Am lăsat în urma mea, o umbră (II)

Continuă să-ţi lărgeşti capacitatea de înţelegere a vieţii, fără să devii prizonierul trăirilor care te frământă.

Încep să cred că aş fi mai puţin decât mă recunosc, doar una dintre ecuaţiile unui reflex secundar al trăirii prin absurd, expresia unui fel mai puţin inteligent de a reacţiona şi de a mă proteja în faţa neverosimilului realităţii. De fiecare dată când mai trece o zi, o săptămână, simţind că am făcut aceleaşi lucruri, ca un fel de repetare a unor date din memoria timpului, când simt că am văzut aceleaşi locuri şi am vorbit cu aceeaşi oameni, încep să mă găsesc într-o imposibilitate de a-mi exercita întreaga forţă a personalităţii.

Irosirea vieţii începe cu o irosire a tuturor eforturilor de a găsi un motiv bun de a reacţiona la propria percepţie a realităţii. Dacă aş eșua să mă ridic la nivelul moralității și virtuții, capitalul adevăratelor valori care mă autentifică drept un om de mare caracter, ca o primă încercare de a eluda orice compromis făcut cu forţele pornirilor naturale de a-mi scrie jurnalul în văzul lumii, ar însemna de fapt să mă expun dramatizat într-un joc al interacţiunilor dintre "conformism" şi "constrângere".

Leadership: Povestea ta are puterea de a se transforma constant, fără ca prezența ta în prezent să fie esențială pentru a păstra autenticitatea drumului pe care îl urmezi?

Aş fi putut fi în alt loc în orice moment, gustând din viaţa diferită a altor personaje din lumea pe care o cunosc, descoperind noi forme şi stiluri de a trăi, cu cele mai interesante poveşti de împărtăşit, de la care aş avea atâtea de învăţat. Dar mereu ceva mă ţine într-un loc, din perspectiva unei călătorii printr-un labirint al oglinzilor deformante în care rătăcesc mână în mână o realitate a trăirii prin regrete şi o poveste a trăirii prin repetare.

În prefaţa cărţii "Perpetuum Mobile", Mariana Brăescu Silveştri scria: "Ca o scoică aş putea închide povestea, perla preţioasă a inimii mele şi aş păzi-o pe tot restul vieţii şi acolo ar rămâne pentru vecie. Taina definitivă. Taina mea."

Spre deosebire de momentele pe care le trăiesc în amintirea clipelor care au trecut, delimitând caracterul global al lucrurilor care mă îngrijorau și mi-au dat toate opțiunile pentru nevoile de vedere în ansamblu, implicând prin această operaţie o anumită distanţare de excesivele tendinţe de a explica prin reflecţie sensul vieţii, povestea reinventării mele are ca laitmotiv prizonieratul unei stări de spirit care se declanşează numai atunci când acţionez în încălcarea prezentului.

Leadership: Eşti sută la sută autentic în trăirile pe care ţi le dă momentul prezent în ceea ce priveşte consistenţa realităţii cuprinsă între exigenţa de a continua să te autolimitezi şi firul poveştii care te ţine într-o continuă încercare de înţelegere a experienţei vieţii?

Accepţi să trăieşti prin felul cum reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă sau renunţi să te mai întrebi dacă povestea ta e ficţiune sau realitate.

De fapt, "Acceptarea" sau "Renunţarea" sunt cele două linii paralele care nu se ating, derivate din evoluţia trecutului şi prezentului – care la rândul lor determină viitorul. Două forţe decisive care despart oamenii în două categorii: învingătorii şi învinşii, cei care îşi apără cu tărie condiţia, şi cei care îşi contrazic rolul, crezurile şi menirea (pe care se sprijină leadershipul).

Ca să poţi adăuga o valoare uriaşă vieţii tale, văzută ca o intervenţie în formarea personalităţii, trebuie să respecţi condiția esenţială a iniţiativei tale de a-ţi grăbi transformarea: acceptarea.

