ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Spontaneitatea

On Mai 19, 2010, in Calităţile unui Lider, by Neculai Fantanaru

Sporeşte-ţi capacitatea de decizie şi de acţiune, pentru ca leadershipul tău să capete tot mai mult teren.

Numai un om înzestrat cu calităţi de lider, condus de o puternică voinţă ce animă o strategie bine gândită îşi poate consolida succesul impunându-şi supremaţia în faţa duşmanilor săi. Numai un om cu o încredere în sine nemaipomenită, care are curajul să probeze necunoscutul şi să se avânte în cele mai neprevăzute primejdii, poate ajunge de neînvins.

Un astfel de om, niciodată frânt de oboseală, niciodată biruit de teamă, şi care nu renunţă cu niciun chip la convingerile sale, este gata să facă întotdeauna orice sacrificii numai pentru a-şi atinge scopul propus. Importanţa mizei îl însufleţeşte atât de puternic, încât ar fi capabil să raspundă la orice provocări, să-şi asume orice fel de riscuri cu o tenacitate ieşită din comun. Dar ceea ce caracterizează cu adevărat un asemenea om mânat de o puternică dorinţă de succes, aproape patologică, este faptul că acţionează rapid atunci când se iveşte oportunitatea de a se propulsa într-o poziţie înaltă.

Leadership: Te aştepţi ca cineva să-ţi valideze valoarea fără să generezi sentimentul pe care te aştepţi să îl ai după ce îţi atingi obiectivele?

Puterea se cucereşte noaptea.

Imediat după ce regele Tutankhamon muri, căzând de pe scări, un mesager călare părăsi palatul, o luă pe drumul spre miazanoapte, spre Akhmim, galopând mâncând pământul, pentru a-l informa pe Ay de cele întâmplate. Simplul titlu de vizir nu l-a mulţumit niciodată pe bătrânul Ay, acest suflet nemilos, ahtiat după putere, despre care se credea că l-ar fi ucis chiar pe însuşi regele Semenkhere şi că ar fi răpit-o pe regina Meritaton. Aşa că imediat ce află vestea, printr-o intuiţie bruscă, Ay, o fire activă şi ambiţioasă până la capăt, ordonă să-i fie aduşi trei cai de la grajduri, cei mai iuţi şi mai rezistenţi, apoi, fără a mai şovăi nicio clipă, încălecă fără frică şi timp de zece ore pe timp de noapte, fără lună, străbătu în galop drumul până la palatul răposatului rege.

Ay trebuia cu orice preţ să ajungă acolo înaintea rivalului său, generalul Horemheb, care era un luptător şi un strateg adevărat, cu o dârzenie ieşită din comun şi cu un simţ al datoriei extrem de pronunţat. Mai mult ca sigur Horemheb, care foarte probabil a fost şi el înştiinţat imediat de moartea regelui, ar fi ordonat trupelor sale, odată ce ar fi ajuns la Theba, să-l împiedice pe Ay să intre în oraş.

Dar cu toate că se apropia de 60 de ani, Ay, fost comandant al carelor de luptă, nu uitase nimic din antrenamentele de călărie. Aşa se face că în zori el a ajuns la palatul din Theba. Scopul vizitei lui era clar: pregătirea succesiunii lui Tutankhamon.

Leadership: Validezi ceea ce eşti pregătit să sacrifici într-un anume moment, concentrându-te doar pe ideea că vei reuşi să faci un salt enorm şi semnificativ pe toată coborârea abruptă a drumului spre împlinirea şansei de vizibilitate ivită în istoria lumii?

Ay nu putea aştepta. Fiecare minut conta. Trebuia cu orice preţ să-l înlăture pe Horemheb din consiliul regal, pentru a-l lipsi de orice putere de decizie. Aşa că, folosindu-şi viclenia, jucând teatru ca un actor desăvârşit, reuşi să o câştige rapid pe regina Ankhensepamon de partea lui, căreia îi revenise puterea în urma decesului soţului ei, făcând-o să creadă că primejdia cea mare care ameninţă regatul vine din partea lui Horemheb, care tânjea la coroană şi care dacă ar pune mâna pe ea ar distruge ordinea succesiunii dinastice.

Ankhensepamon, presimţind că generalul Horemheb nu şi-ar fi dat niciodată osteneala s-o ia de soţie, căci făcea parte din familia regală, întruni imediat consiliul regal unde, cu acceptul celorlalţi membri, îl numi pe Ay regent – în interesul regatului. Scribul întocmi actul de numire, apoi îl întări cu sigiliul regal şi cu cele ale membrilor consiliului.

În 24 de ore lumea şi-a schimbat axa

La orele după-amiezii, în aceeaşi zi, îşi făcu apariţia generalul Horemheb. Escortat de patru ofiţeri, el pătrunse cu pas apăsat în Sala cea Mare, provocând uimirea, apoi spaima slujbaşilor. Pe bună seamă nu ştia nimic despre adunarea ce se încheiase cu câteva ore înainte. Şi el, ca şi Ay, ceru imediat să se întrunească consiliul regal din care făcea parte.

Dar, vai ! Este înştiinţat că adunarea s-a încheiat deja, şi că el nu mai este membru al consiliului. Consiliul a hotărât, cu consimţământul tuturor membrilor ei, numirea imediată a Înălţimii Sale, Ay, ca regent al regatului.

Oare cum este posibil aşa ceva? se întrebă în sinea lui generalul, căruia nu-i venea să creadă ce se întâmplase. Peste noapte totul se prăbuşise. Abia atunci, în acel moment de cumpănă când totul era pierdut, el şi-a amintit sfatul pe care i-l dăduse cu multă vreme în urmă sfetnicul său: puterea se cucereşte noaptea. Goana călare pe timp de noapte a rivalului său, s-a dovedit mai iute decat a sa.

A fi spontan înseamnă să treci peste acel munte abrupt pe care toţi ceilalţi îl subestimează. A fi spontan înseamnă să iei rapid cele mai bune decizii în avantajul tău şi să acţionezi rapid pentru a-ţi asigura reuşita.

Ay a reuşit să ridice toate stavilele posibile ca să-i taie calea rivalului său, dar nu pentru că a fost mai isteţ sau mai curajos decât acesta, ci pentru că a cântărit foarte iute situaţia, întorcând-o pe toate feţele, şi a acţionat imediat pentru a-şi asigura reuşita. Una din trăsăturile de bază ale liderilor desăvârşiţi este rapiditatea cu care acţionează adecvat atunci situaţia o impune, fără să tărăgăneze lucrurile, fără să mai piardă nicio secundă.

Deşi se afla la o distanţă mai mică de regat decât Ay, generalul Horemheb a pierdut cea mai mare ocazie a vieţii sale, pentru că în loc să-şi adune toate forţele şi să acţioneze degrabă, s-a pierdut în tot felul de planuri şi manevre pentru ziua următoare. Lipsa de spontaneitate, lentoarea cu care a acţionat au constituit cauzele eşecului său.

Un conducător desăvârşit, motivat de nişte aspiraţii înalte, mânat de o sete enormă de a-şi atinge ţelurile, dovedeste întotdeauna, în orice fel de împrejurări, o capacitate rapidă de analiză, sinteză şi de răspuns rapid. Cel căruia îi lipsesc aceste calităţi nu dovedeşte forţă, ci slăbiciune, nehotărâre, ezitare.

Spontaneitatea are menirea de a crea condiţiile pentru folosirea deplină a potenţialului tău de receptivitate la solicitările formulate de unică şansă de a-ţi găsi măreţia într-o singură zi trecătoare.

Cel pe care nu-l trage inima să se arunce ori de câte ori este necesar în vâltoarea celor mai dificile misiuni, cel ce nu e mistuit de o voinţă nemăsurată de a face tot ce-i stă în putinţă ca să-şi atingă scopurile, acela nu dispune de calităţi de lider şi nu va fi niciodata un învingător.

Un conducător care pierde prea mult timp cu manevre pregătitoare, în loc să fie spontan şi să ştie să surprindă, poate să piardă o bătălie. Dacă nu acţionează prompt atunci când ocazia îi este favorabilă, va fi învins de către altcineva mai ambiţios şi mai rapid. Cine nu apasă suficient de repede pe butonul de pornire, va fi întrecut de acela care, luându-şi curaj, se năpusteşte cu un elan nebun, surprinzător, asupra ţintei dorite.

P.S. Pentru un lider, spontaneitatea şi promptitudinea cu care acţionează sunt esenţiale pentru a nu ieşi din cursă şi de a nu fi întrecut de alţii poate mai puţini buni, dar mai rapizi decât el, care ştiu să profite de toate oportunităţile de a se afirma.

Însă trebuie ţinut cont şi de faptul că cine acţionează fără să-şi facă în prealabil o analiză atentă şi competentă a riscurilor, poate de asemenea să eşueze.



* Notă: Gerald Messadie - Mastile lui Tutankhamon, Editura Nemira, 2009.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us