Candidatul ideal la leadership

Înclinația pe care o ai spre leadership este determinată de atitudinea de protector și îndrumător pe care o manifești față de ceilalți.

În sprijinul acestei afirmații pe care deseori, cu o convingere și o fermitate foarte serioasă am emis-o atât în cărțile cât și în articolele mele despre leadership, vine o întâmplare deosebit de interesantă din filmul “ Pretty woman”, pe care îl găsesc drept unul din cele mai concludente lecții de leadership.

Sfârșitul filmului este unul plin de învățăminte, o reflectare a unei păreri generale, cred. După ce petrecuse o săptămână întreagă alături de controversatul om de afaceri Edward Lewis, și după ce, datorită lui pătrunsese în saloanele cele mai exclusiviste ale înaltei societăți, prostituata Vivian Ward, cucerită de paradisul noii lumi în care pătrunsese, se hotărăște să-și schimbe viața - să-și continue studiile și să-și construiască o carieră.

Vivian stă de vorbă cu prietena ei, Kit De Luca, care de asemenea era prostituată, în speranța că o va putea convinge să abandoneze acea “meserie” fără viitor, și să plece cu ea în San Francisco, să-și găsească un job ca lumea și să-și schimbe stilul de viață, adică modul de gândire și atitudinea. Dar Kit nu este deschisă la schimbare, nu oricine îmbrățișează șansa de îmbunătățire a vieții.

Vivian nu reușește să o convingă, deoarece convingeriile lui Kit erau bine înrădăcinate și cimentate, deci de nezdruncinat. Totusi, faptul că a încercat să-i schimbe acesteia convingeriile este o dovadă de mare prețuire, de respect, de o profundă sensibilitate față de problemele și neajunsurile ei. Și, în același timp, face dovada incontestabilă a frumuseții ei interioare de invidiat, pentru care stă mărturie însuși propriul ei suflet mărinimos și bun.

Traversezi experiența de a te considera de neînvins în fața unei demonstrații de atitudine care începe cu o reflectare asupra unei dorințe independente de ceilalți și se continuă cu predestinarea de a lăsa ceva în urma ta?

Parafrazându-l pe marele scriitor român Octavian Goga, spun că liderul este acel om care filtrează suferințele și problemele oamenilor prin sufletul lui, apoi le transformă într-o trâmbiță de alarmă.

Leadershipul este semnalul de alarmă prin care le reamintești oamenilor necesitatea schimbării, este semnalul de alarmă prin care încerci să-i pui în gardă în legătură cu riscurile pe care le prezintă o mentalitate nesănătoasă. Vivian a lăsat în urma ei dovada că orice femeie poate arăta ca o prințesă, că fiecare om are o stea norocoasă care îi călăuzește pașii în viață, iar această stea (ca o izbândă a luminii asupra întunericului, a binelui asupra răului) este reprezentată de momentul perfect de a permite unui nou orizont să se manifeste în existența ei.

Ca lider, trebuie să te concentrezi asupra mentalului și sentimentelor oamenilor, căutând să aperi, chiar și în condiții vitrege, demnitatea, libertatea și fericirea lor, propunându-le tot ce i-ar putea susține în viața personală și în carieră, îndemnându-i la acțiune, și acționând tenace și responsabil întru promovarea intereselor lor.

Este o cumplită iluzie să crezi că leadershipul se reduce numai în a ocupa o poziție importantă. Înseamnă să-ți nesocotești misiunea, eficiența și posibilitățile. Căci un leadership de înaltă clasă se distinge, în primul rând, prin spiritualitatea înaltă de care dai dovadă. La rândul ei, spiritualitatea este o formă de a te dărui unei cauze mărețe atunci când te abandonezi unei alte persoane decât sine, datorită felului în care te distanțezi de un context de viață nefericit, menit să-ți solicite limitele.

Încercând să fii folositor înainte de orice, luptând să împlinești visul oamenilor, impunându-te prin acea noblețe lăuntrică care se manifestă prin capacitatea de a te arăta cu adevărat interesat de valorile lor, de speranțele lor, de viitorul lor, vei deveni fără doar și poate un deschizător de drumuri.

Cât este important modul cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă, în măsura în care ești constrâns să mergi pe aceeași linie în termeni de profitabilitate?

Kit s-a abătut de la drumul lui Vivian fiindcă gândea totul în termeni de profitabilitate, dar mai ales fiindcă nu știa cum să reacționeze la ce îi pune viața în cale pe neașteptate. Ea își aprecia viața în funcție de lucrurile trecătoare, fără să-și cristalizeze preferințele ca o reflectare a unei lumi ideale, deci mizând mai mult pe o anumită doză de indiferență față de marile speranțe, față de normele impuse de societate pentru a putea să se dedice realizării interioare.

Pe de altă parte, Vivian reprezintă o escaladare a confruntării cu propriile limite, miracolul cu care sunt înlocuite toate reproșurile unei conștiințe care se străduiește să pună rațiunea înaintea fanteziei. Vivian nu reprezintă o schimbare de perspectivă a propriei vieți, nu este rezultatul unei lumi a perfecțiunii și a purității spirituale, ci reprezintă predestinarea de a lăsa ceva în urma ei, o lecție de viață pe care cel mai bine o găsim exprimată în romanul "Numele Trandafirului" de scriitorul "Umberto Eco"

"Trebuie să mărturisesc nenorocirea unei lumi care încărunțește. Tinerețea nu mai vrea să învețe nimic, știința e în decădere, lumea întreagă umblă în cap, niște orbi conduc alți orbi și-i fac să se prăbușească în prăpastie. Slavă Domnului Dumnezeu că în acele vremuri am dobândit de la maestrul meu dorința de a învăța și înțelegerea căii adevărate, care se păstrează chiar și când cărarea e întortocheată."

Există o anumită rigoare în aparența exterioară a vieții lui Vivian, căci ea nu vede în lume manifestarea activă a unei nevoi fundamentale, temporară și ireversibilă, nu se recomandă drept un aliat al unei realități care și-a pierdut orice urmă de viață, ci reușește să dea o interpretare evenimentelor care i se întâmplă, fapt ce o transformă într-un aliat al unei inimi sănătoase care s-a apropiat de o altă inimă care zvâcnește nepotolit, tumultuos. Ea l-a cunoscut pe Edward Lewis, care nu este oricine, ci un salvator de viață dusă la întâmplare.

Instrumentul predestinării este șansa pe care ți-o acorzi spre a-ți testa limitele într-o situație în care profitabilitatea cade sub incidența evaluării gradului de "realizare interioară" adiacent sentimentului de responsabilizare față de soarta ta: „Nu știu de ce, dar vreau să fac asta”.

Candidatul ideal la leadership poti fi și tu. Și poate fi oricine care dorește și încearcă să schimbe în bine ceva în viața celorlalți. Oferă-le oamenilor acea hrană spirituală autentică, consistentă, prin care să-și schimbe atitudinea iar nivelul leadershipului tău va crește. Felul în care înțelegi necesitatea de a fi mai bun cu cei din jurul tău, și încercarea de a-i aduce și pe alții pe drumul cel bun te va transforma într-un magnet ce va atrage tot mai mulți sustinători.

Dar trebuie să ai înclinațiile necesare și mai ales dorința de a fi un îndrumător pentru oameni, un apărător al drepturilor lor și, în același timp, un modelator al mentalității lor - în scopul îmbunătățirii vieții lor și realizării idealurilor lor.