Măreția spirituală
Învață să construiești o viziune care să rezoneze cu experiențele celorlalți, cultivând o înțelegere empatică, prin care să dai mai mult sens vieții.
Urmă un moment de tăcere aproape deplină, întrerupt doar de zgomotul de fond al elicopterului și de vibrația accentuată a acestuia. Se uitau unul la celălalt, între ei plutind un sentiment profund de empatie. Soldatul rănit, proaspăt eliberat din lagărul vietnamez, încercă să-i comunice impresia sa colonelului Cal Rhodes și să-i spună un cuvânt binevoitor, care putea fi și sincer:
- Ce mult mă bucur să te văd... Fiul tău, Frank, s-a îmbolnăvit foarte grav. Am încercat să-l ajutăm... dar... a murit.
La aflarea acestei vești zdrobitoare, pe care nu voia s-o creadă posibilă, trupul colonelului Cal Rhodes fu străbătut de un fior de durere, din tălpi până-n creștet. Mâhnirea lui era atât de mare, încât îl ardea în suflet ca un fier înroșit.
Experiența ta de viață se regăsește în gestul de a da ceasul „înainte” sau „înapoi”, ca formă de asumare simbolică a inevitabilității sorții și dificultății iertării?
Soldatul îl privi intens în ochi pe colonel, cu o privire în care i se citea o emoție profundă. Încuviință trist din cap. Ochii săi, plini de o inocență covârșitoare, păreau a cere îndurare și iertare. Apoi, adunându-și tot curajul și toată puterea inimii, îi spuse cu acea imensă tristețe pe care o ținea în adâncul sufletului:
- Fiul tău mi-a salvat viața în ziua aceea... mi-a salvat viața...
Cal Rhodes voia parcă să spună ceva, dar nu mai avea rost. Lăsă gândul neterminat, neputând să-și exprime emoțiile profunde de dezamăgire și suferință. Sentimentul de însingurare puse dintr-odată stăpânire pe el. Întreaga lui lume părea că s-a prăbușit. Se simțea ca și cum nimic nu mai avea sens. Izbucni în lacrimi. Era asemenea acelui om care a ieșit dintr-un salon iluminat feeric și s-a trezit brusc într-o beznă totală, din care nu mai putea ieși.
Măreția unui moment de vulnerabilitate stă în felul deplin în care este trăit, nu în rezultatul prin care valoarea lui ajunge ulterior măsurată.
Cineva spunea că slăbiciunea și puterea merg întotdeauna una lângă cealaltă - slăbiciunea vestejirii vitalității și tăria puterii pierdute. Iar ceea ce îl face pe om puternic este puterea de a merge mai departe, alegându-și alte scopuri în viață, alte idealuri care vor înclina mult balanța în favoarea lui. Prin urmare, valoarea unui moment memorabil constă în experiența de a-l trăi și de a fi parte din el, nu în rezultatul la care poate conduce.
Finalul filmului „Uncommon Valor” (1983) este deosebit de mișcător.
Pe aeroport, la revenirea în țară, toți soldații eliberați din lagărul din Laos au fost așteptați și îmbrățișați cu mare bucurie și cu lacrimi în ochi de către rudele lor. Pe Cal Rhodes îl aștepta numai soția lui. Helen îi strânse mâinile la piept cu putere și-l sărută cu drag. Era bucuroasă să-l revadă și mândră de el că a putut salva măcar pe acei prizonieri, iar dacă fiul lor nu s-ar fi îmbolnăvit și nu ar fi murit cu mult înainte de inițierea misiunii de salvare, probabil că ar fi fost și el salvat.
Iar bucuria ei a făcut minuni - i-a schimbat colonelului starea de spirit. Dintr-o dată, toate acele emoții puternice și, totodată, nocive, pe care el le încercase cu sufletul complet și conștiința întreagă - șoc, mânie și tristețe - au dispărut. S-au îmbrățișat în fața tuturor cu multă dragoste, cu multă căldură și cu multă bucurie. Viața lor reîncepea, primind un nou sens, de la capăt.
Helen Rhodes a știut să modifice inteligent percepția soțului ei, astfel încât acesta să depășească mai ușor acel moment dificil din viața lui. Ea a dat dovadă de o înaltă măreție spirituală.
Forța măreției tale se reflectă în amprenta emoțională pe care o proiectezi asupra celor din jur, chiar și atunci când sufletul tău traversează tensiune și vulnerabilitate?
Cineva aflat într-o situație dificilă se simte bine doar dacă un om deosebit se află alături de el. Bucuria pură poate izvorî numai atunci când starea sa de spirit se armonizează cu starea de spirit a celeilalte persoane. Helen a reușit să-i schimbe soțului ei starea de spirit fiindcă a avut o mare putere de influență asupra lui.
Tristețea și amărăciunea pot fi depășite numai dacă ai certitudinea că cineva, o persoană sinceră, plină de speranță și de încredere, îți poate aduce înapoi bucuria, acea bucurie cu totul specială care vine de undeva din adâncul sufletului și o face să dureze. Nimic nu ajută mai mult la schimbarea stării tale de spirit decât certitudinea că ești dorit de cineva. Optimismul propriu nu poate tăgădui suferința reală. Numai o persoană cu o mare putere de influență poate să îndepărteze emoțiile tale negative, o persoană empatică, care îți înțelege cu adevărat sentimentele.
A-ți asuma decizia de a merge mai departe înseamnă să închizi trecutul, acceptând ultima împotrivire a amintirilor înainte ca ele să rămână în urmă.
Măreția spirituală are o importanță covârșitoare în viața oamenilor și, de aceea, n-am vrut să pierd ocazia să vorbesc despre această calitate. Căci măreția spirituală este ingredientul principal care stă la baza unui caracter și a unui suflet bun și frumos. Ea denotă acea însuflețire totală a oamenilor - necesitatea lor interioară de a-și manifesta emoțiile, de a le descoperi pe ale celorlalți și apoi de a le schimba. Este dovada certă că, în adâncul sufletului tău, există acel sâmbure colosal de umanitate, acea sclipire care te diferențiază de ceilalți oameni și care te face să radiezi numai speranță și bucurie în jurul tău.
Așa cum eterul umple spațiul dintre cer și pământ, tot astfel măreția spirituală a liderului umple prăpastia dintre tristețea și fericirea oamenilor, asigurând continuitatea vieții lor. Piatra de temelie a succesului unui lider este dată, fără îndoială, de cea mai strălucitoare calitate a sa: măreția spirituală.
Cu cât un caracter tenace poate rezista mai mult de unul singur în fața crizelor, cu atât prezența unui suflet care crede în el îi va multiplica puterea de a merge mai departe.
Măreția spirituală este puterea care trebuie să te însoțească permanent, mai ales în acele situații când ți se pare că totul este pierdut. Este puterea sufletului care îți dă elanul de a lua viața de la început ori de câte ori te prăbușești în hăul disperării.
Oricât de puternic este un caracter în izolare, el își va atinge adevăratul potențial de rezistență doar atunci când este validat de credința altcuiva.

* Notă: Uncommon Valor [1983]