Acceptarea schimbării, evoluţia spre o transformare fundamentală la toate nivelele, este ca o poliţă de asigurare pentru viaţă: alegerea dacă o semnezi sau nu, îţi aparţine. Experienţa de mare intensitate a trăirii autentice pe care ţi-o asigură viaţa, în multe dialoguri cu tine însuţi pe seama interpretării realităţii, măreţiei, desăvârșirii tale, dă naştere dispoziţiei de a te releva ca un filosof progresiv care încearcă să dea personalitate unei entităţi de tip cognitiv pe care să o numească din tot sufletul “GHID”.

Leadership: Cum poți să navighezi în labirintul vieții fără a te pierde în oglinzile trecutului, găsind echilibrarea între păstrarea secretelor personale și deschiderea către noi experiențe?

Dacă năzuieşti la o înnoire a identităţii, a modului de a reflecta şi de a acţiona, trebuie să fii dispus să te raportezi mai mult la dimensiunea convingerilor care ori îţi sabotează viaţa, ori îţi canalizează percepţia despre ce te frământă spre o uniformizare a gândirii filosofice. Adică să pui în prim plan realitatea şi evoluţia personală prin imaginea în oglindă a motivului central ce-ţi cauzează "tulburarea" conştientă faţă de ceea ce ţi se întâmplă.

Cu responsabilitate, fără a formula obiecţiuni care nu fac altceva decât să lungească procesul de evoluţie, trebuie să semnezi acordul cu propria ta persoană, să confirmi faptul ca ai înţeles termenii şi condiţiile impuse de viitorul tău statut.

Respecţi cu uşurinţă condiția esenţială a iniţiativei tale de a te transforma într-un alt om? Te detaşezi de partea neînţeleasă din tine, sau o accepţi cu uşurinţă? Cum traversezi pârtia abruptă a alternativei? Te arăţi deschis schimbării sau continui să te ascunzi în umbra celui ce ai fost?

Leadership: Monitorizezi informaţiile privind percepţia personală despre îndeplinirea cerinţelor de evaluare pe care le atribui unui adversar tăcut şi puternic?

Acceptarea schimbării în ceea ce priveşte redefinirea conceptului de "sine" este primul pas spre marea transformare a profilului de lider. Ea este dată de senzaţia de plenitudine din momentul acela cheie în care reuşeşti să te defineşti, atunci când toate calităţile tale se unesc într-un singur nucleu şi se materializează într-un set de acţiuni care duc în final la atingerea potenţialului propriu.

Acceptarea se aplică întregului spectru al existenţei tale ca Om şi ca lider. Ea se realizează şi se manifestă în mod practic atunci când alergi în direcţia "umbrei" pe care o întrezăreşti la orizont. Când îţi canalizezi eforturile spre partea neînţeleasă din tine, când ajungi să înţelegi într-un fel nou şi clar ceva ce ai simţit întotdeauna intuitiv. Trebuie să te sprijini pe "umerii" acceptării dacă vrei să adaugi valoare vieţii tale.

O insuficienţă sau o absenţă a deciziilor care se impun a fi luate în momentele de incertitudine, atunci când asupra ta planează suspiciuni, când orizonturile îţi sunt învăluie în ceaţă, răsfrângându-se apoi asupra întregii tale evoluţii, - poate diminua abilitatea şi dispoziţia ta de a te ocupa de acele aspecte definitorii ale caracterului tău pe care se sprijină stilul leadershipului practicat.

Adversarul tăcut şi puternic care oricând te poate lua prin surprindere, sabotând orice încercare a ta de a te autdepasi, este obişnuinţa de a te vedea mereu cu aceeaşi ochi, neschimbat de gândurile zilnice care te frământă.

Am lăsat în urma mea o umbră este un "la revedere" adresat gândurilor de peste zi care te-au frământat foarte mult, dar din care ţi-ai alimentat o nouă înţelegere asupra ta şi asupra vieţii.

Fiecare din noi este propriul său lider în ceea ce priveşte viitorul său, dar este o dovadă de maturitate să accepţi să te transformi şi să devii un om pe care lumea se poate baza. Într-un om care are un "modus operandi" constructiv spre binele lui şi al celorlalţi, care acceptă asumarea responsabilităţilor majore pe care le implică noul său statut.

Respectă condiția esenţială a iniţiativei tale de a-ţi grăbi transformarea, ca să rezonezi mai uşor cu întregul spectru al leadershipului.