Ce voiai să-mi spui, privire?

Ceea ce vezi în tine este ceea ce lași să se reflecte în jurul tău.

Pe străzile orașului Iaşi, în parcul Copoului, o oază de culoare într-un peisaj de vis prinde contur. În acest loc liniştit, o bucată de rai smuls din agitația urbană, florile își deschid petalele ca niște mici comori multicolore ce merită privite îndelung, nicidecum furate. Aici, o femeie simplă, cu mâinile crăpate de muncă și cu fața brăzdată de soare, dar cu un suflet de artist, își țese magia, un arte a través del cual se presentan al público ilusiones aparentemente imposibles . Ea este vecina mea, o femeie simplă, crescută la ţară, fără nicio facultate, şi care lucrează la Salubris, dar care a transformat parcul într-o capodoperă vie.

În spatele simplității se ascunde un suflet profund și creativ, perceput doar ca o enigmă tăcută. Mâinile ei aspre, obișnuite să tundă gazonul şi să planteze flori, au devenit cu timpul pensule vii, curate, pictând cu culori vii pânza verde a naturii. Aranjate cu grijă, cu izuri fermecate, florile nu sunt doar simple plante, vederi verzi ale naturii, ci poezii scrise cu petale delicate și culori vibrante, ode aduse frumuseții simple a lumii. Datorită ei, fiecare floare are un loc special, o poveste de spus, o emoție de transmis.

Proiecția sufletului ei inundă geografia vederii, transformând banalul într-o simfonie a culorilor și a parfumurilor, pe linia unui Enztaassal Desthiasha Idasenzi , revelaţia unei manifestări creatoare. Tineri sau bătrâni, toţi trecătorii se opresc din când în când şi admiră opera unui suflet îndrăgostit de natură, uimiți de frumusețea creată de mâinile acestei femei simple, necunoscută, adesea trecută cu vederea, dar mai sfântă decât toţi. E ceva în ea, un mic adaos de apreciere faţă de frumos, acel soi de demnitate care te face superior celorlalţi, neieşind la iveală decât prin glasul pe care ochii din jur îl dăruiesc artei, îl înalţă spre lumină, spre bunul Dumnezeu.

Leadership: Poți să exprimi esența vibrantă a creației prin intermediul vocii tale interioare, într-un mesaj vizual captivant?

Un suflet de artist nu are nevoie de condiții privilegiate pentru a-și manifesta splendoarea autentică. Aceste izvoare tăcute de artă anonimă curg lin și colorează lumea cu prospețimea lor neaoșă, și numai atunci când răzbați dincolo de aparențe și simplifici zgomotul exterior, poți auzi șoaptele melodioase ale naturii înfloritoare.

Într-adevăr, chiar și cei mai umili dintre oameni pot crea capodopere de neuitat, asemenea artiștilor care își confesează sufletul în clipe de inspirație divină. Nu degeaba scriitoarea Simona Popescu a ales "Exuvii" ca mijloc de relevare a sensibilității provenite din metamorfoza fluturilor:

"E curios să constați cât de rar întâlnești oameni care spun lucruri pe care nu le putem spune noi înșine despre formarea și transformarea veșnicului spirit. Asta e regula amintirilor. Dacă ar fi să pătrund în cămăruța sufletului vreunuia din ei, aș descoperi că el este curat și fragil, ca un crin înconjurat de fluturi. Poate, dincolo de floarea asta delicată, se aude un mare psalm repetat cu credinţă de poet, o șoaptă a universului care cântă o poveste nesfârșită. Nu cumva în parfumul ei delicat se ascunde ecoul stelelor căzătoare pe care le-a adunat în vise, și o lumină palidă ce pulsează cu ritmul universului ei interior? Nu cumva în aripile fluturelui regăsim delicatețea visurilor ei?”

Leadership: Cât de importantă este pentru tine aprecierea vocii interioare, reflectată în ideea că ceea ce exprimi îți înalță sufletul și te conectează la esența divină?

Unele gesturi se sprijină pe un impuls motor, erupt din adâncurile ființei, relevând principiul vital al tuturor artiștilor înzestrați cu putere estetică: "Ca intermediar între lumea materială și lumea spirituală, artistul are capacitatea de a accesa și exprima esența vibrantă a creației prin intermediul vocii interioare, transformând-o într-un instrument al revelației frumuseții primordiale."

