Ce fac liderii cei mai buni

Adu-ți contribuția la îmbunătățirea calității leadershipului tău, printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării.

Recent, la o emisiune de pe postul de televiziune „Realitatea”, invitatul special Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai prestigioși jurnaliști din România de după 1989 și în prezent președinte al Clubului Român de Presă, vorbea despre imaginea României în lume. N-am urmărit emisiunea de la început și nici n-am avut răbdarea să o urmăresc până la sfârșit, dar mi-a atras atenția în mod deosebit ceea ce a spus cunoscutul jurnalist la un moment dat:

“ Simt nevoia să dau ceva. Un barman îți dă o bere, tu o bei și îți trece setea. Un chioșcar îți dă un ziar, tu îl citești. Și eu, la rândul meu, simt nevoia să dau ceva celorlalți oameni. ”

Dovedești o conștiință certă a valorii care te definește prin susținerea calității superioare a unei afirmații din categoria irefutabilului care nu provoacă surprinderea, dar se tot perpetuează spre beneficiul unor lecții de viață?

Ce îi deosebește pe liderii de mare performanță de cei mediocri? Ei bine, primii simt nevoia să dea ceva comunității în care trăiesc, să se facă folositori, și de aceea se implică cu tot sufletul în activitățile pe care le desfășoară pentru a produce o schimbare. O schimbare mică sau majoră. Temporară sau chiar definitivă.

Dorința lor cea mai mare este de a fi mult mai mult decât niște simpli spectatori care iau loc pe scenă, într-un singur șir de scaune, și care se uită cu fascinație ore în șir la spectacolul pe care îl susțin alții (acei interpreți excelenți aleși cu mare atenție și bun gust), iar la sfârșit aplaudă râzând și pleacă.

Să nu-ți imaginezi cumva că acești oameni vrednici de laudă, care se implică trup și suflet în tot ceea ce fac, care totodată obțin și performanțe excepționale în profesia lor, sunt cu mult diferiți de toți ceilalți. Nu, ei sunt oameni obișnuiți, dar au aspirații, gânduri și concepții diferite despre viață și implicit despre rostul lor în lume. Cred ca diferența dintre oameni este de cel mult o aruncătură de băț, dar uneori pare uriașă.

Tu iei parte la spectacol? Sau doar îl urmărești? Un lider care se concentrează pe educarea generațiilor prezente și viitoare își asumă conștiința certă a valorii sale prin susținerea calității superioare a unei afirmații din categoria irefutabilului care nu provoacă surprinderea, dar se tot perpetuează spre beneficiul unor lecții de viață care îi îmbogățesc spiritual pe cei din jurul lui.

Leadershipul se referă direct la comparația care se face între cinstea de a aduce la cunoștința publică exemplul de slujire a unei cauze nobile, în care sunt folosite ca mijloc de probă însăși faptele corespondente gândurilor, stărilor și trăsăturilor tale dominante, și beneficiile unei mai bune înțelegeri cu privire la acțiunile celorlalți în aceeași direcție cu tine. Cu singura deosebire că uneori trebuie să “faci stânga" ca să vadă ceilalți pe unde vrei să mergi.

Poți să stabilești calitatea unei anumite afirmații de a fi adevărată sau falsă, făcând apel la ilustrarea concretă a unei sintagme de tipul: "Între scenă și public nu se află decât rampa" ?

După cum teatrul aduce o contribuție însemnată în dezvoltarea conștiinței sociale, tot astfel tu îți poți aduce contribuția la îmbunătățirea calității leadershipului tău printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării lumii spre mai bine.

Un lider face apel la ilustrarea concretă a unei sintagme de tipul: "Între scenă și public nu se află decât rampa" atunci când vrea să stimuleze o anumită dispoziție sufletească care intră în rezonanță cu motivul schimbării pe care o dorește atât de mult, evidențiind îndatoririle unui rol cheie: de a transforma o societate a conflictelor într-o societate a înțelegerii.

