Bogatele comori ale adevărurilor ascunse

Sporește valoarea leadershipului, folosind realitățile celorlalți ca pe un punct de pornire spre modelarea pozitivă a propriei tale personalități.

Mistuit de propria sa activitate creatoare, Eisenstein nu acorda atenție condițiilor cumplite de trai. Avea douăzeci și doi de ani, o putere de muncă uriașă, o pasiune fierbinte pentru artă. Suporta frigul cumplit fără a se sinchisi de el, preocupat de creația sa. Suporta foamea, uitând chiar uneori de ea. Într-o zi, regizorul Eisenstein venind la o repetiție la “Mexicanul”, își lăsase bucată de pâine neagră pe tabloul de distribuție electrică din teatru.

Alexandrov, proaspăt sosit în trupă, înfometat, se repezi asupra pâinii și începu s-o înfulece. Când Eisenstein observă, o bătaie cumplită începu între ei doi. Până când Alexandrov reuși să-i explice că era nemâncat de două zile. Atunci, Eisenstein, care apucase să mănânce în ajun, îi cedă și restul pâinii. Astfel a început o prietenie strânsă, care avea să dureze peste zece ani. *

Poți să-ți încadrezi experiența cotidiană într-un exercițiu util de virtuozitate care să contrasteze puternic cu fundalul neutru al unei opere creatoare rezistentă la ruina memoriei?

Una din funcțiile artei este că aliniază înțelesul unei desfășurări optime a evenimentelor importante ale vieții cu magia amintirii pe care nimic n-ar putea-o șterge din imaginea unui proces de relaționare cu cei apropiați. Arta nu regăsește doar în informațiile prevăzute într-un tablou de mare valoare, nici în pasiunea cu care regizorul tratează scenele cele mai dificile, ci se regăsește în modul în care te raportezi la un prezent care se hrănește mult din amintirile cele mai spumoase.

Un artist sporește valoarea creației sale folosind realitățile celorlalți ca pe un punct de pornire spre modelarea pozitivă a propriei sale personalități. El încadrează experiența sa într-un exercițiu util de virtuozitate, pătruns fiind de un anumit elan plăsmuitor de noi forme de gândire în raport cu realitatea imediată.

Aceasta înseamnă că izvorul cel mai adânc al abundenței sale de idei și condiția fundamentală a caracterului său practic este acea formă particulară de identitate colectivă, fiind condiționat de reacția celorlalți oameni în fața unor situații care provoacă în el sentimente particulare, contradictorii, schimbând definitiv modalitatea de a vedea lumea.

O artă născută într-o situație care îi pune la încercare rezistenta la schimbare și gradul de acceptare a celorlalți, precum și nevoia de a deveni mai flexibil și mai adaptabil, se distinge prin dezvoltarea capacității de a privi spre necesitățile emoționale ale semenilor sãi, nu numai ale sale proprii. Arta cea mai inspirațională este de multe ori o reproducere a unui eveniment care conduce la o abatere de la previziunile elaborate inițial, putând fi conturat ca o coeziune de fenomene, o noțiune de trecere de la static la dinamic, care exclude excluziunea.

Poți să-ți eliberezi arta de sub imperiul unor interese străine ei, proces în urma căruia să schimbi înțelesul a ceea ce ești în stare să construiești singur?

Un citat extras de pe o pagină web sună cam așa: “ Nu judeca oamenii după aparențe, ci încearcă să pătrunzi mai profund în sufletul lor, pentru că doar ceea ce e acolo contează. Ai putea descoperi în jur oameni care, la prima vedere, nu-ți inspiră prea multă încredere. Dar, dacă ți-ai oferi răgazul să-i cunoști mai bine, ai găsi în ei resurse infinite de iubire necondiționată și de prietenie sinceră. “

Ei bine, această a doua realitate nu conține în sine un scop unic, cu un adevăr care trebuie înțeles în toată claritatea sa. În ultimă instanță, ea se manifestă nu doar ca un mijloc de a te ridica la cea mai aleasă dintre purtări, pe calea desăvârșirii personalității, ci mai degrabă ca un instrument cu ajutorul căruia poți să îndeplinești un rol prin excelență pozitiv: eliberarea artei de sub imperiul unor interese străine ei.

Acest interes străin artei se reflectă într-un fel de bâjbâială de colo-colo în jurul acelorași subiecte eterne și groaznic de plictisitoare, într-o ezitare în înțelegerea imaginilor relevante pentru realizarea și argumentarea ideilor inovatoare. Dacă ceea ce se produce în viața ta nu se poate valorifica într-o manieră particulară de folosire a mijloacelor de expresie, atunci tot ceea ce te reprezintă nu va reuni criteriile de raționament sigur și delicat al artistului de geniu.

Garanția unei activități creatoare se dezvăluie prin revelarea unei prietenii pusă sub semnul unei întâmplări neprevăzute care nu poate fi controlată în întregime. Tot ce este în strânsă legătură cu leadershipul se sprijină pe umerii acestei arte, care devine cu ajutorul însușirilor obiective ale realității conștientizate, nucleul dezvoltării independente a unei noi viziuni de originalitate.

Valoarea personalității tale este ca un suport învelit într-o cămașă izolantă, mai întâi trebuie să reziste presiunii exercitate de expunerea la condițiile exterioare, apoi trebuie să rămână de neatins în alcătuirea ei și în același timp să fie înțeleasă în întreaga ei amploare.

Valoarea personală capătă “mobilitate” atunci când ea își utilizează, în mod pozitiv și responsabil, toate armele asupra ta, și le utilizează pentru binele tău atunci când e nevoie.

Virtuozitatea este calitatea artistului de a constata apariția unei situații atipice, cu iz de deja-vu, care survine în contextul unei lumi în schimbare, o situație pusă sub semnul prelungirii unei realități care se deschide mereu mai departe de orizonturile limitate ale cotidianului.

Bogatele comori ale adevărurilor ascunse sunt în acord cu tot ceea ce răsună în conștiința omului, atâta timp cât ea se simte împlinită, interesată în realizarea unor radicale transformări, imposibil de atins fără o confirmare a valorii sale din partea celorlalți.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.