ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Captiv între datorie şi Dumnezeu

On Februarie 12, 2018, in Leadership sX-Experience, by Neculai Fantanaru

Testează-ţi măsura credinţei, impunând existenţei tale traiectoria spre accesul la un nou mod de a-ţi manifesta potenţialul.

Zărindu-l pe abate, Villefort îşi duse mâna la frunte. Trecutul îi reveni în minte, ca unul dintre valurile a căror mânie face să se înalţe mai multă spumă decât celelalte valuri.

- Dumneata, aici? întrebă Villefort. Observ că nu te iveşti niciodată decât ca să însoţeşti Moartea.

- Am venit aici să vă spun că mi-aţi plătit îndeajuns datoria şi că, începând din clipa de faţă, am să-l rog pe Dumnezeu să se mulţumească, asemeni mie, cu această răzbunare.

- Doamne ! făcu Villefort trăgându-se înapoi cu spaimă în ochi. Vocea asta nu e a abatelui Busoni !

Abatele îşi smulse peruca falsă, îşi clătină capul, şi lungul lui păr negru, nemaifiind strâns, îi căzu pe umeri, încadrându-i figura bărbătească.

- Vai, nu ! E chipul contelui de Monte-Cristo ! strigă Villefort cu privirea rătăcită.

Leadership: Viaţa ta a ajuns o formă de manifestare a unui tip de putere oglindită într-o imagine care contează mai mult decât realitatea?

- N-aţi ghicit, domnule procuror general. Căutaţi mai bine şi mai departe.

- Vocea asta ! Vocea asta ! Unde am auzit-o prima dată? Nu eşti Busoni? Nu eşti Monte Cristo? Doamne, eşti duşmanul acela ascuns, neclintit, ucigător ! Ţi-am făcut vreun rău la Marsilia? Nefericitul de mine ! Ce ţi-am făcut? strigă Villefort a cărui minte plutea la limita unde judecata şi nebunia se confundă, în ceaţa care nu este nici vis şi nici trezire. Ce ţi-am făcut? Spune ! Vorbeşte !

- M-ai osândit la o moarte înceată şi înfiorătoare, m-ai ucis tatăl, mi-ai răpit dragostea odată cu libertatea şi norocul odată cu dragostea !

- Cine eşti? Cine eşti ? Doamne !

- Sunt spectrul unui nenorocit pe care l-ai înmormântat în celulele castelului d'If. Spectrului acestuia, ieşit în sfârşit din mormânt, Dumnezeu i-a pus o mască pe obraji şi l-a făcut conte de Monte Cristo, acoperindu-l de giuvaieruri şi de aur ca să nu-l poţi recunoaşte decât astăzi ! Sunt un paravan al moralei ! Sunt acel Edmond Dantes, căruia tinereţea i-a fost spulberată de egoismul, nepăsarea, viclenia fiinţei tale, cel căruia numai Dumnezeu însăşi i-a putut oferi incomensurabila iscusinţă de a folosi cunoaşterea cea mai înaltă ca unealtă a judecăţii Sale cele mai severe pentru a-şi putea desfăşura în linişte, în ascuns, promisiunea răzbunării celor buni.

Leadership: Iei în calcul varianta negaţiei ataşamentului faţă de versiunea ta anterioară, sau îţi accepţi imaginea ce decurge din asocierea enigmatică a două realităţi incompatibile?

La modul spiritual, suntem responsabili de realitatea pe care o percepem pe fondul unor stări de conştiinţă în care se manifestă puterile unei gândiri axată pe cercetarea trecutului și valorizarea lui în noi orizonturi de interpretare și înţelegere a creaţiei universale numită: Dumnezeu.

La modul existenţei noastre în lume, jocul straniu al asocierilor între divin şi empiric ne permite să accesăm o realitate de care preferăm să ne ascundem, căci ni se pare imposibil de dură chiar şi pe ecranul cinematografului, în diverse plăsmuiri ale dorinţei de a trece dincolo de graniţele conştiinţei obişnuite.

Această realitate secundară se numeşte: Interdicţie. Ne este interzis să acceptăm o altă nuanţă a adevărurilor în care credem, inerente unei imagini de sine ce decurge numai din faptul că elementele vieţii puse în relaţie, chiar şi luate separat, ajung la un numitor comun, un echivalent al cauzei şi efectului transpus în accepţiunea unei concepţii moralizatoare şi a unei intervenţii miraculoase.

Biruinţa ta asupra destinului este pe măsura imaginii pe care ţi-ai format-o despre Dumnezeu şi a convingerilor pe care le nutreşti cu privire la realitatea acestei imagini după ce treci prin felurite încercări.

Prin urmare, avem de-a face cu două realităţi: cea a omului care crede în hazard şi în marea întâmplare, alături de cea a omului care crede numai în ceea ce este repetabil şi demonstrabil prin experiment. Ele sunt incompatibile prin faptul că prima realitate depinde de variaţia unui parametru necunoscut care, în general, se situează în raport invers cu intensitatea convingerilor personale. Iar cealaltă depinde de anumite consecinţe vizibile care privesc baza acceptării oricăror limitări.

Imaginea care decurge din asocierea acestor două realităţi reprezintă ansamblul reflectărilor de natură materială sau imaterială, cu conţinut raţional său emoţional, ale unor fenomene pe care le poţi experimenta, dar nu le poţi controla cu totul.

Iar studiul acestei imagini este o etapă de exploatare a unei cauze pe care, chiar dacă nu ajungi să o înţelegi pe deplin niciodată, măcar îţi dă o idee vizavi de cât eşti de pregătit să faci faţă unei certitudini de care te poţi oricând îndoi.

Negaţia ataşamentului faţă de versiunea ta anterioară, când încă nu luaseși în calcul intervenţia unei forțe tainice care a forțat supunerea și compulsiunea ta în mijlocul evenimentelor care te-au dus la o anumită situaţie, este o operaţie de contestare a propriilor limite, urmată de obicei de sporirea credinţei.

Credinţa este o reflectare a naturii tale sub acţiunea unor forţe de tip reacţiune îndreptate spre toate evenimentele şi fenomenele care pot să-ţi consolideze poziţia de protagonist al unei noi realităţi.

Captiv între datorie şi Dumnezeu este omul care nu are de ales în faţa vieţii decât să se supună unui plan mai înalt, hotărât dinainte ca el să îndeplinească rolul de judecător neînduplecat.

 

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us