i dau de capăt acestei șarade apropiate de zona science-fiction, cufundându-mă orbește în ireal.

Cum poate actul de a „îndura totul” să fie comparat cu procesul artistic, în care creatorul, asemenea unui magician, transformă durerea și frica într-o expresie a voinței divine și a luminii interioare?

Prințul, abia reîntors din împărăția vecină, se uită drept în ochii tatălui său și-l întrebă:

- Tată, e adevărat că nu ești împărat, ci doar un magician? Trebuie să cunosc adevărul, adevărul de dincolo de magie. Altfel am să mă omor.

- Nu există adevăr dincolo de magie, răspunse împăratul. Și prin farmecele sale chemă moartea să vină. Moartea apăru în ușă și îi făcu semn prințului să vină cu ea. Prințul se înfioră. Își aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale și de prințesele ireale, ireale dar frumoase.

- Prea bine, zise. Voi putea îndura totul.

- Vezi, fiule, zise împăratul, acum ești și tu magician.

Încerci să controlezi un mediu de tip „Open World” prin valorificarea unei experiențe distribuite într-un soi de colaj al concretului și abstractului?

Leadershipul este un factor extrem de important în fertilitatea unui teren nou de gândire, dar el are nevoie de aprobare din partea sinelui ca să se contureze. Mai ales din partea acelui sine care există dincolo de percepția directă, dincolo de filtrele realității obiective (care nu este atât de cuprinzătoare ca realitatea subiectivă).

Atunci când aprobi existența unei realități a cărui orizont de aplicabilitate nu se vede prea devreme, înseamnă că recunoști o altă variantă a cunoașterii care interferează cu „materia magică” a sinelui.

The Open Word, ca și condiție a propriei transformări în marea ecuație a pretenției de a fi altcineva, evidențiază originalitatea pe care ți-o asumi prin constituirea unei noi identități care poate să-ți confere o anumită împlinire, pendulând între ceea ce ești capabil să înfrunți și ceea ce ești capabil să posezi. Iar o mască pe care ți-o pui deasupra nesiguranțelor tale, de frica de a nu fi vulnerabil, este începutul unei tentative de a evada dintr-un univers obscur (obiceiuri lumești, disperate, obsedate de nereușită).

Leadership înseamnă să pui în valoare o cunoaștere a cărei extindere duce la crearea unei noi realități, detașându-te de condiția imediată de prizonier al concretului.

Dacă vrei ca leadershipul să reflecte și să pună în valoare o cunoaștere a cărei extindere să ducă la crearea unei noi realități, detașează-te de condiția imediată de prizonier al concretului și transformă-te într-un programator al unui nou conținut de sine. Care se poate realiza prin proiectarea în viitor a unei alte imagini a puterii, ca un magician de ordin superior capabil să furnizeze noi perspective lumii, prezentate ca un fel de “ Mission impossible ”.

Zilele trecute, Eric Schmidt, președintele executiv al Google, a declarat că internetul va dispărea în forma pe care oamenii o cunosc în prezent. Așadar noua realitate, căreia îi corespunde un alt orizont de așteptare, se construiește dintr-un alt soi de experiență - una bazată pe minuni, pe magie, pe suspendarea unor legi unanim acceptate, ca o redirecționare a înțelesului acordat obișnuitului. Rămâi în joc?

Mintea ta își îndreaptă privirea spre tot ce e mai „sfânt” dincolo de confruntarea dintre lumea aceasta și lumea cealaltă?

Există costuri ascunse pentru orice fel de experiențe distribuite într-un soi de colaj al concretului și abstractului, dar ele ajută la promovarea imaginii puterii tale nebănuite. Leadershipul cel mai înalt se materializează prin puterea de a te manifesta ca un descoperitor de taine, prin puterea de a înlocui certitudinile prezentului. Prin puterea de a te situa deasupra acelui nivel mediu de gândire acceptat de marea majoritate. Prin puterea de a te situa deasupra unei realități ale cărei imperfecțiuni se estompează în acea perspectivă a obișnuitului, care nu poate da nicidecum măsura unei inteligențe creatoare originale.

Parafrazându-l pe istoricul olandez, Johan Huizinga, aș spune că mintea liderului-creator nu se poate desprinde din cercul magic al jocului puterii, ea își îndreaptă privirea spre tot ce e mai sfânt. Adică spre tot ceea ce este mai secret, mai acoperit cu subînțelesuri și asocieri care scapă oricărei logici, oricărei încadrări în real, căutând un ascunziș definitiv care poate apărea mai târziu în viața celorlalți oameni drept verosimil. Ca o consecință a condiției de convergență spre înalt, spre sursa supremă a „iluminării”.

Dacă este adevărat ce spunea cineva, că abstractul și concretul se contopesc logic într-un univers ilogic - mintea noastră, atunci experiențele obținute prin cufundarea în ireal pot reda imaginea unei noi lumi vecine cu confuzia, plină de mister, dar în același timp plină de atracții.

Un conținut nou de sine are ca și corespondent imaginea unei personalități aflată între ceea ce se definește ca "imperativ imediat al acceptabilului" și ceea ce se naște din adâncirea ta în niște adevăruri irefutabile considerate ca fiind "sfinte" într-o realitate care se schimbă tot timpul.

Adevărul de dincolo de magie scoate în evidență acea putere a gândirii sprijinită de un soi de colaj al concretului și abstractului, prin care se clădește o nouă realitate adaptată incredibil pe pelicula leadershipului, printr-o încununare a cunoașterii imaginative, întemeiate pe o viziune misterioasă care atribuie incertitudine oricărei clase de convingeri.

* Notă: John Fowles, Magicianul, Editura Polirom, 2002.