Captiv într-un roman de maturitate

Croiește-ți un drum propriu al cunoașterii umane, căutând calea de mijloc între timp și urmarea unor situații ce nu pot fi explicate decât ca fiind niște percepții false a unei lumi prezente.

Totul părea a se manifesta în deplinătatea capacității mele de a duce la bun sfârșit un lucru pe care alții doar îl visează sau îl țin secret, în modul în care albinele prelucrează nectarul, adică printr-un fel de atracție dintre o sursă de energie interminabilă - hrană vie pentru o minte care caută, nu una care doar se întreabă - și fluxul vectorului de stare care impulsionează ființele spre acțiune. Dar, de ce-mi ieșea în cale această obligație responsabilă încleștată cu disperare de gânduri și emoții străine mie?

La mijloc era vocea cea mai profundă, lăuntrică, care-mi șoptea tot felul de modificări revelatoare cu acea finețe a ceasornicarului ce are la dispoziție numai lama obișnuită a unui briceag pentru a finisa piesele prelucrate brut. Constant, ea îmi arăta calea de mijloc între timp și urmarea unor situații ce nu pot fi explicate decât ca fiind niște iluzii, percepții false ale unei lumi prezente, în numele trecutului și viitorului, strecurate prin desișul meandrelor și întortochelilor sufletești.

Mă simțeam cumva captiv într-un roman de maturitate a lui Dumas. Eroul său răscolea cu finețe și cu o înțelegere fantastică sufletele înalte și cele mai joase, până la cele mai ascunse gânduri, până la ultima celulă a fericirii sau nefericii lor. După ce lucra cu puteri demiurgice în întreaga lor complexitate, le arunca în experiențe însuflețitoare, redându-le acea valoare pe care timpul le-a răpit-o, aprinzând din nou în ei scânteia vieții. Altora le transmitea lecția obiectivă a pedepsirii divine în funcție de gradul lor de culpă.

Reversul acestei determinări cauzale îl constituia temerea de a accede spre o înlocuire a puterii de înțelegere cu supremația legilor nescrise ale leadershipului, în frământările căutărilor de afirmare. Plin de însuflețire, uitasem să respect arta reușitei de a fi eu însumi o carte.

Pornești în căutarea a CEVA ce îți dorești să schimbi la o lume trăitoare prin tot ceea ce ascunde, în genul unei povestiri relatată într-o carte ce poate fi citită așa cum ai încerca să desprinzi un copil de vise?

Întotdeauna stăpânirea a ceea ce se cere a fi manifestat, cuprins și stăpânit cu întreaga pricepere, într-un câmp al efectului de cauză, chiar și în limitele mișcătoare ale imaginației, este o experiență la fel de spectaculoasă precum reușita de a răscoli sufletele și de a produce emoții. Dar tot atât de îndoielnică și greu de prelucrat.

Leadershipul nu se separă de ceea ce se cere a fi stăpânit atunci când nu se cunosc coordonatele punctelor de intersecție dintre „ascuns” și „dezvăluit”. De fapt, leadershipul este ca o carte pe care pe măsură ce o citești pornești tu însuți într-o căutare a deznodământului, simți nevoia să faci o analiză a propriilor trăiri, să te compari cu alte versiuni ale tale și nu o lași din mână până n-o termini. Leadershipul este un produs al propriei tale minți care prinde viață ca urmare a experienței tale de a asimila alte manifestări, doar să le observi și să încerci să le înțelegi cauzele, mecanismele, sentimentele implicate, astfel încât să poți deveni altcineva.

Parcurgerea unei cărți, stăpânirea unei construcții de mari dimensiuni care ascunde adevărata față a ceea ce este important de evaluat la un anumit tipar de gândire, trăire, acțiune și comunicare, produce o ruptură de vechile canoane în anumite faze ale încercării de a te cunoaște mai bine. Dar, presupune și o reprezentare despre transcendența absolută a unui autor pe temeiul unor însușiri false sau secundare pe care le găsim adeseori la oamenii simpli, lipsiți de educație, dar având „școala vieții”.

