Cele două identităţi ale lui Eisenstein

Descoperă noi perspective de gestionare a leadershipului, analizând proporţia dintre cele două constante ale valorii sale.

Biografului nu-i sunt permise pronosticurile, totuşi sunt sigur că odată, în moştenirea literară a lui Serghei Eisenstein, se va găsi confesiunea confirmând acestea. Munca sa la realizarea următoarelor filme nu face decât să confirme o atare ipoteza. Până atunci notăm contradicţiile şi încercăm să descoperim în labirintul lor un mecanism de creaţie care se va perpetua: ideea. Abstracţia generează totdeauna la el succesiunea vulcanică a soluţiilor artistice care apoi, la analiza severă, se dovedesc a fi fost riguros ordonate după legi imuabile.

Să nu uităm însă că legea lăuntrică a operei de artă o creează nu esteticianul, ci artistul. În acest sens exista un continuu conflict, sub masca unei perfecte înţelegeri, între Einsestein-creatorul şi Eisenstein-esteticianul. Cel de-al doilea se străduieşte, cu invidie, să-i smulgă meritele primului. *

Leadership: Stilul tău de a combina mai multe perspective de abordare a unui subiect de actualitate se întregeşte prin calitatea de a fi autentic sub aspectul condiţiilor de valabilitate şi de fond ale unei opere care se vrea a fi forma unei singure arte?

Leadershipul trebuie să fie util şi totodată atrăgător ca să aducă rezultate pe măsură aşteptărilor, iar aici vorbim despre o combinaţie a tuturor variantelor de realizare a unei creaţii de mare valoare şi popularitate. Din păcate, nu tot ceea ce este atrăgător are în mod necesar valoare educativă, constructivă şi mobilizatoare.

Leadershipul se întregeşte mai degrabă prin calitatea de a fi autentic sub aspectul condiţiilor de valabilitate şi de fond ale unui motto pe care îl putem ataşa şi aici: "unitate în diversitate", conform criteriilor de evaluare a performanţei în ceea ce priveşte aprofundarea cunoaşterii unui subiect care răspunde unui interes practic. Dar se întregeşte şi prin capacitatea de a transforma o idee în realitatea unor concepte binecunoscute, dar repovestite în alt sistem de referinţă.

Referindu-ne mai ales la, condiţiile de valabilitate ale unei opere de arta, ele pot fi îndeplinite prin ceea ce realizezi prin prisma unor noi abordări a temelor artistice, în timp ce condiţiile de fond pot fi îndeplinite printr-un proces de lărgire a conţinutului ideatic şi de generalizare a valorilor pe care le cultivi.

Subiectele pot surprinde o vedere de ansamblu, de la înălţime, o perspectivă mult mai spectaculoasă asupra lumii, asupra vieţii, asupra evenimentelor, asupra personajelor, riguos înfăţişate prin meritul artistului de a disloca arta din perimetrul viziunilor plastice, orientând-o către epic, către literatură, către o înţelegere a realităţii care îl caracterizează pe om într-o anumită treaptă a evoluţiei intelectuale sau spirituale.

O operă care se vrea a fi forma unei singure arte nu se naşte din dispoziţia de a te concentra asupra încercării de a obţine o promovare sau o reacţie pozitivă din partea altor persoane, ci din capacitatea de a fi autentic în ceea ce vrei să te reprezinte ca stil şi personalitate în controversa dintre estetică şi durabilitate.

Un regizor foarte bun este acela care ştie să construiască un scenariu după acea vestită maximă enunţată de Coco Chanel: “Nu trăiești decât o singură dată. Ai putea să fii și amuzant, cu ocazia aceasta.”

Pentru a urca pe culmile performanţei va trebui să te autoevaluezi regulat, mai întâi prin prisma creatorului care îşi exprimă idealurile prin originalitate, în scopul producerii unui nou tipar de gândire, punând o parte din sine în fiecare element al activităţii de cercetare. Apoi prin prisma unui promotor de „produs atractiv” care, chiar şi în perioade mai puţin faste, stimulează prin imaginea de brand, prin pozitivitatea lui, prin sensul pe care îl atribuie realităţii, prin mesajul de efect pe care îl transmite, prin sugestie, prin abilitatea de a se integra în diverse medii, prin puterea de a înfrumuseţa funcţionalul, fără a-l compromite.

Dacă nu vrei ca leadershipul să devină un obstacol în calea procesului de dezvoltare, atunci analizează proporţia dintre cele două constante ale valorii sale: estetica şi durabilitatea. Observă convergenţa lor în raport cu produsul finit, analizând bogăţia de sensuri ale mesajului pe care îl promovezi în ceea ce priveşte stilul şi de trendul de creştere pe care îl traversezi.

Estetica este ceea ce se vede într-o imagine plină de viaţă. Durabilitatea este ceea ce se constituie într-o adevărată geografie a interiorităţii care conduce într-o singură direcție, cea a spiritualităţii creaţiei.

Aşa cum o pictură se poate remarca prin profunzimea expresiei realiste, leadershipul - ca produs al gândiri tale - trebuie să se remarce prin puternica lui individualitate. Leadershipul este un bun ce trebuie individualizat prin măsurarea, compararea şi cuantificarea celor două elemente variabile: „artă creativă” sau „creaţie estetică”.

Creatorul şi Esteticianul sunt două feţe ale aceleiaşi monede, sunt două aspecte ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii, dar care se deosebesc prin faptul că primul se concentrează asupra mixului optim de ”context” şi ”conţinut”, al doilea se concentrează asupra aprecierilor pozitive prin intermediul generării efectelor vizuale de înaltă calitate.

Cele două identităţi ale lui Eisenstein evidenţiază dualismul creatorului de performanţă în leadership care trebuie să se distingă şi prin originalitate estetică, dar mai ales prin creativitate bazată pe elemente ştiinţifice cu valoare aplicativă şi transformatoare.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.