ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Câştigul Leadershipului

On Noiembrie 17, 2018, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Creaţia cea mai însemnată a oricărui om este visul unei vieţi care are viitor, legat de o amintire ce o va preţui veşnic.

Prin clasa a 6-a am văzut filmul Léon: The Professional (1994). Atunci am învățat prima lecție de leadership. Îți trebuie o armată întreagă din forțele speciale ca să lupți împotriva unui singur PROFESIONIST. Dar numai un suflet de copil va reuși să țină piept puterii sale și să-i domolească drumul.

Mathilda, sufletul acesta plin de întristare şi totodată plin de bărbăţie, această putere inventivă de noi reguli şi provocări, oare ce aspiraţii ascunde în dosul unei impetuoase răzbunări care îi stârneşte toate simţurile, imaginaţia şi libertatea de a alege? Ce anume îşi recunoaşte acest spirit plin de adrenalină şi emoţie în momentul când devine participant direct la evenimentele pe care Léon le abordează printr-o gândire rece, fără Dumnezeu?

Obsesia care reverberează în conştiinţa acestui personaj corespunde unei valori sentimentale, cum este prietenia. Dar corespunde şi unei drame acute, pline de amănunt viu, colorată sobru și exact, care pune față în față zbuciumul unui suflet impresionat de albul din negru, de frumosul din urât, cu vâltoarea alegerilor de tot felul și responsabilităților care decurg din ele.

În clipele de luciditate Mathilda îşi recunoaşte ratarea destinului prielnic, pe care o eludează datorită înţelesului pe care îl dă realităţii pline de contraste: "Is life always this hard, or is it just when you're a kid?" Ea nu se retrage în spaţiul securizant al utopiei, cum ar face-o un observator de tablouri articulate în ficţiune şi poezie, ci pătrunde în misterul unui labirint pshihologic din care nu poţi ieşi decât în momentul în care iei o hotărâre finală, marea provocare a suferinţei regăsindu-se într-un fel de mărturie a "omului din subterană".

Viaţa poate fi judecată cel mai bine din perspectiva omului influenţat de o atracţie intensă, de idealul său din tinereţe, chiar dacă tinereţea i-a fost zdruncinată de limitările unei lumi care nu s-a deschis plenitudinii de comuniune cu Dumnezeu.

Pe de altă parte, Léon devine instabil atunci când este adâncit în întunericul regulilor. Iar această fortăreață greu de cucerit, o adevărată armă de luptă fără permis în faţa legilor civice şi morale, ce regretă el atunci când se vede faţa în faţă cu măreţia altei puteri decât cea fizică, de amploarea posibilităţilor de vindecare a oricăror răni emoţionale? Ce îşi reproşează el fără milă?

Dacă i-am citi gândurile lui Léon, direct asociate cu abilitatea pictorului de a imortaliza un moment unic din viaţa omului, de a bloca în timp ceea ce este pregnant în fața sa, o senzaţie, un fapt, o stare de spirit, iată ce-am afla:

Pot doar să regret că am vrut să renunţ la mediocritatea unei vieţi insuportabile. Nu-mi reproşez că am ucis cu sânge rece, ci îmi reproşez că nu am trăit prin şi pentru alţii ceea ce trebuia să trăiesc prin şi pentru mine. Oare Mathilda este o minune pe care ar trebui să o păstrez întreagă, neprihănită, sau merită să o iubesc ca pe un sceptru interior care mă înnobilează şi mă deosebeşte de restul lumii?

"You're not going to lose me. You've given me a taste for life. I wanna be happy. I want to sleep in a bed, have roots. And you'll never be alone again, Mathilda."

Leadership: Îţi recunoşti ratarea unui destin aflat mai presus de tine însuţi, având acea legitimitate psihologică a învinsului care se simte superior doar fiindcă îşi biruieşte patimile prin suportabilitatea unei răni care se vindecă într-o lacrimă?

Ce s-ar fi întâmplat cu totalitatea umană a lui Léon dacă esenţa lui lăuntrică n-ar fi fost influenţată de acel "cu totul altfel" aparţinând unui nou reper de orientare? Cât de mult l-ar fi apăsat viaţă mediocră, cenuşie, care o ducea în pustietate, dacă n-ar fi avut energia necesară să renunţe la vechiul stil de gândire? S-ar mai fi zbătut pentru libertatea de a se așeza în slujba altcuiva, de a trăi patima slujirii de dragul unei mântuiri mai sublime decât vindecarea de o boală incurabilă?

Remuşcarea este începutul unui drum pe care îl parcurgi cu teama de a nu fi pregătit pentru schimbarea de semnificaţie pe care o dai vieţii. Dacă obiectul sau cauza ce a produs o nelinişte adâncă constituie un fenomen psihic la nivel de conştiinţă de sine, atunci orientarea pe care ţi-o faci în timpul drumului, pricinuită de senzaţii, emoţii şi percepţii, poate avea caracterul unei confesiuni subiective care te absolvă de orice vină, eliberându-te de tensiunile acumulate.

Când ai înaintea ta un deşert plin de mărăcini, ca fapt psihic condiţionat de lipsa unei motivaţii de autodepăşire, te alegi cu împlinirea unui destin prestabilit, care nu poate fi schimbat. Te simţi ca un ostatic reţinut într-o predispoziţie slabă spre visare, ţintuit de-o stare vădită de vulnerabilitate în faţa unei ameninţări numite: "insuportabilitate de sine".

