Arta între cadre și efecte

Stabilește o conexiune între idei, afecte, stări psihice, astfel încât ele să-ți sprijine afirmarea într-un context specific de expansiune a efectelor generate cu ajutorul unor teme.

În filmul lui Eisenstein, ordonarea plastică este completată de folosirea culorii: tema cruzimii și morții întruchipată de teutoni este, pe plan cromatic, tradusă – aparent paradoxal – în albul pelerinelor, în timp ce tema eroismului ce caracterizează luptătorii ruși are ca echivalent cromatic – negrul.

Dinamica tuturor cadrelor se înscrie în linia valorificării acestor caracteristici plastice. Cavalerii teutoni apar totdeauna în formații strict geometrice, spre deosebire de mișcările trupelor rusești, care sunt neregulate, dar ample, în fluxuri și valuri succesive. În montaj alternarea mișcărilor teutonilor-albi și a rușilor-negri creează rime plastice înscrise într-o simfonie a mișcărilor.

Paralel există un alt șir de teme plastice, echivalente figurative ale unor idei, afecte, stări psihice, care se orchestrează împreună cu temele de bază: forma căștilor, tema lăncilor care prin pozițiile lor succesive – orizontale sau verticale – comentează plastic evenimentele, tema focului legată de ruși, cea a ghetei corelată cu teutonii. *

Dinamica tuturor cadrelor de expansiune a efectelor pe care le generezi cu ajutorul unei teme de senzație se înscrie în linia valorificării unor caracteristici plastice?

Întotdeauna când se încearcă o combinație a unor caracteristici culturale, existențiale, concepționale, dezvoltate în diverse scene prin interacțiunea unor personaje de impact, autori ai unor fapte mărețe, are loc o așa numită individualizare, o centrare mai accentuată pe o devenire și un parcurs care dă măsura unui anumit construct teoretico-metodologic în psihologie.

Iar acest construct, în cinematografie, ca și în pictură, creează „rime” (potriviri) între ceea ce lipsește temei pentru ca tabloul să fie complet și ceea ce ai vrea să fie diferit pentru ca tabloul să fie ușor personalizat. Practic, o temă de senzație are rolul de a comenta plastic evenimentele petrecute în trecut, prin introducerea unei dinamici a imaginarului și a expresiei de cea mai certă anvergură într-un tablou al emoțiilor și a conceptelor derivate de aici. Acest tablou pune accentul pe găsirea unor noi modalități artistice de exprimare a convingerilor încrustate în conștiința și intelectul regizorului de o istorie impusă, trăită și asumată deplin.

Tema prezintă ordonarea unor fapte care merită a fi scoase la lumină, este o tendință a regizorului de a se înscrie în filonul de sens existențial al omului care vrea să-și modeleze perspectiva de abordare a lumii cu ajutorul unor scene celebre și personaje marcante readuse la viață. Tema este rezultatul unor căutări perpetue de cauze, abordări și efecte, înscrise într-o simfonie a mișcărilor, prin interacțiunea proceselor cognitive, volitive și afective, ce se întrepătrund într-o continuă dinamică a cadrelor de montaj.

A comenta plastic anumite evenimente importante ale istoriei înseamnă să reconstruiești o lume a cărei realitate este cuprinsă între o viziune bazată pe importanța imaginarului și o viziune bazată pe cunoașterea artistică (și pe concepția artistică a unei povestiri).

Leadershipul este, cel puțin într-o primă fază, o rescriere a unor teme, motive, convenții, procedee specifice realizării peliculelor de film, cristalizate într-o structură unitară de cadre și imagini care demonstrează acea apropiere între idei, afecte, stări psihice, în condiții variate de exploatare. Toate acestea arată posibilitățile de accentuare a unor caracteristici plastice - adică în mijloace specifice de exprimare.

Aceste mijloace de exprimare reprezintă o alegere culturală/intelectuală asociată cu auto-afirmarea unui artist într-un context specific de expansiune a efectelor generate cu ajutorul unor teme.

Ca să-ți demonstrezi rolul de mare artist în elaborarea unei premiere în psihologia unei lumi diferite, ca să aduci o viziune unică asupra unei realități nu totdeauna avute în vedere, trebuie să valorifici aceste posibilități de integrare a temelor într-un montaj care are puterea de a amplifica o anumită scenă. În cinematografie acest lucru este posibil prin intensificări cromatice sau suprapuneri grafice.

Leadershipul este asemenea teritoriului unei dinamici a imaginilor, raportabile întotdeauna la niște fapte care merită transpuse într-o viziune menită să te țină cu răsuflarea tăiată și cu nodul emoției în gât.

Arta între cadre și efecte evidențiază acea structură dinamică, de conectare între idei, afecte, stări psihice, care are nevoie de interpretare, de interacțiunea activă cu observatorul, pentru a se putea materializa într-o realitate în care toate fenomenele de cultură se unesc, interacționeaza și dau un înțeles totalizator.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.