Căutătorul de stele

Rezultatul final al testului tău de desăvârşire depinde de capacitatea ta de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului tău.

Aveam cred că 12 ani pe vremea aceea, dar cum aş putea să uit prima mea participare la un spectacol de teatru? Era vorba de o piesă specială, în patru acte, destinată în primul rând copiilor. Mărturisesc că mi-a plăcut tare mult.

La sfârşitul spectacolului, după ce cortina a fost trasă, după ce s-au aprins luminile în sală, mama m-a dus în culise pentru că, spunea ea, trebuia neapărat să-l cunosc pe regizorul Baldovin, cel care a pus în scenă spectacolul, care cu multă dăruire şi profesionalism a iniţiat, ani de-a rândul, sute de copii în arta teatrului.

Maestrul Baldovin nu era deloc un om rece şi respingător, cum am crezut iniţial, m-a tratat ca pe copilul lui din prima clipă. Nu ştiu de ce, poate din cauza firii mele foarte curioase şi avide de cunoaştere, m-am simţit îmboldit să-l întreb:

- Maestre, ce faceți dumneavoastră în spatele scenei în timp ce elevii interpretează piesele?

Leadership: Poţi să găseşti o corespondenţă între ce face un regizor în spatele scenei şi performanţa pe care interpretul şi-o revendică fără modestie?

Privirea lui, tare blândă, care îl făcea să pară cel mai bun om din lume, era îndreptată spre mine. M-a privit ca şi când aş fi fost un elev care, arzând de dorinţa de a juca într-o piesă de teatru, de a deveni artist, se interesează dinainte care sunt beneficiile pe care le poate obţine precum şi eventualele obstacole de care se poate lovi. Mi-a răspuns foarte hotărât:

- Privesc, cu sufletul la gură, cum îşi interpretează rolurile elevii mei, pe care i-am selectat cu grijă şi pe care i-am pregătit luni de zile. Asta fac întotdeauna în spatele scenei. Dar de fiecare dată sunt îngrozit că ceva va merge rău. Mi-e teamă ca nu cumva unul dintre elevi să-şi uite replica sau scenariul, ca nu cumva vreunul să se încurce, iar piesa să se transforme în cele din urmă într-un eşec.

Apoi, după o scurtă pauză, maestrul a afişat un zâmbet larg şi, satisfăcut pe deplin, a adăugat:

- Dar, pe de altă parte, cum s-a întâmplat şi în seara aceasta, îi privesc cu o mândrie extraordinară pe elevii mei. Au dat tot ce-am sperat şi au întrecut chiar toate aşteptările – timp de 3 ore, cât a durat spectacolul, ei au colaborat într-o tovărăşie perfectă. Sunt mulţumit de prestaţia lor, de felul în care fiecare s-a descurcat şi şi-a pus în valoare talentul. Sunt mulţumit că am făcut o selecţie bună şi că nu m-am înşelat in privinţa aptitudinii lor. Nu mă pot considera altfel decât un profesor deosebit de fericit.

Liderii îşi măsoară măiestria urmărind spectacolul din spatele scenei !

Maestrul era atât de pătruns de încredere în sine, atât de închis în carapacea convingerii sale atunci când mi-a vorbit, încât am ştiut de îndată că viaţa lui consta numai în a-şi îndruma elevii spre succes, spre un adevărat triumf. Atitudinea lui era aceea a omului care trăieşte, gândeşte şi acţionează pentru un singur ideal: acela de a descoperi tinerele talente şi de a le îndruma - dându-le mereu indicaţii, stimulându-le spontaneitatea, creativitatea şi apetitul pentru teatru, cu scopul de a le dezvolta abilităţile necesare unui artist adevărat.

Privindu-şi elevii cât de bine îşi interpretează rolurile, observând la sfârşitul spectacolului cu câtă pasiune, cu câtă determinare aplaudau spectatorii din sală, ce simţea oare maestrul Baldovin? Mai mult ca sigur simţea că munca lui, sutele de ore pe care le-a petrecut exersând cu elevii, truda adevărată pe care a depus-o luni de zile, au dat roadele mult aşteptate prin prestaţia elevilor săi. Simţea că este un om deosebit, demn de toate laudele. Căci întotdeauna profesorul este evaluat după rezultatele elevilor săi. Altfel spus, cu cât elevii îşi joacă mai bine rolurile, cu atât e mai lăudat „inginerul” minunatului spectacol.

