Coincidența perfectă dintre imagine și sunet

Pentru două pricini îmi este atât de dragă arta: schimbarea perspectivei și lărgirea viziunii.

Prokofiev îl socoate pe regizorul Serghei Eisenstein un fin muzician tocmai pentru că remarcă caracterul simfonic al construcțiilor sale de montaj, înțelegerea nuanțată a fenomenului muzical. Eisenstein, care în numeroase rânduri remarca nepriceperea sa în muzică, scria totuși odată: "Cred că numai dintr-o întâmplare nu sunt compozitor. Deoarece nimic nu mă pasionează mai mult decât problemele compoziționale.” Iar Prokofiev, compozitor strălucit, ține seama de părerile muzicale ale regizorului, i se întâmplă să refacă și de șase ori muzica unui fragment și când o dată introduce niște teme compuse mai demult, reface apoi muzica la cererea lui Eisenstein care "nu a lăsat să i se strecoare potcoave vechi."

Când începe Prokofiev, regizorul își adaptează montajul la muzică, după un mecanism aparte. În primul rând trebuie să-și închipuie foarte viu, să vadă limpede întreg materialul plastic disponibil pentru acea scenă. Apoi trebuie să caute coincidența perfectă dintre o imagine precisă și un anume fragment al muzicii. Caută coincidența dintre "factura obiectului sau peisajului" cu timpul unui pasaj muzical, o consonanță intimă ce nu se poate explica rațional, dintre un fragment muzical și un fragment din imagine. Nu este chiar atât de simplu, pentru că în această fază fragmentele de imagini sunt în haos și ordonarea lor, după structura precisă a muzicii, îl împinge să sară de la un capăt al filmului la altul, pentru a ghici care alăturare de fragmente va corespunde unei anumite fraze muzicale". *

Ești îndeajuns de hotărât să cauți coincidență perfectă dintre o imagine precisă și un anume fragment dintr-un act sensibil de comunicare a emoțiilor, la îmbinarea dintre ceea ce se ascunde și ceea ce se arată?

Ce-am învățat de aici? Că numai într-un context de reprezentare a Creației artistice, prin asigurarea imaginii unor subiecte de mare anvergură și de mare relevanță pentru lumea contemporană, vei putea să sesizezi diferența dintre ceea ce gândești și ceea ce generezi prin intermediul sentimentelor și a intuiției tale. Mai mult decât atât, luând în considerare viziunea unei realități surprinzătoare apărute în orizontul fenomenal artistic, căutând coincidența dintre "factura obiectului sau peisajului" vei putea să exprimi în mod remarcabil o senzație de renaștere, de trezire la viață cu ajutorul imaginilor sugestive.

Cum se ajunge la coincidența dintre "factura obiectului sau peisajului"? Cred că printr-o conjugare a imaginilor care surprind o abstracțiune, printr-un mister de natură istorică sau spirituală, printr-o proiecție a unei idei despre devenire prin intermediul emoției, printr-o proiecție a unei realități care scapă capacității obișnuite de percepție.

În arta regiei de film contează să adaptezi montajul la o revelație a cunoașterii, a iluminării, a idealului și frumosului, ca dovadă a unor valori spirituale înalte. Contează să creezi o atmosferă creativă, plină de emoții și surprize, doar cu ajutorul unor elemente simple și în doar câteva secunde.

Apoi, fragmentul din orice imagine pe care o expui lumii întregi trebuie să surprindă stările unor oameni ajunși în situații extreme, deci încearcă să faci apel nu doar la arta privirii, ci și la arta de a gândi cu sunete, cu elemente senzoriale, încât să aduci spectatorii într-un punct în care sunt total deschiși și apți să înțeleagă mai bine legătura dintre simbolism și realism, dintre vechi și nou, dintre static și dinamic.

Poți să exprimi în mod practic și flexibil conceptul personalizării unui subiect foarte puțin prezent în sfera publică care să păstreze ideea fundamentală a unei noi forme de difuzare a unui mesaj sau a unei învățături?

De reținut următorul aspect. De multe ori regizorii recurg la îmbinarea dintre ceea ce se așteaptă să se întâmple cu personajele și ce anume apare pe parcursul vieții oamenilor în realitate, pentru a putea să exprime emoțiile vizual, artistic. Așadar, regizorii practică conștientizarea unei intenții dramaturgice de a dezvolta scenariii de film până la nivel fabulos, promovând arta gestionării impresiei pe care o produce actul de responsabilitate al criticului față de valoarea creatorilor. Deci, prin intermediul creației este necesar să facem apel la trăirea și exprimarea artistică liberă, accentuând mai bine ideea de sincronicitate între fapt și fantezie, între ceea ce este și ceea ce e posibil, între ce ar putea fi adevărat din ceea este așa de fapt.

O lărgire a viziunii despre arta se produce odată cu folosirea muzicii ca factor dinamic al acțiunii (plastica mișcării), sau ca factor de dirijare temporală a mișcărilor și de educație cultural estetică, în special ca factor de înălțare spirituală sau ca instrument de prevestire a unei lumi ce are să vină, Iar dacă este adevărat ce spunea cântăreață Diana Saveanu, că muzica este un limbaj care te lasă să transmiți mult mai ușor ceea ce simți, atunci imaginea care este proiectată folosind acest limbaj trebuie să aibă și un nivel metaforic, o rezoluție ridicată a scenelor capturate (evidențiind obiecte și detalii importante) pentru a anunța o nouă abordare a subiectelor și o nouă expresie a realității vieții.

Schimbarea perspectivei în artă se produce ca formă de exprimare a trăirilor și credințelor oamenilor, cu ajutorul unui limbaj prin care ai ocazia să exprimi la superlativ o anumită idee, dincolo de imagini, dincolo de cuvinte și gesturi, dincolo de aparențe.

Coincidența perfectă dintre imagine și sunet se obține atunci când viziunea pe care o proiectezi despre Creație și Artă își exercită forța de a străbate timpul, de a străbate lumi diferite cu ajutorul unui limbaj prin care îți comunici ideile, sentimentele, experiența de viață.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.