Dar așa cum contactul nemijlocit între actorul de pe scenă și masele din sala de spectacol conferă teatrului o răspundere deosebită, tot astfel contactul tău cu realitatea crudă pe care trebuie să o contracarezi conferă leadershipului tău o doză ridicată de obligații pe care dacă nu le onorezi cu brio, pot determina efecte secundare. În sensul că poți fi catalogat drept „inacceptabil” dacă apari dezinteresat față de ceilalți.

Leadershipul implică o răspundere și o îndatorire de slujire a fiecăruia pentru toți. Un expert în resurse umane, John Maxwell, a spus foarte bine: “ Calitatea unui lider nu se recunoaște în numărul oamenilor care îl servesc, ci în numărul de oameni pe care el îi servește."

La noi, importanța întrajutorării constă în faptul că ea slujește drept trecere de la filozofările sterile ce se mărginesc cu apatia (și incultura), separat de ideile dominante ale unei categorii de indivizi care fac o excelentă impresie, la o viziune îngustă asupra calității vieții, întrucât principiile ei nu conțin germenele unui principiu diferit al realității. Al realității conform căreia lumea nu se reduce doar la o piață de bunuri, ci la germenele unui stat care se desăvârșește.

Îți pui în balanță expunerea și vizibilitatea poziției tale înainte de modificarea "costului de surprindere" al unui moment de vârf care provoacă dependența de credibilitatea unei afirmații?

Este uimitor cum într-o lume sufocată de indiferență și răceală se găsesc totuși oameni care încearcă sa dăruiască ceva fără să fie împinși de la spate. A te strădui să vezi ce-i mai bun în ceilalți și a-i ajuta atât cât poți, uneori mai mult, alteori mai puțin, este într-adevăr un lucru extraordinar. Lucruri minunate se întâmplă atunci când cineva se grăbește să-și exprime solidaritatea și să-și aducă aportul la dezvoltarea și înflorirea comunității din care face parte.

Leadershipul se rezumă uneori la următoarele întrebări:

• Poți să ierți ceea ce trăiești din greșelile tale?
• Poți să ierți ceea ce ți se întâmplă în timpul încercării de a-ți crea viața după bunul plac?
• Ești dispus să ierți ceea ce îți calcă în picioare demnitatea?
• Ești dispus să alungi din viața ta ceea ce te deranjează la restul lumii?

Leadershipul este un mijloc de a face experiența lumii în care trăiești un instrument care aduce în plus valoare umanității printr-o consecvență a ideilor și o convergență a demersurilor celor în drept să facă lumină acolo unde lucrurile nu sunt transparente, legale și morale.

Costul de surprindere al unui moment de vârf se caracterizează prin posibilitatea de a stabili impactul transmiterii unui mesaj puternic generațiilor prezente sau viitoare. Este parametrul unui model de motivație personală care trebuie să provoace dependența de credibilitatea unei afirmații care constituie tocmai condiția și principiul desăvârșirii tale morale.

Tu îți ajustezi atitudinea în favoarea schimbării? Cum îți aduci contribuția la modelarea societății? Poți să evoluezi în carieră ajutându-i pe ceilalți din jurul tău? Simți nevoia să dai ceva? Sau aștepți numai să primești?

Rampa ta spre succes e dată de atitudinea ta. Adopți o atitudine de indiferență și de superficialitate față de lumea din jur? Sau o atitudine de recunoștință și de solidaritate?

O lecție trainică de viață este precum formularea unui adevăr pe care ți l-ai însușit în timp: se conformează unor motive venite din reflecție și raționament, dar nu poate face dovada unei superiorități dacă nu schimbă fața lumii.

Liderii cei mai buni fac ca o afirmație personală să devină o cale de urmat pentru generațiile prezente și viitoare. Adu-ți contribuția la îmbunătățirea calității leadershipului tău, printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării.