Ce nume dai la ceea ce simţi acum?

Fii ceea ce eşti, fără să te încrezi prea mult în ceea ce nu cunoşti despre tine.

Cosette simţi, înainte de orice, o tristeţe nedesluşită şi adâncă. I se păru că sufletul i se întunecase într-o singură zi. Nu şi-l mai recunoştea. Albul din sufletul fetelor tinere seamănă cu zăpada, e un amestec de răceală şi veselie. Se topeşte la soarele dragostei.

Cosette nu ştia ce-i dragostea. Nu auzise niciodată rostindu-se acest cuvânt în înţelesul lui pământesc. Pe cărţile de muzică profană care intrau în mânăstire cuvântul amor fusese înlocuit cu ulcior şi pridvor. "Cele mari" încercau să dezlege ghicitorile: "Ah ! Ce dulce e ulciorul ! ", sau "Pridvorul nu cunoaşte milă ! ". Cosette însă ieşise prea copil din mânăstire şi nu se ocupase prea mult de "pridvor". Nu ştia ce nume să dea la ceea ce simţea acum. Dar a nu cunoaşte numele bolii nu înseamnă a fi mai puţin bolnav.

Iubea cu şi mai multă patimă, pentru că iubea fără să-şi dea seama. Nu ştia dacă era bine sau rău, prielnic sau primejdios, trebuincios sau vătămător, veşnic sau trecător, îngăduit sau oprit. Iubea. S-ar fi mirat dacă i s-ar fi spus: "Nu dormi? Dar nu-i voie ! Nu mănânci? Foarte rău ! Te înăbuşi şi-ţi bate inima? Nu trebuie ! Te roşeşti şi te îngălbeneşti când un anumit domn îmbrăcat în negru se iveşte la capătul unei anumite alei verzi? E îngrozitor ! " N-ar fi priceput şi ar fi răspuns: "Cum să fiu eu vinovată de un lucru în care nu pot nimic şi pe care nu-l înţeleg?" *

Leadership: Căutarea unui ideal de esenţializare a trăirii clipei prezente poate să contribuie la modificarea atitudinii şi percepţiei tale faţă de viaţă, determinându-te să priveşti totul din punct de vedere al unui drum care se extinde dincolo de orizontul aşteptărilor tale?

Din punct de vedere al unei trăiri puternice singurul sentiment care are capacitatea de a transforma omul, în tot ce acesta nu a fost vreodată, este cel de alertă. Iubirea este doar efectul unei intrări în rezonanţă cu ceva aflat în afara Egoului tău, sau poate fi efectul poveştii despre experienţa de viaţa pe care ţi-o asumi ca pe o izbăvire a sufletului scăpat din primejdia unei vieți desfrânate, deznădăjduite.

Aici putem vorbi despre un ideal de esenţializare al trăirii clipei prezente, ca şi când am fi datori să ne regăsim pe noi înşine într-un moment fragil, vulnerabil, dar memorabil şi plin de emoţie, din care ne putem transforma relaţia cu realitatea şi lumea din jur. A trăi o clipă de neuitat, într-un moment care se întâmplă poate o singură dată în viaţă, care ne scoate din zona de confort, este similar cu a surprinde munca unui artist: trebuie să înveţi să fii creaţia unui Creator care te obligă să-i accepţi prezenţa dintr-o altă perspectivă a duratei şi a spaţiului.

În ceea ce priveşte Cosette şi starea ei ambivalentă de iubire şi incertitudine, ea se datorează trăirii unui poveştii pe care şi-o rula în subconştient despre un incident trecut, despre ceva ce a fost (sau ar fi putut fi) şi nu mai este. Sufletul ei năzuia spre ceva neînţeles, dar pe care eu cred că instinctul i-l dicta numaidecât: "fii mai mult decât un spectator cuminte al vieţii tale, începe să te implici în calitate de actor".

Fii mai receptiv şi mai atent la tot ce se întâmplă, încât Egoul tău să nu rămână blocat într-o realitate care depăşeşte capacitatea ta de înţelegere a potenţialului ei.

Poate că, la urma urmei, reacţia unui om în faţa necunoscutului este exprimată de viaţa pe care şi-o asumă ca pe o marcă identitară de neocolit, ceva care se simte asemenea unui nor ce blochează soarele să se întrevadă. Aşadar, capacitatea unei trăiri de a se manifesta ca o entitate de maturitate, ca o sursă de putere, care în existenţa obişnuită este stimulată doar prin activitatea senzorială, intuitivă, depinde de modul cum priveşti lumea, semenii, evenimentele prin care treci.

Singurul drum care se extinde dincolo de orizonturile tale depinde capacitatea de a găsi ceva special în viaţa ta, care să te entuziasmeze cu adevărat. În fond, nu pentru tine se face transformarea personală, nu tu trebuie să percepi rezultate mai bune şi să ţi le asumi ca pe o cauză proprie intensificând-o cu noi trăiri. Ci, este pentru adevărul din tine, pentru lumina din tine, pentru eroul din tine, pentru acea parte din tine care nu te va lăsa niciodată să uiţi amintirile frumoase.

Acest drum este luciditatea cu care te priveşti în oglindă şi constaţi că eşti mult mai mult decât o minte şi un trup, eşti un suflet care îşi poate deschide singur orizonturile.

Ce nume dai la ceea ce simţi acum? Eu simt că-mi bate inima, iar asta se numeşte "Deja Vu". Parcă am mai trăit acest sentiment cu mult timp în urmă, pe vremea când eram copil, şi la fel ca şi atunci, simt că sunt aproape de înţelegerea vieţii şi a lumii. Ceva îmi spune că sunt pe cale să devin altcineva, un om mai matur, care trăieşte şi comunică prin scris atâtea vieţi.

Dacă Cosette face parte din mine, este pentru că şi eu am trăit povestea din care ea face parte. Povestea se numeşte: "Aşa a fost odată.."

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii, Editura Literatură de stat pentru literatură şi artă, 1960.