Spontaneitatea

Sporește-ți capacitatea de decizie și de acțiune, încât poziția pe care o cucerești să devină reflexul valorii tale autentice.

Numai un om înzestrat cu calități de lider, condus de o puternică voință ce animă o strategie bine gândită își poate consolida succesul impunându-și supremația în fața dușmanilor săi. Numai un om cu o încredere în sine nemaipomenită, care are curajul să probeze necunoscutul și să se avânte în cele mai neprevăzute primejdii, poate ajunge de neînvins.

Un astfel de om, niciodată frânt de oboseală, niciodată biruit de teamă, și care nu renunță cu niciun chip la convingerile sale, este gata să facă întotdeauna orice sacrificii numai pentru a-și atinge scopul propus. Importanța mizei îl însuflețește atât de puternic, încât ar fi capabil să raspundă la orice provocări, să-și asume orice fel de riscuri cu o tenacitate ieșită din comun. Dar ceea ce caracterizează cu adevărat un asemenea om mânat de o puternică dorință de succes, aproape patologică, este faptul că acționează rapid atunci când se ivește oportunitatea de a se propulsa într-o poziție înaltă.

Te aștepți ca lumea să-ți valideze valoarea, dacă tu însuți nu reușești să generezi sentimentul de triumf interior la momentul atingerii obiectivelor?

Puterea se cucerește noaptea.

Imediat după ce regele Tutankhamon muri, căzând de pe scări, un mesager călare părăsi palatul, o luă pe drumul spre miazanoapte, spre Akhmim, galopând mâncând pământul, pentru a-l informa pe Ay de cele întâmplate. Simplul titlu de vizir nu l-a mulțumit niciodată pe bătrânul Ay, acest suflet nemilos, ahtiat după putere, despre care se credea că l-ar fi ucis chiar pe însuși regele Semenkhere și că ar fi răpit-o pe regina Meritaton. Așa că imediat ce află vestea, printr-o intuiție bruscă, Ay, o fire activă și ambițioasă până la capăt, ordonă să-i fie aduși trei cai de la grajduri, cei mai iuți și mai rezistenți, apoi, fără a mai șovăi nicio clipă, încălecă fără frică și timp de zece ore pe timp de noapte, fără lună, străbătu în galop drumul până la palatul răposatului rege.

Ay trebuia cu orice preț să ajungă acolo înaintea rivalului său, generalul Horemheb, care era un luptător și un strateg adevărat, cu o dârzenie ieșită din comun și cu un simț al datoriei extrem de pronunțat. Mai mult ca sigur Horemheb, care foarte probabil a fost și el înștiințat imediat de moartea regelui, ar fi ordonat trupelor sale, odată ce ar fi ajuns la Theba, să-l împiedice pe Ay să intre în oraș.

Dar cu toate că se apropia de 60 de ani, Ay, fost comandant al carelor de luptă, nu uitase nimic din antrenamentele de călărie. Așa se face că în zori el a ajuns la palatul din Theba. Scopul vizitei lui era clar: pregătirea succesiunii lui Tutankhamon.

Ești dispus să validezi sacrificiul necesar într-un moment crucial, concentrându-te exclusiv pe promisiunea unui salt enorm și definitiv spre centrul unei decizii cu putere de destin?

Ay nu putea aștepta. Fiecare minut conta. Trebuia cu orice preț să-l înlăture pe Horemheb din consiliul regal, pentru a-l lipsi de orice putere de decizie. Așa că, folosindu-și viclenia, jucând teatru ca un actor desăvârșit, reuși să o câștige rapid pe regina Ankhensepamon de partea lui, căreia îi revenise puterea în urma decesului soțului ei, făcând-o să creadă că primejdia cea mare care amenință regatul vine din partea lui Horemheb, care tânjea la coroană și care dacă ar pune mâna pe ea ar distruge ordinea succesiunii dinastice.

Ankhensepamon, presimțind că generalul Horemheb nu și-ar fi dat niciodată osteneala s-o ia de soție, căci făcea parte din familia regală, întruni imediat consiliul regal unde, cu acceptul celorlalți membri, îl numi pe Ay regent – în interesul regatului. Scribul întocmi actul de numire, apoi îl întări cu sigiliul regal și cu cele ale membrilor consiliului.

Îți poți evidenția experiența de a fi unic prin utilizarea unei doze de neprevăzut, amplasată sugestiv într-o zonă de maximă vizibilitate a rezultatelor obținute?

În 24 de ore lumea și-a schimbat axa. La orele după-amiezii, în aceeași zi, își făcu apariția generalul Horemheb. Escortat de patru ofițeri, el pătrunse cu pas apăsat în Sala cea Mare, provocând uimirea, apoi spaima slujbașilor. Pe bună seamă nu știa nimic despre adunarea ce se încheiase cu câteva ore înainte. Și el, ca și Ay, ceru imediat să se întrunească consiliul regal din care făcea parte.

