ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cămăruţele sufletului

On Martie 18, 2011, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Concepţia oamenilor despre tine este susţinută de înţelesul adânc pe care ei ţi-l acordă ţie şi leadershipului tău.

Aştepţi şi aştepţi răspunsul, care nu mai vine niciodată. Dorinţele tale cele mai adânci rămân neîmplinite, fiindcă trec pe plan secund atunci când vine vorba de cariera ta înfloritoare. Eşti ca un pasager singur în drumul către o destinaţie foarte căutată, impresionantă, apreciată, dar neînsorită şi tristă. Iar viaţa ta seamănă în multe privinţe cu un film “plin de speranţă”, dar la care nu se uită nimeni iar sala de cinema rămâne mereu pustie - fiindcă are acţiune, dar îi lipseşte povestea de dragoste.

Este şi cazul multimilionarului Edward Lewis – personajul principal din filmul “Pretty Woman (1990)”, despre care v-am mai povestit în articolele precedente. Viaţa lui era mai degrabă un du-te vino continuu. Mereu prins în vâltoarea luptei pentru mai bine, care l-ar fi putut duce mai aproape de împlinirea idealurilor sale înalte, el nu a avut timp să se preocupe de menţinerea unei vieţi personale cu adevărat satisfăcătoare.

Până în momentul când a întâlnit-o pe Vivian Ward, o prostituată de lux, pe care a angajat-o pe post de damă de companie. Deşi la început relaţia lor a fost doar una strict profesională, în timp, ea s-a transformat într-o frumoasă prietenie. Vorbind tot mai des unul cu celălalt despre viaţa lor, despre cum au devenit ceea ce erau - ea prostituată, el om de afaceri, vorbind despre visele lor, despre eşecurile dar şi despre succesele lor, au ajuns să se cunoască mai bine.

Leadership: Validezi fiecare experienţă pe care o trăieşti prin ceea ce eşti în exterior atunci când te apleci spre gustul dulce-acrişor de a trăi la "întâmplare" sau la nivel de "întreg" ?

Dacă îi înţelegi pe oameni, ai puterea să-i schimbi. Sufletul lui Edward era ca o casă goală, unde pe uşa de la intrare străjuia memorabila inscripţie: "Sunt plecat de acasă". Dar, vrăjit de sentimentele lui Vivian, şi îndrăgostindu-se de ea, sufletul său s-a trezit din nou la viaţă. Starea lui de aşteptare a luat sfârşit. Ea a fost răspunsul la întrebările lui, dezvăluindu-i un nou aspect al vieţii, o nouă lume în care iubirea şi dăruirea erau cele mai demne şi mai frumoase virtuţi.

Concepţia lui Vivian despre Edward s-a schimbat în momentul în care şi-a dat seama cine este el cu adevărat. Era un om bun, un om care se dedicase cu adevărat carierei sale, aspirând spre cele mai înalte culmi. Dar care, însă, îşi pierduse aproape toată voioşia şi fericirea. Ea i-a înţeles toate trăirile interioare, toate frământările, toate “tainele” sale, şi-a dat seama de starea lui sufletească chiar dacă încerca să exprime altceva, i-a înţeles toate sensurile şi astfel a ştiut pe ce coardă să apese ca să-l sensibilizeze şi să-l schimbe complet.

A trăi la întâmplare înseamnă să nu acorzi atenţie lucrurilor care te atrag, să nu le experimentezi într-o manieră aproape de sufletul tău și plină de sens. În timp ce a trăi viaţa la nivel de "întreg" înseamnă să acorzi atenţie lucrurilor care te definesc sau cu care simți că te identifici, înseamnă să te pui într-un rol care, plăcându-ți, vei încerca să îți materializezi dorinţele fiind mai puţin motivat de dorinţa de putere şi faimă.

Concepţia oamenilor despre tine este susţinută de înţelesul adânc pe care ei ţi-l acordă ţie şi leadershipului tău. Leadershipul este ca un arbore a cărui rădăcini sunt ancorate în sufletul oamenilor.

Leadership: Poţi să te gândeşti la tine ca la un "dublu" al tău?

Teoria generală a leadershipului, a genezei şi structurii pe care el se bazează, expusă de mine în numeroase rânduri, implică perpetuu în dinamica sa existenţa sau inexistenţa unor raporturi, criterii, dovezi, împrejurări şi motive temeinice de schimbare, comune şi puternice luate ca referinţă. Ea se poate dovedi un reactiv ideal pentru a măsura gradul de fineţe şi adecvare al fiecărei persoane la exigenţele propriei stări de viaţă, într-o societate tot mai lipsită de promovarea adevăratelor valori.

Osmoza între diferitele nivele de angajament şi implicare, în vederea asigurării resurselor necesare supravieţuirii şi evoluţiei pe plan emoţional, nu doar material, oprindu-te din înaintarea pe drumul rătăcirii, îţi va îngădui să descoperi în propria persoană răspunsurile la gravele semne de întrebare ridicate cu privire la crearea unui nou setup al unităţii propriei fiinţe şi al unităţii propriei existenţe.

Dacă este să te gândeşti la tine ca la un soi de "dublu" al tău, ca o forţă magică de combatere radicală a ideilor strâmte şi înguste despre viaţă, escamotând reala concretitudine a emergenţei unor fenomene ale conştiinţei din ansamblul unor condiţii improprii de a fi măreţ în fapte şi în cuget, atunci poţi să înţelegi marea importanţă pe care trebuie s-o acorzi timpului vieţii prezente.

Acest "dublu" al tău, această privire în oglinda altei reflecţii, îţi oferă cheia la problemele interioare pe care le-ai evitat ani de-a rândul, focalizându-ţi mai bine atenţia asupra calităţilor pe care le adăposteşti adânc în tine. Dublul tău este experiența pe care o trăiești prin intermediul unui Alter-Ego care înregistrează doruri, destăinuiri, alinări, dezvăluind fațete diferite ale sufletului tău care te inspiră să venii mai bun, mai răbdător şi mai tolerant în relația cu ceilalți oameni.

Virtutea cea mai admirabilă a liderului este în strânsă legătură cu disponibilitatea de a te consacra unei vieţi spirituale care îşi caută materializarea în agățarea de aşa-zisele “acorduri de tranziţie” între ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău şi ceea ce te reprezintă ca o entitate de omenie.

În romanul “Manon Lescaut”, Abatele Prevos a spus un lucru foarte frumos care mi-a rămas întipărit în memorie: “Nimic nu-i mai de admirat şi nu dă mai mult preţ virtuţii decât încrederea cu care baţi la poarta inimii unor oameni al căror caracter sincer îl cunoşti.

Poţi determina apariţia unei încrederi reciproce dacă interacţionezi des cu oamenii şi numai dacă eşti împlinit sufleteşte. Dacă posezi calităţi personale potrivite, dacă te asemeni mult cu cei din jurul tău ca mentalitate, corectitudine şi implicare, ei se vor apropia de tine şi de aici vor fi mai dispuşi să te urmeze. Ca să exişti în sufletul oamenilor trebuie să te ancorezi adânc la realitatea lor, la valorile lor şi la sentimentele lor.

Realitatea benefică în care un lider se ancorează trebuie hrănită din acumularea unor lecţii de viaţă trăite după motto-ul: „Iertați-mă că exist, pot să fac ceva pentru dumneavoastră încât să ne fie bine amâdurora?”

Cămăruţele sufletului controlează calitatea leadershipului tău, şi te protejează de duşmanii tăi cei mai aprigi: stresul, oboseala, depresiile, starea de anxietate, etc. Ele au suficientă putere ca să te ajute să te concentrezi asupra celor mai importante aspecte ale vieţii tale pe care din cauza unei vieţi profesionale încărcate se poate să le fi uitat. Ele te ajută să te regăseşti în tot ceea ce faci, în oamenii care te înconjoară. Te ajută să te recapeţi pe tine însuţi, servind ca adăpost în caz de pericol.

Rezultatele unui leadership de calitate depind şi de sentimentele reciproce ce se dezvoltă în urma unor colaborări mai îndelungate, deoarece vorbim de oameni şi nu de roboţi. O carieră nu poate fi desăvârşită atâta timp cât pe plan sentimental oamenii nu sunt împliniţi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us