Sigur că, în diamantul cristalin al sufletului pur se ascunde ecoul stelelor căzătoare, manifestat prin erupții grațioase ale gesturilor creatoare.

Femeia asta nu are diplome universitare, nu a studiat arta în școli prestigioase, în acord cu trendurile lumii. Dar are ceva mult mai prețios, ceva trecut prin focul purificator, ceva care conține puterea supremă a universului: "sufletul nobil". Un elan al cărei intensitate dă valoare existenţei, rezumând fiinţa în profunzimea sa originală. Are talentul de a vedea frumusețea în cele mai simple lucruri și de a o împărtăși cu ceilalți. Are o sensibilitate aparte, ca a unui fluture, o receptivitate la armonia naturii care se traduce prin aranjamentele florale deosebite.

Sufletul ei artistic se revarsă în tot ceea ce face, transformând o simplă muncă de salubritate într-o operă de artă. Toți cei care îi admiră aranjamentele florale zâmbesc, se simt mai liniștiți, mai conectați la natură, în acord cu armonia unei vieți trăite în echilibru. Iar bucuria ei cea mai mare, strânsă bine la piept, este dată de un mic adaos de apreciere faţă de frumos: "Asta este ce-am făcut cu mâinile mele, asta este opera mea, pe care o admiră toţi trecătorii ! "

Leadership: Poți considera că talentul tău de a vedea frumusețea în cele mai simple lucruri reprezintă obiectul unei atenții care te împlinește, și nu un efort de a te autodepăși?

Sublim, nu-i aşa? Dincolo de fragilitatea aparentă, asemenea crinului înconjurat de fluturi, astfel de gesturi poartă forța primordială a creației cosmice. Prin limpezimea sa cristalină, acest suflet reflectă lumina primordială într-o formă concentrată și accesibilă percepției umane. Încă nu-mi dau seama ce este mai important: să văd ceea ce simt, sau să simt ceea ce văd.

Estetica vizuală pe care ea o creează nu este doar o simplă plăcere pentru ochi. Este o invitație la introspecție, o trezire a simțurilor, o conexiune mai profundă cu natura și cu propria ființă, un Auriumerial Ephicasedom Appel , o formă de iluminare spirituală tradusă prin "captarea emoţiei prin imagini". Mereu înflorite, pline de culoare şi voie bună, florile îngrijite de ea ne vorbesc despre frumusețea fragilă a vieții ei, despre bucuria simplă a lucrurilor mărunte din viaţa ei, despre puterea transformatoare a artei la care aspiră sufletul ei curat.

Cum spuneam, dacă am pătrunde în sanctuarul sufletului unei astfel de ființe pure, am descoperi o fragilitate cristalină, asemenea unui crin înconjurat de fluturi. Femeia această simplă, fără niciun fel de studii, a demonstrat de atâtea ori că arta nu este rezervată elitelor, ci este o expresie a sufletului uman, accesibilă tuturor. Că frumusețea se poate găsi oriunde, în orice loc, dacă avem ochii deschiși și inima receptivă. Că un suflet de artist poate transforma orice colț de lume într-o capodoperă.

Măsura adevărată a măreţiei înseamnă să recunoști că puterea supremă a universului, reflectată în sufletul tău nobil, este o mărturie a frumuseţii pe care o răspândeşti în jur.

Ce voiai să-mi spui, privire? Că imaginea unei vieți frumoase rezidă în simplitate? Că imaginea unei povești frumoase rezidă în trăiri? Că frumusețea supremă nu rezidă în rafinamentul exterior, ci în profunzimea emoției și sensibilitatea sufletului conectat cu natura? Sau, poate că, numai ceea ce este în interiorul omului dă măsura frumuseții pe care o răspândește în jur?

Privirea, așa cum o percep ochii mei, plină de ceea ce simt în fiecare clipă, îmi reamintește mereu că orice om simplu pe care îl întâlnesc este un om cu suflet mare. Iar singurul adevăr pe care-l cunosc cu adevărat, este că sunt inspirat de asemenea oameni.