Arta între experiență și creație

Învață să faci din leadership o creație, prin prisma unei idei prezente în „peisajul” unei experiențe anterioare.

Moartea, ideea morții este permanent prezentă aici, în Mexic. Pe Eisenstein îl atrăsese doar de la început această neobișnuită sărbătoare a Zilei Morții. Aici însă viața răzbate permanent de sub moarte. Moartea aruncă tot ce e perimat și generează nașterea noului. Deși oamenii au lăsat milenii de civilizație în urma lor, ai senzația începutului. Moartea și nașterea sunt strânse împletite, la fiecare pas. Privind sarcofagul, ai senzația unui leagăn. Pe vârful piramidei milenare în ruină crește un boschet de trandafiri. Pe un craniu sculptat mai poți citi cuvintele: „Eu am fost ca tine - tu vei fi ca mine ”.

De Ziua Morților copiii se joacă cu schelete miniaturale și înfulecă cosciuge de ciocolată și cranii de zahăr. Același om parcă, cu același profil, privește și azi cu aceeași naivitate și exaltare cu care privea odinioară Guatemoczin de pe rugul pe care fusese pus de spanioli și cel de astăzi parcă are aceeași tărie de a rezista fără geamăt torturilor ca și el când, aflat în flăcări, îi spunea calm unuia mai slab de lângă dânsul: „Nici eu nu stau pe roze. ” Dar este copleșitoare mai ales acea Zi a Morților care începe cu un ospăț trist la mormântul strămoșului și se încheie cu o petrecere plină de senzualitate.

În acest context emoțional, în această ambianță senzorială, în acest peisaj purtător complex de posibilități plastice în interpretarea emoției, se naște filmul „Que viva Mexico ! ” *

Ceea ce ai trăit într-o experiență anterioară trebuie să îndeplinească sensul pe care îl atribui unui nou context de creație în care este evidentă forța specifică emoționalului?

Întregul concept de leadership, căruia i se subordonează o anumită cantitate de informație-realitate, discernută prin cunoștințele anterioare, se poate formula în următoarea direcție: „Eu am fost ca tine - tu vei fi ca mine ”. Este vorba despre puterea de a fi invulnerabil la aspectele exemplarității, profund legate de zona emoționalului, fiindcă stă în natura ta de a găsi similitudini între ceea ce admiri la altcineva și ceea ce vrei să reprezinți pentru acel cineva în scopul construirii unei entități autonome.

Este și asta o înțelepciune specială, o depășire a unui stadiu timpuriu de descoperire a unei relații între ceea ce știi și ceea ce îți dă de gândit, din evoluția ta. Urmat de un alt stadiu, mult mai avansat, care are ca suport nașterea unul nou fel de interpretare a realității care poate fi transpusă într-o idee. Nașterea noului, într-un context emoțional, trebuie să aibă ca punct de plecare experiența duală a unei abordări existențiale de tipul: "Tot ce s-a întâmplat într-o situație este posibil să se repete în alt loc și în alt stadiu."

Profilul unei noi forme de artă este asemenea fiecărei idei care răzbate acolo unde nu te aștepți. Se evidențiază prin accesibilitatea și particularitatea unei preluări de efect al unui fundament bazat pe observație și interpretare a anumitor evenimente, știri, aspecte cu impact, care se întâlnesc la fiecare pas, în relație cu forma modificată a substanțialului care constituie un interes.

Ceea ce trăiești într-o experiență anterioară este doar un mod de a surprinde și de a trăi realitatea unui întreg, legătura între anumite lucruri, fenomene, părți care se potrivesc între ele. Cu scopul de a înțelege ceea ce este important de schimbat la o imagine care se conturează prin raportarea la o temă ce are drept bază „nașterea noului”.

Leadershipul este experiența de a fi altcineva într-un context în care a fi același creează premisele unei interdependențe creative și dinamice, sub forma dualismului dintre "tot ce s-a întâmplat din voia cuiva" și "ceea ce pot să fac ca să se întâmple totul după voia mea".

Arta între experiență și creație vizează extinderea unui fundament de sine la nivelul iminenței sensibile a cărui putere este sesizabilă numai în condițiile unei totalități stocată în memorie, utilizată ulterior în realizarea unei teme personalizate.

Leadershipul este rezultatul creației, este reluarea unei teme abordată prin prisma unei idei prezente în „peisajul” unei experiențe anterioare.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.