Dar, vai ! Este înștiințat că adunarea s-a încheiat deja, și că el nu mai este membru al consiliului. Consiliul a hotărât, cu consimțământul tuturor membrilor ei, numirea imediată a Înălțimii Sale, Ay, ca regent al regatului.

Oare cum este posibil așa ceva? se întrebă în sinea lui generalul, căruia nu-i venea să creadă ce se întâmplase. Peste noapte totul se prăbușise. Abia atunci, în acel moment de cumpănă când totul era pierdut, el și-a amintit sfatul pe care i-l dăduse cu multă vreme în urmă sfetnicul său: puterea se cucerește noaptea. Goana călare pe timp de noapte a rivalului său, s-a dovedit mai iute decat a sa.

A fi spontan înseamnă să treci peste acel munte abrupt pe care toți ceilalți îl subestimează. A fi spontan înseamnă să iei rapid cele mai bune decizii în avantajul tău și să acționezi rapid pentru a-ți asigura reușita.

Ay a reușit să ridice toate stavilele posibile ca să-i taie calea rivalului său, dar nu pentru că a fost mai isteț sau mai curajos decât acesta, ci pentru că a cântărit foarte iute situația, întorcând-o pe toate fețele, și a acționat imediat pentru a-și asigura reușita. Una din trăsăturile de bază ale liderilor desăvârșiți este rapiditatea cu care acționează adecvat atunci situația o impune, fără să tărăgăneze lucrurile, fără să mai piardă nicio secundă.

Deși se afla la o distanță mai mică de regat decât Ay, generalul Horemheb a pierdut cea mai mare ocazie a vieții sale, pentru că în loc să-și adune toate forțele și să acționeze degrabă, s-a pierdut în tot felul de planuri și manevre pentru ziua următoare. Lipsa de spontaneitate, lentoarea cu care a acționat au constituit cauzele eșecului său.

Un conducător desăvârșit, motivat de niște aspirații înalte, mânat de o sete enormă de a-și atinge țelurile, dovedeste întotdeauna, în orice fel de împrejurări, o capacitate rapidă de analiză, sinteză și de răspuns rapid. Cel căruia îi lipsesc aceste calități nu dovedește forță, ci slăbiciune, nehotărâre, ezitare.

Spontaneitatea are menirea de a crea condițiile necesare pentru folosirea deplină a potențialului tău de receptivitate la solicitările formulate de șansa unică de a-ți găsi măreția într-o singură zi trecătoare.

Cel pe care nu-l trage inima să se arunce ori de câte ori este necesar în vâltoarea celor mai dificile misiuni, cel ce nu e mistuit de o voință nemăsurată de a face tot ce-i stă în putință ca să-și atingă scopurile, acela nu dispune de calități de lider și nu va fi niciodata un învingător. Experiența de a fi unic în timpul unei acțiuni pline de neprevăzut ține mai mult de caracterele active, întreprinzătoare, aventuroase, pline de vervă, care iau decizii rapide și caută să le transforme imediat în fapte.

Un conducător care pierde prea mult timp cu manevre pregătitoare, în loc să fie spontan și să știe să surprindă, poate să piardă o bătălie. Dacă nu acționează prompt atunci când ocazia îi este favorabilă, va fi învins de către altcineva mai ambițios și mai rapid. Cine nu apasă suficient de repede pe butonul de pornire, va fi întrecut de acela care, luându-și curaj, se năpustește cu un elan nebun, surprinzător, asupra țintei dorite.

Pentru un lider, spontaneitatea și promptitudinea cu care acționează sunt esențiale pentru a nu ieși din cursă și de a nu fi întrecut de alții poate mai puțini buni, dar mai rapizi decât el, care știu să profite de toate oportunitățile de a se afirma.

Însă trebuie ținut cont și de faptul că cine acționează fără să-și facă în prealabil o analiză atentă și competentă a riscurilor, poate de asemenea să eșueze.

În leadership totul depinde de felul cum se raportează imaginea ta la o victorie menită să ducă la realizarea unui obiectiv tactic, ca parte a unei viziuni pe termen lung care într-adevăr afectează istoria într-o modalitate practică și concretă.

Felul cum răspunzi la provocările care te pot pune într-o situație de vulnerabilitate, pornind de la gravitatea circumstanțelor și a momentului în care te afli, poate face din tine un erou, un caracter impenetrabil, sau dimpotrivă, un oportunist fără scrupule care încalcă orice omenie și orice dreptate.

* Notă: Gerald Messadie - Măștile lui Tutankhamon, Editura Nemira, 2009.