În acest caz, individul și lumea lui vor fi substituite de așa-zisa împuternicire a închipuitului, o cunoaștere experimentală dezvoltată pe baza estimării gândurilor și emoțiilor în situațiile impresionante ale unui personaj care se confundă cu autorul cărții. Ținând cont de faptul că el se reinventează constant printr-o serie de roluri de întindere relativ redusă, dintre care merită să fie abordate doar cele active și responsabile, putem avea sentimentul că prezentul se derulează paralel cu trecutul sau cu viitorul și că lucrurile efectiv pot fi controlate.

Subiectele care pot fi abordate în confirmarea unei cărți cu adevărat valoroase pot transforma schimbarea dorită în ceva care se întâmplă printr-un efort de redare a unor imagini care doar se pretind a fi reale?

Așadar, cine intenționează să se valorizeze în ipostaza de om al schimbării, în deplinătatea capacităților sale de înțelegere a tot ceea ce se întâmplă în jurul său, prin tot ceea ce a fost și este ascuns, neputând fi decât intuit, mai întâi de toate trebuie să facă loc închipuitului să se manifeste. Cartea care îți construiește personalitatea este un cumul de subiecte captivante, abordate prin intermediul trăirilor cele înalte și mai aprinse, care travareseaza realitatea spre vis. De fapt, o carte devine valoroasă tocmai prin identificarea asemănării dintre ceea ce e trecător și ceea ce e definitiv.

Imaginile care se pretind a fi reale dintr-o carte care te ține cu sufletul la gură, absorbindu-te cu totul în povestea ei, dintr-o carte care te învață să creezi tot felul de scurtături către viața pe care ți-o dorești, pot fi rezultatul unor percepții false asupra lumii prezente, în numele trecutului și viitorului, strecurate prin desișul meandrelor și întortochelilor sufletești. Ai grijă cum incorporezi aceste imagini în contextul unei realități care există dincolo de ceea ce crezi că este realitatea.

Căutând un drum propriu al cunoașterii unei lumi trăitoare prin tot ceea ce ascunde, oscilând între granițele imaginației sau a CEVA ce îți dorești să schimbi la ea, vei reuși să te încadrezi mai ușor în tiparele impuse de o viziune care depășește imediatul. Omul este un martor al adevărului, dar în același timp un tărâm al iluziei și al înșelării pe care „imediatul” nu-l poate identifica ca fiind o determinantă a stabilității sau a potențialului său de evoluție.

Nu poți cuprinde cu rațiunea și cu sufletul o lume aparte, urmărind dintre numeroasele direcții de investigare ce vin în prelungirea acestui fir roșu al destinului numit efect (prin cunoaștere și descoperire, prin experiment și prin monitorizarea profunzimii trăirilor care însoțesc indivizii) decât dacă adaugi la reflecțiile tale despre însemnătate și rânduială conștiința unei discrepanțe între fapte și realitate. Dar, astfel, binemeritata imaginație poate aduce mai degrabă cu iluzia. Ai grijă în ce te încrezi !

Leadershipul este o carte ce are răbdare să reconstituie o lume din detalii prin identificarea asemănării dintre ceea ce e trecător și ceea ce e definitiv.

Captiv într-un roman de maturitate devine fiecare aspirant la statutul de lider care încearcă să realizeze legătura dintre o lume a simplei aparențe, o lume a prejudecăților și o lume a adevărului.

Dacă vrei să-ți croiești un drum propriu al cunoașterii umane, încearcă să găsești calea de mijloc între timp și urmarea unor situații ce nu pot fi explicate decât ca fiind niște iluzii, percepții false a unei lumi prezente, în numele trecutului și a viitorului, strecurate prin desișul meandrelor și întortochelilor sufletești. Poți?