Bunul, Răul şi Sinele

Un lider face uz de influenţă pentru a înfrânge ideile care nu se potrivesc viziunii lui.

Războiul făcuse din locotenentul Waters ceea ce era: un soldat rece, fără simpatii, fără milă, fără regrete. Mândria, cariera, onoarea şi reputaţia erau tot ce contau pentru el. Nu avea voia să se implice emoţional în misiunile sale, trebuia să şi le îndeplinească cu orice preţ, cu profesionalism şi responsabilitate.

De data aceasta primise misiunea de a o salva pe doctoriţa Kendricks, ce se afla în misiunea St. Michael, din Yolingo, Nigeria.

Împreună cu trupa lui de comando, Waters ajunge la misiunea St. Michael şi o surprinde pe doctoriţă chiar în momentul când îngrijea un pacient aflat în stare gravă. Neavând timp la dispoziţie îi ordonă acesteia să-şi ia degrabă lucrurile şi să se pregătească de plecare. Trebuiau să parcurgă 12 km pe jos pana la punctul Alpha, de unde urma să-i preia elicopterele americane.

Leadership: Dai dreptate unei perspective de receptare racordată la sensul desfăşurării evenimentelor, în demersurile tale de a câştiga cu orice preţ o dispută bazată pe forţa argumentului?

Dar se întâmplă ceva cu totul neaşteptat. Stejarul feminin. Doctoriţa nu voia să plece, nu fără oamenii ei.

- Când rebelii vor ajunge aici, vor ucide tot ce le iese în cale, îi spuse Waters. Ordinele mele sunt foarte clare, te putem lua numai pe tine. Ceilalţi oameni nu sunt responsabilitatea mea. Doar tu eşti responsabilitatea mea.

Cuvintele lui căzură ca un pumnal ucigător asupra doctoriţei. Ea se uită la înfăţişarea gravă şi severă a lui Waters, pe care nicio durere nu părea că-l poate tulbura; simţea un fel de groază în faţa omului acesta aparent străin de orice simţăminte omeneşti. Îl ascultă gâfâind, doborâtă, strivită. Dar ochii îi erau vii şi în ei mocnea un foc cumplit. După o scurtă tăcere, în care gândurile îi zburaseră către toate acele suflete nevinovate din misiune ce se aflau in pericol, i-a răspuns locotenentului cu o hotărâre curajoasă:

- Ai dreptate locotenente. Nu e problema ta, e responsabilitatea mea. Iar eu nu plec fără oamenii aceştia.

Leadership: Conştientizezi cum anume trebuie să lupţi cu realitatea şi cu necesităţile de moment, încât să diluezi orice pornire neorânduită a firii tale?

Multe dimensiuni ale personalităţii apar comprimate în situaţia relaţiei avânt-cauză-timp, făcând apel la calcul limitelor de alocare a resurselor de depăşire a imposibilului şi de extindere a autorităţii. Mai ales în condiţii critice de recepţie a unor stimuli pozitivi, în "interogarea" compromiţătoarelor gânduri şi emoţii până ce ajungi să le înţelegi şi să le accepţi că atare.

Asta presupune să te poziţionezi pe un soi de expectanţă de tipul "perform without alerts" , subordonată unui scop din cele mai nobile - combaterea unei viziuni mărginite de o conştiinţă moale, care să atragă atenţia asupra a ceea ce îţi lipseşte pentru a-ţi face cunoscută adevărata valoare.

Vedem într-o clipă ceea ce se întâmplă în urmă cu puţin timp, juxtapus pe ceea ce se întâmplă momentan, odată cu simularea a ceea ce s-ar putea petrece pe parcursul perioadei următoare. Acest fenomen de Deja-Vu îşi are întreaga explicaţie în conţinutul acelei variabile pe care o poţi filtra în funcţie de înclinaţiile tale de înaltă moralitate. Iar această variabilă, procesată pe modul propriu de a percepe şi de a interacţiona cu realitatea, este asemănătoare comenzii "Reset Your Identity" . Cu menţiunea că înclinaţia de a-ţi manifesta individualitatea în timp şi în spaţiu, prin caracteristicile de siguranţă superioare, poate fi educată pe măsură încercărilor prin care treci. Roagă-te să fii puternic !

