Coincidenţa perfectă dintre imagine şi sunet

Pentru două pricini îmi este atât de dragă arta: schimbarea perspectivei și lărgirea viziunii.

Prokofiev îl socoate pe regizorul Serghei Eisenstein un fin muzician tocmai pentru că remarcă caracterul simfonic al construcţiilor sale de montaj, înţelegerea nuanţată a fenomenului muzical. Eisenstein, care în numeroase rânduri remarca nepriceperea sa în muzică, scria totuşi odată: "Cred că numai dintr-o întâmplare nu sunt compozitor. Deoarece nimic nu mă pasionează mai mult decât problemele compoziţionale.” Iar Prokofiev, compozitor strălucit, ţine seama de părerile muzicale ale regizorului, i se întâmplă să refacă şi de şase ori muzica unui fragment şi când o dată introduce nişte teme compuse mai demult, reface apoi muzica la cererea lui Eisenstein care "nu a lăsat să i se strecoare potcoave vechi."

Când începe Prokofiev, regizorul îşi adaptează montajul la muzică, după un mecanism aparte. În primul rând trebuie să-şi închipuie foarte viu, să vadă limpede întreg materialul plastic disponibil pentru acea scenă. Apoi trebuie să caute coincidenţa perfectă dintre o imagine precisă şi un anume fragment al muzicii. Caută coincidenţa dintre "factura obiectului sau peisajului" cu timpul unui pasaj muzical, o consonanţă intimă ce nu se poate explica raţional, dintre un fragment muzical şi un fragment din imagine. Nu este chiar atât de simplu, pentru că în această fază fragmentele de imagini sunt în haos şi ordonarea lor, după structura precisă a muzicii, îl împinge să sară de la un capăt al filmului la altul, pentru a ghici care alăturare de fragmente va corespunde unei anumite fraze muzicale". *

Leadership: Eşti îndeajuns de hotărât să cauţi coincidenţă perfectă dintre o imagine precisă şi un anume fragment dintr-un act sensibil de comunicare a emoţiilor, la îmbinarea dintre ceea ce se ascunde și ceea ce se arată?

Ce-am învăţat de aici? Că numai într-un context de reprezentare a Creaţiei artistice, prin asigurarea imaginii unor subiecte de mare anvergură şi de mare relevanţă pentru lumea contemporană, vei putea să sesizezi diferenţa dintre ceea ce gândeşti şi ceea ce generezi prin intermediul sentimentelor şi a intuiţiei tale. Mai mult decât atât, luând în considerare viziunea unei realităţi surprinzătoare apărute în orizontul fenomenal artistic, căutând coincidenţa dintre "factura obiectului sau peisajului" vei putea să exprimi în mod remarcabil o senzaţie de renaştere, de trezire la viaţă cu ajutorul imaginilor sugestive.

Cum se ajunge la coincidenţa dintre "factura obiectului sau peisajului"? Cred că printr-o conjugare a imaginilor care surprind o abstracțiune, printr-un mister de natură istorică sau spirituală, printr-o proiecţie a unei idei despre devenire prin intermediul emoţiei, printr-o proiecţie a unei realităţi care scapă capacităţii obişnuite de percepţie.

În arta regiei de film contează să adaptezi montajul la o revelaţie a cunoaşterii, a iluminării, a idealului şi frumosului, ca dovadă a unor valori spirituale înalte. Contează să creezi o atmosferă creativă, plină de emoţii şi surprize, doar cu ajutorul unor elemente simple şi în doar câteva secunde.

Apoi, fragmentul din orice imagine pe care o expui lumii întregi trebuie să surprindă stările unor oameni ajunşi în situaţii extreme, deci încearcă să faci apel nu doar la arta privirii, ci şi la arta de a gândi cu sunete, cu elemente senzoriale, încât să aduci spectatorii într-un punct în care sunt total deschiși și apţi să înţeleagă mai bine legătura dintre simbolism şi realism, dintre vechi şi nou, dintre static şi dinamic.

Leadership: Poţi să exprimi în mod practic şi flexibil conceptul personalizării unui subiect foarte puțin prezent în sfera publică care să păstreze ideea fundamentală a unei noi forme de difuzare a unui mesaj sau a unei învăţături?

De reţinut următorul aspect. De multe ori regizorii recurg la îmbinarea dintre ceea ce se aşteaptă să se întâmple cu personajele şi ce anume apare pe parcursul vieţii oamenilor în realitate, pentru a putea să exprime emoţiile vizual, artistic. Aşadar, regizorii practică conştientizarea unei intenţii dramaturgice de a dezvolta scenariii de film până la nivel fabulos, promovând arta gestionării impresiei pe care o produce actul de responsabilitate al criticului față de valoarea creatorilor. Deci, prin intermediul creaţiei este necesar să facem apel la trăirea și exprimarea artistică liberă, accentuând mai bine ideea de sincronicitate între fapt şi fantezie, între ceea ce este şi ceea ce e posibil, între ce ar putea fi adevărat din ceea este aşa de fapt.

O lărgire a viziunii despre arta se produce odată cu folosirea muzicii ca factor dinamic al acţiunii (plastica mişcării), sau ca factor de dirijare temporală a mişcărilor şi de educaţie cultural estetică, în special ca factor de înălţare spirituală sau ca instrument de prevestire a unei lumi ce are să vină, Iar dacă este adevărat ce spunea cântăreaţă Diana Saveanu, că muzica este un limbaj care te lasă să transmiți mult mai ușor ceea ce simți, atunci imaginea care este proiectată folosind acest limbaj trebuie să aibă şi un nivel metaforic, o rezoluţie ridicată a scenelor capturate (evidențiind obiecte și detalii importante) pentru a anunţa o nouă abordare a subiectelor și o nouă expresie a realității vieții.

Schimbarea perspectivei în artă se produce ca formă de exprimare a trăirilor şi credinţelor oamenilor, cu ajutorul unui limbaj prin care ai ocazia să exprimi la superlativ o anumită idee, dincolo de imagini, dincolo de cuvinte şi gesturi, dincolo de aparenţe.

Coincidenţa perfectă dintre imagine şi sunet se obţine atunci când viziunea pe care o proiectezi despre Creaţie şi Artă îşi exercită forţa de a străbate timpul, de a străbate lumi diferite cu ajutorul unui limbaj prin care îţi comunici ideile, sentimentele, experienţa de viaţă.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.