Brand Leadership

Revizuieşte-ţi permanent creaţia, lansând un procedeu inedit de aducere în prim plan a unei experienţe personale mai vaste.

Cel ce a văzut filmul „Alexandr Nevski” şi ştie că bătălia ocupa o însemnată parte a filmului, va înţelege gândul lui Eisenstein la realizarea actualei pelicule: „Greva”, când încerca să acorde o mare întindere scenei în care muncitorii întâmpină rezistenţa brutală a maşiniştilor din camera de cazane. Bătaia aceasta era mult prelungită de Eisenstein, spre disperarea supervizorilor, care se îngrozeau de greutăţile ivite la tot pasul.

Căci Eisenstein, pasionat în muncă la această scenă, o realiza ca un număr de circ complicat, cu salturi, lupte, aruncarea de oameni în butoaie, etc. Totul fu pus la punct într-o repetiţie, dar la filmare lucrurile nu mergeau. Multe scene au trebuit de multe ori reluate. Când în sfârşit, după numeroase filmări inutile, totul a reuşit, s-a descoperit că nu mai ajungea pelicula şi întreaga cazna a trebuit reîncepută. Eisenstein a insistat pentru filmarea completă a bătăii, deşi la montaj a acceptat apoi, din consideraţii de dramaturgie, scurtarea ei.

Direcţia vedea în toate aceste insistente mai degrabă nişte capricii ale regizorului. Ele se dovedeau însă a fi o perseverentă urmărire a intenţiilor sale iniţiale. *

Leadership: Reuşeşti să îţi pui în valoare gustul pentru conţinutul pe care îl promovezi, prin implementarea verosimilului într-o prezentare imaginară a realităţii ?

În toate segmentele de producţie a cunoaşterii, indiferent de cerinţele leadershipului sau de abordarea constructivă adoptată, în funcţie de curentele, stilurile sau formulele de continuare a revizuirii creaţiei, domină clar o anumită structură de pregătire. Iar această pregătire, ce decurge din tot ceea ce îţi pune în valoare gustul pentru conţinutul pe care îl promovezi, nu se poate răsfrânge pe de-a-ntregul asupra libertăţii de exprimare decât dacă reuşeşti să implementezi „verosimilul”.

Cunoaşterea este acea parte de viziune pe care o apreciezi nu numai prin prisma conţinutului ei de realism, ci în special prin cadrul acţiunii pe care ea o formulează.

Aici verosimulul (instrumentul central necesar artei de a convinge) capătă accente de fenomen ce ia amploare dat fiind numărul tot mai mare al colajelor care contribuie la atingerea viziunii şi la cultivarea unui climat artistic superior. Iar a implementa verosimilul într-o prezentare imaginară a realităţii înseamnă să creezi cadrul unui lungmetraj care reflectă tendinţa de a reinventa relaţia dintre ceea ce trăim şi ceea ce avem iluzia că trăim, sau relaţia dintre ce se întâmpla pe scenă şi privirea spectatorului.

Verosimilul este partea de scenariu care arată modul în care se reflectã în conştiinţa spectatorului realitatea exterioară la care face trimitere regizorul.

Revizuirea creaţiei, asumată ca spaţiu de depozitare a raţionamentelor ce te definesc ca scenarist într-un proiect de lung metraj, în fond nefiind vorba decât de un procedeu inedit de aducere în prim plan a unei experienţe mai vaste de explorare a lumii şi a vieţii, se poate concretiza într-o interfaţă prietenoasă sau greu accesibilă, într-o construcţie anume, sofisticată, numită scenă. Momentan vom elimina implicaţiile de ordin pur fenomenologic ale acestei forme de artă, dar îi vom atribui o notă unică de obiectivitate.

Această scenă, cu un plot bine definit, în care sunt introduse o intrigă complexă, un punct culminant sau un „piece of action”, pe care nu o putem deduce pur şi simplu şi formulele şi principiile teoriei desprinse din combinaţia experienţei cu realitatea, se realizează într-un cadru nou de interacţiune cu oamenii.

Scena tinde să capete un contur individual de organizare riguroasă a elementelor de regie, o anumită structură care te avantajează în momentul când vrei să activezi opţiunea de a-ţi depăşi limitele. Să regizezi înseamnă să materializezi un concept izvorât dintr-o experienţă a cunoaşterii, respectiv dintr-o acţiune complexă de prelucrare a informaţiei reprezentată în formă idealizată.

Verosimilul, dotat cu elemente cu caracter de „ştire”, se produce ca răspuns al gândirii şi imaginaţiei care marchează demersurile de-a lungul anilor de cucerire a unui teritoriu izolat, mai ales atunci când reuşeşti să transformi informaţia într-o adevărată experienţă existenţială, înnobilată cu o tentă artistică. Atunci când reuşeşti să transformi munca experimentală şi pregătirea teoretică într-o poveste reală.

Un procedeu inedit de aducere în prim plan a unei experienţe personale mai vaste constă în asocierea elementelor vizuale şi sonore cu cele conceptuale, încât să dai o notă de certitudine evenimentelor traite la un moment dat și la o anume intensitate.

Poti să scoţi în evidenţă latura unei realităţi mai largi care confirmă educaţia ta culturală prin lansarea apetilului pentru cultura perseverenţei şi a calităţii în construirea compoziţiilor artistice?

Brand Leadership evidenţiază ceea ce creezi prin includerea unor concepte, sau asocieri între idei şi cunoştinţe, în realitatea care o vrei tu să se vadă, nu neapărat cea pe care o ştiu cu toţii. Brandul se poate concretiza într-o interfaţă prietenoasă sau greu accesibilă, într-o construcţie anume, sofisticată, numită scenă, cuprinzând situaţii, personaje, aspecte caracteristice ale vieţii, redate prin experienţă proprie.

Dacă vrei să prezinţi leadershipul sub altă formă, revizuieşte-ţi permanent creaţia, lansând un procedeu inedit de aducere în prim plan a unei experienţe personale mai vaste.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.