Cine citeşte dincolo de cuvinte descoperă trăiri din propria sa existenţă
Încearcă să înţelegi latura psihologică a acestor manifestări care se opun realităţii în care te împing gândurile, fără să fii nevoit să-ţi divulgi convingerile şi trăirile.
Aş zice că cine citește dincolo de cuvinte descoperă trăiri din propria ta existență. Alții nici măcar cu cuvintele luate în serios nu sunt capabili să exprime o idee personală. Iar tu, drag cititor, faptul că citeşti ce postez pe blog nu înseamnă că şi înţelegi totul, nici măcar simbolismul intim, relaţional, dintre eul liric şi universul poetic de care se înconjoară un scriitor ca mine. În loc să mă citeşti pe mine, puteai în timpul acesta să citeşti alte cărţi, căci la oamenii ca mine e mai greu de înţeles ceva.
Da, Nicu. Nu e vorba doar de scris, ci şi de realitate. Îţi propun ca atunci când ne vom vedea să discutăm următorul subiect: când oamenii dragi te dezamăgesc. Până la urmă, este şi acesta un simbolism misterios, fără a cădea în incoerenţe suprarealiste, un fel de cristal în care se reflectă întregul univers al unei fiinţe străine ţie, parcă coborâtă din imaginarul unui trecut puțin cunoscut care s-a îmbinat cu imaginarul unui viitor aproape ilizibil. Da, mi-ar plăcea să-ţi aud părerea vizavi de cum vezi tu o stare nocivă provocată de dezamăgire. Am trecut prin aşa ceva recent. O să-ţi povestesc în mare despre ce este vorba.
Sper că nu de mine este vorba în această strădanie a ta de a intui măcar o parte din latura mea ascunsă. Dar, dacă tot vrei să-ţi spun ce cred, atunci sunt de părere că orice stare trece de la sine dacă ieși din ciclul “cred doar ceea ce citesc”. Fiindcă atunci când citeşti începi să-ţi construieşti un mic univers din lucrurile în care nu credeai cu adevărat, un univers din care e posibil să nu-ți mai dorești să evadezi. Nu mai spun că dacă te închizi în tine, e mai rău ca orice, este un fel de bogăţie ce nu este indispensabilă pentru a avea o viaţă ce merită de fie trăită. Ca şi când ai fi stăpânul castelului aflat pe pământul căpcăunului, deci sub influenţa unui spirit înşelător. Cu timpul vei începe să iei "chipul” unei somnolenţe malefice care sufocă orice şi pe oricine cuprinde în raza ei.
Leadership: Mărturisirile tale pot să vorbească despre o „viziune” a realităţii în care totul se regăseşte simultan în toate părţile sale, în încercarea de a exterioriza nişte gânduri sau emoţii care nu depind de controlul tău?
Drag cititor. Se vede că ești o fire sensibilă. Orice neînsemnată chestie o pui la suflet, ca un spirit independent care-şi diminuează resursele de lumină până când rodirea sa poetică ajunge să fie limitată de capacitatea restrânsă a imaginarului substanţial. Misterul în care te învălui, atunci când îmi citeşti scrierile, mă îndeamnă să presupun că în spatele laturii tale sensibile, stă cel puţin un gând ascuns, un gând ascuns într-o lună opacă ce orbitează în jurul unui baricentru gravitaţional destabilizator: aşa numitul: "imperativ ipotetic".
Iar gândurile tale sunt controlate de măsura în care îmi citeşti scrierile, fiindcă tot ce ştii despre mine, absolut fiecare amănunt, fiecare detaliu privind extinderea realităţii, ştii din ceea ce scriu eu despre mine. Altfel, n-ai fi ştiut absolut nimic, iar eu aş fi rămas doar un scriitor care nu îşi mărturiseşte rolul de arbitru al adevărului şi al realităţii în atenţia cititorilor săi.