Leadershipul este dreptul regizorului de a modifica după voința lui înțelesul unei piese.

Tu determini evoluţia celor din jurul tău? Sau îi laşi să se ridice singuri la un nivel înalt de performanţă prin propriile lor forţe? Ai puterea să-i determini pe oameni să vadă viziunea ta, s-o implementeze şi să participe la ea? Care este atitudinea ta vizavi de prestaţia lor? Cultivi relaţii reciproc avantajoase? Potenţialul lor de creştere este legat direct de potenţialul tău de a fi strălucit? Ce ai de oferit celorlalţi şi ce aştepţi în schimb de la ei? Sunt ei mulţumiţi de tine? Sau se îndoiesc de îndrumările tale?

Rezultatul final al "testului" tău de desăvârşire depinde de capacitatea ta de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului tău.

Leadership: Îţi foloseşti la maxim potenţialul de a împrumuta adepţilor tăi noi valenţe de afirmare din resursele tale proprii de performanţă?

Liderul cel mai câştigat nu este acela care dispune de o mai mare autonomie şi competenţă, ci acela care împrumută adepţilor săi noi valenţe de afirmare din resursele lui proprii de performanţă.

Este evident că acţiunile consacrate acestei entităţi interioare cu două faţete - de conţinut şi de proces, prezintă elemente unice de identificare a personalităţii. Efectul de însuşire şi de prelucrare a celor mai promiţătoare surse de diferenţiere care ar putea stimula procesul de reinventare şi de punere în valoare a atuurilor, este benefic mai ales atunci când poţi concura individual, din punctul de vedere al rigurozităţii considerentelor de ordin practic, pentru titlul de performer.

Maestrul Baldovin a fost un performer fiindcă a lăsat deschisă portiţa elevilor săi să se autodepăşească prin puterea lor de a se înălţa la nivelul lui. Oferindu-le posibilitatea de a-şi însuşi cunoştinţele rare care se întemeiază numai pe experienţă şi pe principiul comuniunii. El ar putea fi privit nu doar ca un exemplu de urmat, ci mai degrabă ca un transmiţător de energii cu vibraţie înaltă, care pot fi canalizate cu multă înțelepciune spre un stadiu foarte avansat - măiestria.

Maestrul nu le-a putut oferi un dar mai de preţ elevilor săi, decât acela de a le împărtăşi cât mai mult din calităţile sale actoriceşti. A-i face pe micuţii săi artişti mai buni şi mai devotaţi artei teatrale, aceasta era cea mai mare bucurie a lui. Cea mai mare realizare. Cât de fericit, cât de împlinit sufleteşte trebuie să fi fost el când şi-a văzut elevii acoperiţi de zgomotul aplauzelor spectatorilor. După atâtea şi atâtea ore de lucru iată că efortul lui a fost răsplătit pe deplin.

Leadershipul presupune să intervii cu energie în sensurile și semnificațiile piesei astfel încât să determini măsura înălţimii unui rol care te reprezintă şi din care se alimentează tendinţa celorlalţi de a accepta opţiunile de personalizare a actului de creaţie artistică.

Maestrul Baldovin n-a făcut altceva decât să sădească „seminţele” de pe urma cărora să beneficieze toţi elevii săi - mari artişti în devenire. El le-a dat acestora imboldul necesar de a se angaja într-o muncă care cere multă pasiune, îndemânare, creativitate, practică, talent artistic. Căci un artist trebuie să-şi creeze mereu alte stări sufleteşti în funcţie de piesă sau scenariu, deci să aibă capacitatea de a interpreta tot felul de roluri.

Un lider, în orice domeniu, poate fi comparat cu un „Căutător de stele”, pentru că succesul lui depinde de cât de bine şi-a selectat oamenii din echipă, şi de cât de bine i-a instruit. Succesul liderului este succesului echipei. Sau altfel spus, succesului unui lider porneşte întotdeauna de la oameni şi depinde de capacitatea lui de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului său.