Aici viaţa capătă accente de repetabilitate faţă de o anumită situaţie căreia nu îi poţi oferi răspuns, dar mai ales capătă accente de indignare faţă de deciziile sufleteşti care te-ar fi putut duce într-o direcţie avantajoasă.

Léon este un fenomen psihologic aparte, o captivantă poveste a unui destin cu aură romantică, o laudă caldă pentru gingasia si rabdarea de a se împotrivi uitării pe care i-a aşternut-o sindromul vieţii agitate.

El evadează din deşertul mediocrităţii atât de contorsionate temporal şi îşi confesează viaţa trăită în taină prin ochii unui copil care creşte în aridul mediu al tipologiei sale. Într-o convorbire imaginară cu acest personaj plin de contradicţii, a cărui vitalitate este dată de totalitatea tuturor demersurilor sale periculoase, am putea afla despre posibilitatea părăsirii unei condiţii de om dur, pătruns de sânge rece, în avantajul unei imagini care impresionează prin similaritatea cu raiul păzitor, treapta supremă a existenţei în bine care odată atinsă de suflet nu mai poate fi părăsită.

Leadership: Creaţia ta se individualizează în primul rând prin puterea de a încorpora semnificaţii aparte în faptele obişnuite de viaţă, promovând îmbunătățirea performanței de a fi altcineva faţă de cine eşti cu adevărat?

S-ar zice că omul construit din urmarea păcatelor cele mai grave, acoperit cu pânza de păianjen a criminalităţii, ale cărei fire invizibile - dar puternice - îşi imobilizează prada cu o singură înţepătură de pudoare şi modestie, vrea să evadeze din această existenţă zbuciumată cu ajutorul promisiunilor uitate şi a viselor neîmplinite, printr-o poartă secretă numită: gingăşie, sensibilitate, puritatea copilăriei.

Până la urmă, creaţia omului (bun sau rău) este visul unei vieţi care are viitor, legat de o amintire ce o va preţui veşnic ca pe un diamant şlefuit impecabil ce pulsează energie şi armonie prin strălucirea lui.

O rană sufletească tratabilă, o singură formă de manifestare a conştiinţei curate, o lacrimă plină de înduioşare care se scurge pe obrazul plin de remuşcări ale acestui veritabil Hitman, se revarsă într-o esenţă spirituală pură: "You know, about my money — maybe I could give a little to someone, you know, to help out."

Glasul acesta al trăirilor sale lăuntrice nu ne face să ne gândim la o resemnare plictisită de om ratat, de tristeţe fără orizont, a unuia care se bălăceşte într-o existenţă fără început şi fără de cauză. Ci ne îndeamnă să plecăm urechea spre o rugăciune curată, o rugăciune de luptă împotriva patimilor: "Doamne. struneşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să sper, să cred, să îndur, să iubesc şi să iert."

Laitmotivul vieţii sale nu-l mai constituie deşertul, semnul profeţirii în pustiu, ci teama de a nu fi devenit opera unui îmblânzitor de cobre, a acestei Mathilda care străluceşte tocmai din veninul surdei sale activităţi de asasin. Brusc, fiara din el nu-şi mai arată colţii, şarpele poate fi amiabil, compromiţător, un iubăreţ distractiv, onorabil, altruist. Iată ce înseamnă să cunoşti iubirea: să te laşi luat de valul unei simţiri care cunoaşte mângâierea unei dulci recunoştinţe, dar care nu cunoaşte încă clocotul frământărilor dramatice.

Cunoscutul antreprenor E. Joseph Cossman, făcea observaţia: "Misiunea noastră în viaţă nu este să-i depăşim pe ceilalţi, ci să ne depăşim pe noi înşine."

Cum te poţi autodepăşi? Încercând să dai forma gândurilor care te lovesc în orice moment, ca fierarul care bate fierul înroşit în foc. Să le atribui un anumit înţeles, mobilizator spre valorificarea acelor părţi din tine aflate în stare de latenţă. În fiecare clipă fii conştient de cine eşti cu adevărat !

Leadershipul este sentimentul pe care îl încerci atunci când cineva îţi răspunde rugăciunilor tale de pocăinţă cu o forţă corespunzătoare şi într-un timp corespunzător: "Eşti mai bun decât simţi că poţi să fii."

Câştigul Leadershipului se obţine odată cu transformarea ta de zi cu zi, se datorează îmbunătățirilor pe care le aduce fiecare perioadă decisivă de tranziţie a vieţii tale. Iar acest câştig se poate duce pe apa sâmbetei dacă nu îţi creezi "un sistem automat de stins incendii", care să asigure spaţiul şi posibilitatea de a te eschiva de la orice încadrări în tipare rigide de gândire. Câștigul Leadershipului promovează îmbunătățirea performanței de a fi altcineva faţă de cine eşti cu adevărat.

Stabileşte-ţi un mod de "a fi" care să regleze conţinutul tău de interes: "Omul din tine" - Ego-ul tău, care, aşa cum am văzut, nu se poate exprima cu uşurinţă în orice tip de situaţie, ci asemenea unui mecanism de răspuns la presiunile sociale îşi poate pierde coordonatele prin izolare.

Ori leadershipul se exercită cu caracter permanent pe teritoriul bine individualizat al omului, asupra destinului său dinamic, a cărui curbă evolutivă îşi are originea în impulsul de a alege, de a iubi. Să credem şi să visăm !

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us