Caracterul nedeterminat al omului de geniu

Permite-le oamenilor să te definească în funcţie nu doar de performanţele tale excepţionale, cât mai ales în funcţie de felul în care tu însuţi îţi canalizezi "vibraţiile" în viaţa lor.

Pe unii îi surprindea aspectul său: un cap mare, disproporţionat, sau vocea sa neobişnuit de subţire. Pe alţii, regizorul îi hipnotiza de la prima întâlnire. Criticul de cinema, Leon Moussinac descrie prima sa întâlnire cu Serghei Mihailovici Eisenstein, a cărui personalitate l-a “răscolit” cu totul: “ Te domina, fizic şi intelectual totodată. Fizic, prin mobilitatea feţei şi a mâinilor, prin puterea bustului pe care se însera volumul masiv al capului, prin strălucirea energiei şi a inteligenţei care emana din toată persoana sa. ”

Eisenstein era perfect conştient de uriaşa sa valoare, de geniul său, acelaşi artist care a creat cea mai solidă operă din istoria cinematografiei şi căreia i s-ar potrivi, pe bună dreptate, cuvintele lui Picasso: “ Impresioniştii au vrut să înfăţişeze lumea aşa cum o vedeau. Pe mine nu mă atrage asta. Eu vreau să înfăţişez lumea aşa cum o gândesc. ”

Întrebat asupra primei impresii pe care i-a făcut-o Eisenstein, istoricul de film american Jay Leyda declara: “ Mi-a fost teamă. Eisenstein semăna cu Jupiter, cu un zeu mânios. Încerca totdeauna să te impresioneze ca şi cum ar vrea să-ţi facă un test. Ceea ce, bineînţeles, supăra pe toată lumea. Dar această atitudine a lui Eisenstein era numai o mască. Dacă supravieţuiai, totul mergea bine cu el şi, în ciuda caracterului său foarte complicat, era un om şi un profesor minunat. ” *

Poţi să elimini neajunsurile de a fi un model de urmat construit după ideea că nu trebuie să fii perfect?

Este posibil să existe un gen de om al extremelor, în acelaşi timp promiţător şi dezamăgitor? Un om care să furnizeze impulsuri de sincronizare a funcţiilor Ego-ului cu valenţe negative, dar care totodată să poată fi structurate şi proiectate pe un fond mai luminos?

Un fel de versiune îmbunătăţită a omului cu aspiraţii spre înalt, cum sunt toţi aceia care nu cer niciodată nimic, dar ştiu să obţină totul, mişcând orice se întâmplă în jurul lor. A omului care utilizează parţial un sistem de conducere automată, direct influenţat de caracteristicile de excepţie care permit individualizarea sau stabilirea unicităţii sale.

Un asemenea om înţelege când ceva nu este în regulă, dar nu acţionează imediat “frâna de urgenţă “. Ci îi lasă pe ceilalţi oameni să-l definească în funcţie nu doar de performanţele sale excepţionale, cât mai ales în funcţie de felul în care el însuşi îşi canalizează "vibraţiile" în viaţa lor.

Aceste vibraţii nu sunt altceva decât o manifestare a spiritului, provocate de încărcătura de convingeri existentă în diferite momente ale vieţii. O depăşire a propriilor limite prin crearea unei inteligenţe superioare, hrănită din cultură, care îi lasă pe ceilalţi fără cuvinte.

Eşti o inovaţie sau o lacună a “versiunii” finale a aceluiaşi individ, căruia i se poate încredinţa menirea de a fi un simbol al spiritului de challenger?

În studiul meu asupra dimensiunii umane, combătând incompatibilitatea, preconizată de unii, între diversele versiuni ale aceluiaşi individ, pătrunzând în straturile profunde ale fiinţei sale, urmăresc formarea constantă a resurselor sale de competenţă şi originalitatea lui în a promova anumite concepte vizavi de construcţia ştiinţei.

Şi ce constat la o scară din ce în ce mai mare? Că un asemenea artist care trăieşte viaţa de zi în conformitate cu descoperirile succesive ale gândurilor care-l asaltează, nu poate fi decât solidar cu cei care contribuie în mod continuu la progresul lui, la sporirea ştiinţei sale.

Leadershipul înseamnă să reuşeşti să impresionezi oamenii, fără să-i testezi şi fără ca ei să te testeze pe tine. Dacă poţi. Asta este măiestria de a trezi interese, de a te apropia de ceilalţi, creând un consens, nu condiţionând. Invitându-i pe oameni să te cunoască, chiar şi atunci eşti judecat aspru, chiar şi atunci când nu eşti în vârf de munte, chiar şi atunci când te acompaniezi singur în procesul schimbării.

Inovaţia versiunii tale finale este un efort de a te raporta la un plus de valoare care se resimte în aspectul general pe care îl capătă reputaţia ta. Iar a te lega de o lacună a versiunii tale finale înseamnă să-ţi accepţi tendinţa de a te limita la esenţa fiinţei tale: de a rămâne un artist care a înţeles viaţa şi a receptat-o în creaţiile sale, dar care nu se dedă la a face artă din modul în care îl văd ceilalţi.

Apa lichidă, plasată într-un mediu cu temperatură mai mică de 0 grade se solidifică, trecând în formă cristalină. La fel şi un om iscusit care e plasat chiar într-un mediu neprielnic şi ostil. El reuşeşte să treacă în avantajul de a fi recomandarea ideală pentru un leadership puternic, creând o anumită stare de spirit şi bună dispoziţie, numai prin resursele sale de competenţă şi performanţă - ce acţionează ca o pârghie pentru crearea de influenţă. Dar şi pentru menţinerea echilibrului de putere între aceşti doi poli: unicitatea şi apartenenţa la grup.

Impresia pe care o laşi celor din jur trebuie să fie direct proporţională cu valoarea pe care ţi-o atribui singur într-un context de tipul: "trăiesc şi mă ghidez după calităţile de care sunt perfect conştient că le am".

Caracterul nedeterminat al omului de geniu scoate în evidenţă latura vieții tale interioare care îţi poate păstra mintea curată și deschisă, ferind-o, pe cât posibil, de acea experienţă a neputinţei de a înţelege realităţile înconjurătoare. Unicitatea te ajută să te distingi într-o lume plină de diversitate, determinându-te să fii un model de urmat pentru cei din jur, chiar dacă atitudinea lor faţă de tine este de tipul “mai vedem noi”.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.