ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cel din urmă status al unui condamnat

On Aprilie 08, 2012, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Maximizează-ţi potenţialul de a te raporta la oamenii din jur, fără să încalci linia continuă a propriei tale măreţii.

Prin anii '90, „Lionheart” a făcut mare vâlvă printre iubitorii de filme de acţiune. Pe scurt, Lyon Gaultier dezertează din Legiunea Străină şi ajunge în Statele Unite ale Americii. Îl găseşte pe fratele său între viaţă şi moarte şi pe soţia acestuia, fără banii necesari pentru a-şi vindeca soţul şi pentru a-şi îngriji copilul. Pentru a o ajuta el se implică în luptele ilegale, la îndemnul şi sub îndrumarea lui Joshua, cu care leagă o prietenie strânsă.

Spre finalul filmului, Lyon îl are ca ultim adversar pe Attila, un luptător straşnic, cu o statură impresionantă, care nu fusese niciodată înfrânt. Lyon, în ciuda tuturor eforturilor, nu reuşea să-i facă faţă. Trimis de două ori la podea, părea înfrânt definitiv.

Totul părea pierdut mai ales după ce Joshua îi risipi orice speranţă spunându-i:

- Lyon, nu merită! Rămâi naibii jos! Omul ăsta te va ucide! Am făcut o afacere, vom împărţi totul aşa cum am promis... Lyon, ascultă-mă, am pariat totul pe Attila!

Iar aceste cuvinte impunătoare, dureroase, această ştire cutremurătoare – percepută de Lyon mai mult ca o ofensă adusă cumva performanţelor sale – venită din partea celui care îi datora întreaga încredere, loialitate şi ascultare, au avut un efect contrar, stimulându-i energia interioară şi resursele fizice.

Un strigăt venit din străfundul inimii „NUUUU” a declanşat în Lyon acea furie, acea reacţie de respingere a oricăror îngrădiri. Acumulând într-o singură clipă o ură, o sete imensă de a învinge, ca şi cum ar fi absorbit toată energia şi toate resursele omeneşti posibile, Lyon se ridică pentru a treia oară de la podea şi îi aplică lovitura de graţie lui Attila, urmată de alte câteva lovituri hotărâtoare. Marele titan a fost înfrânt.

Accesul la realităţile cele mai dureroase este condiţionat de modul cum percepi înfrângerea de pe scara propriilor limite şi în funcţie de modul cum îţi defineşti victoria în cadrul unei imagini de sine vag definite.

Dacă nu te poţi apropia aşa cum se cuvine de o infrangere deplina, atunci nu îţi vei putea da seama de valoarea ei. Deoarece infrangerea propovaduieste înlocuirea orgolioasă a unei credinţe cu o alta, dand nastere unei minti si unei trairi complet autonome, nu numai îndepărtate de Dumnezeu, ci chiar excluzându-L.

Se poate întâmpla ca în aprecierea propriului model de leadership să te orientezi după nişte valori, idealuri sau principii care să nu satisfacă corect statutul tău sau al celorlalţi oameni, şi astfel să omiţi „punctele de semnalizare” care îţi indică poziţia ta faţă de ei.

Aceste puncte de semnalizare nu sunt altceva decât o succesiune de trăiri, reacţii, decizii, gânduri, experienţe – corelate între ele, care optimizează procesul tău de transformare în ansamblul lui, fiind vorba mai mult de un proces determinist – care îţi condiţionează accesul la realităţile interioare ale celor din jur.

Leadership: Demonstrezi contrariul unui bine prin rezultatul unui pariu egoist?

Condamnatul îşi aşteaptă sentinţa. După lupta împotriva lui Attila, cei doi prieteni Lyon (învingătorul), şi Joshua (care pariase împotriva lui), se întâlnesc faţă în faţă. Abia în această clipă de supremă sinceritate, de grea încercare pentru amândoi - de împăcare interioară pentru Joshua, de iertare şi de înţelegere pentru Lyon - se poate vedea cel mai bine profunzimea propriu zisă a leadershipului, ca o constantă a dezvoltării şi transformării caracterului uman.