Uneori, tinzi să te joci cu psihologia, dar nu-i bun nici lucrul ăsta. Devii o fire tot mai încurcată. Prea multe ecuații, prea multe necunoscute, prea multe teste, prea multă intrigă. Toate astea sugrumă spiritul, ca un vuiet produs de o cădere îndepărtată de apă. Începi să vezi în orice lucru minor un adevărat coșmar. Iar în această fază, dacă te laşi prea mult în voia laturii tale creative, îţi vei pierde puterea de a vedea ceea ce nu se vede, Inervitesys Syratriques , experienţa sufletului în afara bucuriei. Nu ştiu ce să zic. Poate că experienţa sufletului tău în lumea materială nu a acumulat suficientă energie pentru a face un salt peste propria-ţi umbră formată din prejudecăţi şi temeri. De aceea, este vital să petreci un timp singur, pentru a înţelege emoţiile care apar, fără a răni inutil pe ceilalţi.
Dacă continui astfel, citindu-mi scrierile cu nesaţ, dar fără să te înţelegi pe tine însuţi, cred că îţi vei încheia această călătorie en el mundo de los libros , în micul univers al unui om pe cât de puternic, pe atât de fragil. Şi, te asigur că nu există niciun Aleph în adâncul acestui univers, ci doar un imens haos întunecat şi rece, un disconfort exogen dezvoltat în absenţa unei iluminări naturale suficiente, o iluzie, sau mai bine zis o trăire foarte scurtă venită din altă lume, din altă dimensiune. Asta îţi doreşti? Să fii doar un strop de întuneric în lungul meridian al delirului, să te bucuri doar de nefiinţă şi tăcere?
Leadership: Eşti pregătit să imortalizezi momentul transpunerii tale într-o poveste pe care nu ţi-o poţi închipui cu adevărat decât atunci când o trăieşti ca pe o putere ce scoate la iveală partea suspicioasă a naturii tale?
Vrei să ştii un lucru interesant? Citeam despre asta într-o carte de Borges. Cică credincioşii care vin la moscheea Amr din Cairo ştiu foarte bine că universul se află în interiorul uneia dintre coloanele de piatră ce înconjoară curtea centrală. Bineînţeles, nimeni nu poate să vadă acest univers, dar dacă îţi lipeşti urechea de coloanele de piatră începi să auzi după un timp un zumzet stăruitor.
Şi tu te afli în acelaşi gen de situaţie. Eul tău se află în interiorul unui univers plin cu pietre preţioase, dar tot mai grele, care înconjurându-te cu o lumină orbitoare îţi dau o aură falsă de om citit, o aură boemă şi excentrică în acelaşi timp. Iar spiritul tău de cercetător nu reuşeşte să găsească peste tot în acest Univers, în natură, în pietre, în frunze și în praf, mesajele sublime - pregătite cu grijă de un scriitor atât de fin ca mine.
Şi cine este de vină aici: cititorul care îşi caută imensitatea de experienţe (altele decât ale lui), sau scriitorul care îşi lasă în felul acesta personajul să înfrunte imediatul şi contingentul? Rareori se întâmplă ca un scriitor atât de înzestrat ca mine să-și contureze un univers aparte, să-și șlefuiască obsesiile în afara realităţii cu o asemenea credință, atât de multă vreme, într-un gen atât de mult admirat de cititorii săi.
Întrebare: de ce este important să imortalizezi momentul transpunerii tale într-o poveste care parcă te atrage să o cuprinzi, dar ale cărei detalii nu pot fi atinse? Iată de ce. Pentru că este singura cale de a te conecta cu intuiţia ta. Iar drumul către conexiunea cu intuiţia ta se deschide conectându-te la mine, cu emoţiile şi gândurile mele.
Leadershipul vizează modul în care se pune opoziţia dintre instinctul de dominaţie şi instinctul de apărare, aşa încât să rezulte o tendinţă de convergenţă dintre atitudine, convingere şi empatie.
Iar această convergenţă trebuie să fie echivalentul receptării unei perspective de înnobilare sufletească.
Cine citeşte dincolo de cuvinte descoperă trăiri din propria-i existenţă, cu precizarea că felul în care gândeşti şi simţi despre tine însuţi, incluzând credinţele şi aşteptările tale despre felul cum este altcineva, determină ceea ce se numeşte "ataşament", principalul obiect al aprecierii obiective.
