Cele două proeminenţe ale leadershipului

Trezeşte "revolta" celor din jur, dovedindu-le totodată superioritatea ta în întinderea şi adâncimea gândirii.

Personalitatea sa era cuceritoare. Îi plăcea să-i facă pe ceilalţi să râdă, dovedindu-le însă totodată superioritatea lui în întinderea şi adâncimea gândirii. Fantezia sa extraordinară şi pasiunea profundă pentru inovaţie în creaţie îi fascinau pe cei care l-au cunoscut atunci. Sunt trăsături ce i-au rămas proprii până la sfârşitul vieţii.

Îi domina pe cei din jur. Un prim contact cu el trezea revolta interlocutorului. Cei ce aveau tăria de a ajunge să-l cunoască îndeaproape erau cuceriţi de farmecul lui. În fond nu era vorba de infatuare. Cunoscându-şi perfect valoarea, relaţia sa cu cei din jur pornea de la această premisă devenită fapt obiectiv. Pentru geniul său, intuit şi descoperit de minţile luminate încă din acea vreme ca un fapt, numele său devenise un superlativ al puterii creatoare.

O ştia şi nu o ascundea ruşinat. Accepta aceasta lucid şi obiectiv. Pe mulţi faptul însuşi îi irita. Şi pare că nici atunci, nici mai târziu vreodată, Eisenstein nu menaja şi nu ţinea seama de această iritare. Dimpotrivă. *

Leadership: Poți să pretinzi respect prin imaginea afişată de funcţia „Defying”, fără să afişezi altă imagine prin accesarea link-ului „Follow Me”?

Plecând de la zicala „ Fii tu însuţi și o să afli cine ți-e prieten ”, în cazul trecerii de la faza de autoevaluare la cea de dezvoltare, se poate ajunge la cazul de exploatare a percepţiilor celorlalți prin maximizarea valorii propriei ființe. Care duce la ipostaza de dependent de o anumită atmosferă de splendoare, de o anumită emoție pe care o poți controla în scopul evidenţierii trăsăturilor tale dominante.

Imaginea unui lider trebuie să îmbrăţişeze statutul de "superlativ al puterii creatoare", încât oamenii să fie uimiţi de vastitatea unei gândiri ieşite din comun, să fie atât fascinaţi cât şi înspăimântaţi, încât să se creeze o situaţie de alarmă. Este singura situaţie care atrage cel mai mult atenţia.

Trebuie ca imaginea ta să se substituie unui mod de alcătuire a structurii de personalitate care permite adaptarea la orice fel de presiuni exterioare, fără ca prin aceasta să-ţi periclitezi latura cea mai de sus a identităţii. Strădania maximă este de a fi un om înrădăcinat profund în solul superiorităţii, în întinderea şi adâncimea gândirii.

Superioritatea este, uneori, modalitatea de a-ți demonstra valoarea prin prisma fascinaţiei pe care o manifeşti faţă de contrariul aşteptărilor lumii.

În acest caz, preocuparea ta trebuie să cristalizeze îndrăzneala supremă de a-ți menține impactul, această formă de deplinătate care nu lasă loc de regrete, fără a căuta explicaţii şi argumente în funcţie de noile schimbări ale realităţii celor din jur. Trăsăturile care îţi rămân proprii până la sfârşitul vieţii trebuie să denote o anumită viziune despre tine, o anumită imagine, o anumită părere, cum că indiferent ce faci – faci fiindcă este pe placul tău, nu pe placul altora, şi că este în folosul ştiinţei, nu în folosul unei persoane care are nevoie de ajutor ca să se afirme.

Un lider știe să se prezinte în ipostaza de „băiat plin de sine”, şi nu o ascunde ruşinat. Acceptă aceasta lucid şi obiectiv. Pe mulţi faptul însuşi îi irită. Dar el nu menajează şi nu ţine seama de această iritare. Dimpotrivă.

Astfel devii un superlativ al puterii creatoare. Să creezi din tine o imagine neobişnuită, să pretinzi respect prin imaginea afişată de funcţia „Defying”, fără să afişezi altă imagine prin accesarea link-ului „Follow Me”, trezind adesea revolta interlocutorului și cu toate acestea el să fie cucerit, asta echivalează cu un salt în gol de la înălțime care nu-ți „rupe picioarele” la impact.

Dimpotrivă, uneori te transformă într-un om superior, încrezător şi înzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu. Trebuie să fii un caz excepţional.

A trezi revolta celor din jur înseamnă să demonstrezi că posezi o abilitate pe care nimeni altcineva nu o are, şi că această abilitate funcţionează la capacitate maximă fără să i se impună anumite măsuri şi fără să fie afectată de vreo pasiune egoistă.

Cele două proeminenţe ale leadershipului sunt reprezentate de două tipuri de personalităţi distincte: una care trezește revolta celor din jur și alta care își cunoaşte perfect valoarea, relaţia sa cu cei din jur pornind de la această premisă devenită fapt obiectiv.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.