Figura lui Joshua pierdu expresia dură şi deveni tristă, ca şi cum un for superior l-ar fi găsit vinovat şi condamnat pentru înaltă trădare. Lăsându-şi ochii în jos cu acea încetineală caracteristică oamenilor ce îşi ascund gândurile negre, cuprins de o remuşcare mută, mistuit parcă de aceeaşi vină pe care Iuda o avea faţă de sine după ce l-a trădat pe Hristos, făcându-şi curaj, îi spuse lui Lyon care îl privea cu emoţie:

- Într-adevăr ai o inimă mare, Lionheart. Să n-o pierzi, pentru că nu o vei recapăta niciodată.

Iar aceste ultime cuvinte fură pronunţate aşa de încet, aşa de timid, încât Lyon păru mişcat. În clipa când Joshua, copleşit de ruşine, dădu să se îndepărteze, Lyon, cu lacrimi în ochi, îi puse mâna pe umăr şi-l îmbrăţişă ca pe cel mai bun prieten, absolvindu-l astfel de orice vină. Ce învinuiri putea oare să-i aducă? Căci Joshua procedase fără credinţă, dar în spiritul prieteniei la urma urmei; căci dacă într-adevăr el ar fi pierdut, singurul său câştig ar fi venit de pe urma pariului greşit.

Leadership: Îţi testezi potenţialul de transformare a obligaţiei de revizuire a atitudinii faţă de alţii printr-o declaraţie de vinovăţie, de indiferenţă sau de regret?

Condamnatul n-a fost renegat, ci iertat şi acceptat în continuare ca cel mai bun prieten. Iată adevărata esenţă a omului care îmbrăţişează leadershipul, care face apel la reconciliere chiar şi atunci când ceilalţi îl dezamăgesc prin lipsa de loialitate şi angajament, care reuşeşte să scoată la lumină latura lor emoţională.

Victor Hugo şi Honoré de Balzac, au spus la un moment dat: „Trebuie să cobori mai adânc când e vorba de adâncimea unei răni.

Trebuie să înţelegem că oamenii sunt mari numai datorită valorii lor interioare, şi nu datorită poziţiei pe care o ocupă din întâmplare. Este dovada adevăratei măreţii să reuşeşti să te conectezi la resursele emoţionale ale celor care ţi-au dispreţuit credinţa şi să remediezi orice fel de neconcordanţă între trăirile tale şi ale lor. Eşecul sau succesul în leadership nu depind de cauze extrinseci, ci de ceea ce este în ea însăşi fiinţa noastră.

Maximizează-ţi potenţialul de a te raporta la oamenii din jur, fără să încalci linia continuă a propriei tale măreţii.

A fi tolerant înseamnă să priveşti lucrurile din perspectiva psihologică a potenţialului de transformare a unei situaţii de conflict într-o recunoştinţă faţă de adevărurile unei realităţi mai înalte care ţi se revelează. De exemplu, realitatea că poţi să demonstrezi contrariul unui bine prin rezultatul unui pariu egoist.

Cel din urmă status al unui condamnat relevă poziţia pe care o ocupă un individ în leadershipul tău şi felul în care reuşeşte să se împace cu sine însuşi după ce îşi scoate la iveală adevărată faţă şi adevăratele valori.

În îndrumarea oamenilor trebuie să te orientezi după felul cum ei acţionează, dar şi în funcţie de factorii decizionali care au contribuit la transformarea lor. Aşa cum un scriitor transmite ceea ce simte prin cuvinte, tot aşa şi tu, transmiţi ceea ce eşti cu adevărat făcând apel la leadership, la profunzimea propriilor tale trăiri - şi mai exact la doza de măreţie care îţi punctează evoluţia.

Leadershipul poate fi promovat şi optimizat numai de acea categorie de indivizi care sunt dispuşi să accepte compromisuri în situaţii delicate. Adică de aceia care stopează orice fel de orgolii şi resentimente, regrupându-şi forţele, trăirile, valorile în jurul unor principii şi abordări bine conturate, astfel încât să se poate încadra în dimensiunea leadershipului de bună calitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us