Asistăm deci la o întrepătrundere a spaţiului şi a timpului, ce pare caracteristică leadershipului schimbării, care poate să confere un stimul emoţional pentru crearea unei poziţii unitare a omului, de tipul "Asta pot decide singur" , servind ca instrument de măsurare atât a curajului, cât mai ales a unei sensibilităţi şi unei fineţi extreme care diluează orice pornire neorânduită a firii tale.

Asta ne spune ceva despre natura a ceea ce ai de oferit şi de transmis atunci când devii conştient de ceea ce gândeşti la nivelurile tale cele mai adânci, când devii conştient de predispoziţia ta de a reacţiona la o dezamăgire, simţindu-te fără valoare. Sau atunci când devii conştient de derizoriul tuturor lucrurilor şi al propriei existenţe în clipa când eviţi să te pui în slujba unui ideal umanitar, demn de toată aprecierea.

Evaluarea unei situaţii riscante îşi pune amprenta pe puterea ta de decizie, întrucât vei fi tentat să dai dreptate unei multitudini de perspective.

Numai cel care are aptitudini de lider poate pătrunde în labirintul sufletului uman. Numai cel înzestrat cu o voinţă puternică şi o mare putere de convingere poate să-şi exercite influenţa asupra caracterului şi personalităţii celor din jur.

În filmul "Tears of the Sun (2003)" , doctoriţa Kendricks i-a câştigat bunăvoinţa locotenentului, determinându-l să-i accepte condiţiile. Înfruntându-l pe plan emoţional, ea a reuşit ceea ce nimeni nu ar fi reuşit: să-i schimbe mentalitatea, acţiunile şi comportamentul moral-spiritual. Ea a pătruns mai adânc decât oricine în labirintul sufletului lui sclav, supus ordinelor şi instrucţiunilor clare, cerându-i să servească unui scop mai înalt decât celui pur politic.

A-i lăsa pe oamenii aceia nevinovaţi să moară nu era nicidecum viziunea pe care o împărtăşea doctoriţa. Ideile ei despre a fi om, despre viaţă şi moarte, despre libertate, despre integritate, despre indiferenţă şi ignoranţă, despre sentimentele omeneşti: ca dragostea, mila, respectul, speranţa şi credinţa, erau atât de măreţe încât l-au impresionat adânc pe locotenentul Waters.

Un lider face uz de influenţă pentru a înfrânge ideile exprimate de ceilalţi care nu se potrivesc viziunii sale.

Leadership: Forţezi aplicarea conversiunii de conştiinţă, încât să obții în mod valid o concluzie universală dintr-o premisă de tip: "Omul de ieri nu e omul de azi" ?

Situaţia lor era unică, niciunul dintre membrii trupei de comando nu se arătase pregătit pentru noi "bagaje". A lua cu ei mai bine de treizeci de persoane, printre care şi copii, era o povară aproape imposibil de purtat. Dar locotenentul, lovit de o emoţie puternică, a simţit că ar înfăptui un păcat, acela pe care spiritul nu-l iartă – dacă i-ar lăsa acolo, în mijlocul primejdiei, pe oameni aceia nevinovaţi.

În el s-a declanşat prima din multele emoţii care îl afectează pe om de-a lungul existenţei sale – compasiunea. El, care n-a fost niciodată atins de vreun sentiment ce l-ar fi putut face slab în faţa oricui, a simţit brusc un val de afecţiune faţă de acei sărmani atât de apropiaţi doctoriţei. Omul de altădată a devenit brusc altcineva.

În situaţii critice, în sufletul şi mintea oricărui lider se duce o luptă aprigă între bine şi rău, între datorie şi onoare, între respectarea misiunii stabilite şi sentimentele umane care uneori se opun îndeplinirii misiunii.

Conversiunea de conştiinţă are ca prim considerent recunoaşterea datoriei faţă de ceea ce meriţi să simţi în condiţiile în care dinamica relaţiilor (nemulţumire vs. recunoştinţă) devine din ce în ce mai greu de suportat, fiindcă răneşte orgoliile.

În cele din urmă liberul arbitru decide asupra modalităţii de îndeplinire a misiunii. Este o dovadă de inteligenţă şi strategie să-ţi îndeplineşti misiunea. Dar este o dovadă a măreţiei, vibraţia cea mai înaltă a manifestărilor tale interioare, atunci când acţiunile tale au un caracter umanitar.

Bunul, Răul şi Sinele sunt trei forme ale aceleiaşi unităţi a naturii primordiale umane: să cauţi adevărul, să ocoleşti orice fel de argument şi să te eliberezi de orice sentiment de vină.