Colecționarul de secrete

Fii mai presus decât cei pe care îi conduci, folosindu-te de latura cea mai puternică a leadershipului tău.

Îmi place să susțin spectacole. De magie. Am studiat încă de mic arta de a folosi scena, am învățat secretul captării atenției publicului cât și modalitatea de a-i intra în grații, cu un spectacol unic prin decorurile și costumele alese cu foarte multa inspirație, uneori terifiante, autentice și foarte expresive. Mai ales, prin iluziile create cu abilitate, menite să sporească misterul și curiozitatea fiecărui spectator.

Așa am reușit să ajung în vârful ierarhiei în profesia mea, pur și simplu printr-o excelentă prezentare. Când oamenii îmi urmăresc spectacolul sunt de-a dreptul orbiți de cele văzute, sunt uluiți de iluziile impresionante pe care le execut cu atâta măiestrie. Puterea. A devenit realitate.

Sunt un om misterios, iar secretele sunt o parte intrinsecă a activității mele. Multă lume dorește să le afle. Chiar și alți magicieni. Însă secretele sunt lucruri pe care trebuie să le cauți ca să le afli. Sunt lucruri pe care trebuie să le răsucești pe toate fețele, daca vrei să izbutești să le reproduci.

Ajungi să te împiedici de indiciile care îți stau în față, fiindcă te-ai obișnuit să le observi cu colțul ochiului?

Este nevoie de o mare putere pentru a vedea dincolo de iluzii, către un adevăr mai profund pe care îl poți sau nu înțelege. Este nevoie de o mare putere de concentrare pentru a înțelege mecanismul de realizare a iluziilor, mecanism care constituie de fapt unul dintre secretele mele cel mai bine păstrate. Iar la fel ca orice magician talentat, care-și respectă meseria, nu-mi voi dezvălui niciodată secretele.

Uneori am senzația că sunt deținătorul unei puteri deosebite – ale resurselor nelimitate ale magiei, ale întunericului și luminii, în stare să transform orice în avantajul meu, orice lucru banal în energii pure. Poate din cauza faptului că multă lume se dă peste cap să afle cum reușesc să creez iluziile, și numai eu singur cunosc răspunsul.

Oamenii ajung să se împiedice de indiciile care le stau în față, deoarece s-au obișnuit să le observe cu colțul ochiului, sau mai exact nu sunt deloc atenți la trucul din spatele imaginii mele. Evident, atuul meu este că am știut să păstrez totdeauna o anumită inaccesibilitate bazată o interpretare forțată a unei reprezentări de tipul întreg și real, un absolut care se manifestă prin intermediul virtuții de a fi un bun mânuitor al clișeelor hipnotizante.

Modelul tău de discreție are în vedere faptul că pentru a fi identificabil, fenomenul "puterii" trebuie să fie perceput prin evoluția formelor sale de regularitate?

Se fac din ce în ce mai des afirmații referitoare la „puterile” mele teribile. Dar, cu toate acestea, voi continua să nu spun nimănui nimic, voi păstra tăcerea. Îmi voi juca în continuare rolul de magician, ținându-mi ascunse secretele și lăsându-i pe ceilalți să moară de curiozitate. Cu niciun preț nu-mi voi dezvălui latura vulnerabilă. Astfel voi fi întotdeauna mai presus decât toți, și-i voi impresiona prin măiestria mea.

Cu secretele mele voi putea cuceri lumea. Ca un adevărat artist, mă voi dărui artei iluzionismului cu toată ființa. Îi voi putea fascina pe oameni la nesfârșit revărsându-mi harul aparte asupra lor, și, precum un băiețandru sfidător dornic să se avânte în luptă, voi ignora toate simțămintele lor.

Dar pentru asta trebuie să mă transform mereu într-o altă ființă, să capăt mereu o altă înfățișare, să creez mereu alte formule, alte situații, să generez mereu alte metafore, să întruchipez mereu alte personaje, să creez mereu alte axiome pentru ca puterea mea de influență și persuasiune să nu dispară niciodată. Îmi voi păstra secretele foarte bine. Le voi păstra și voi abuza ele cu regularitate. Mă voi folosi de ele pentru idealul meu personal. Îmi place să simț că dețin ceea ce le lipsește cu desăvârșire celorlalți: strălucirea.

Poți să schimbi ceea ce crezi cu adevărat despre tine și despre realitatea în care te învârți, urmărind existența ordonată a unei rupturi de emoțiile pe care le promovezi?

La ultimul spectacol observasem, sau îmi închipuisem că observ, o vagă încordare în atitudinea câtorva spectatori, de parca în mintea lor stăruia un gând nedorit, dar supărător. Aveam senzația că vor să afle ce zace în sufletul meu, să-mi smulgă cu forța secretele pe care nu vreau să le împărtășesc nimănui. Dar nu era asta.

Cât de orb și de ignorant am fost până atunci. Am fost mai degrabă atent la obținerea rezultatelor spectaculoase și mai puțin la felul în care se simt oamenii. Realitatea era alta, aceea că nu toată lumea adoră iluziile mele. De acest adevăr nu pot fugi, nu pot să mă ascund. Secretele mele nu au valoare dacă lumea nu adoră spectacolul meu.

Situațiile pe care le traversezi prin obligația de a nu divulga conținutul propriei creații, corespund stării de fond a lumi în care te afli atunci când îți vezi reflexia propriei imperfecțiuni?

La fel ca un magician, un om care se vrea stăpân pe situație are în vedere două lucruri: primul, să-și ascundă secretele astfel încât oamenii să nu-și piardă interesul față de el. Al doilea, să colecționeze cât mai multe secrete, astfel încât puterea lui de influență să crească, și cu atât „reprezentațiile” sale să fie mai reușite.

Acesta este marele adevăr pe care nimeni nu-l recunoaște, pe care toată lumea omite să-l menționeze: liderii sunt, dintr-un anumit punct de vedere, magicieni. Absolut toți liderii au secretele lor, bine păstrate. Iar cu cât știu să se folosească mai bine de secretele lor, cu atât este mai reușit „spectacolul” pe care-l susțin. Un lider fără secrete este precum o găină care nu face ouă, și care „cotcodăcește” a neputință.

Unicul gând care-l obsedează pe un lider este să nu rămână singur, neurmat de nimeni. Poate spune cineva că nu este așa? De aceea intenția lui nobilă este ca lucrurile să fie făcute eficient și bine.

Există un risc de care liderul, la fel ca orice magician, se teme: ca nu cumva să aducă "spectacolul" până la ceea ce și-a imaginat că va fi punctul culminant, dar spectatorii să se dovedească neimpresionați, aplaudând lipsiți de entuziasm. Iar acest lucru reprezintă un semnal de alarmă. Înseamnă că eficacitatea lui a început să se estompeze.

Lumea unui magician este unitatea de măsură a informației care rămâne ascunsă.

Starea de fond a acestei lumi, când el își vede reflexia propriei imperfecțiuni, este indicatorul unei situații de criză ce poate corespunde cu dificultatea în concentrare, retragerea în sine, închiderea emoțională, evitarea activităților amicale și izolarea socială.

Concluzie: Fiecare profesionist ca și fiecare lider își are secretele lui, secrete care sunt de fapt rodul muncii și experienței lui de ani de zile și, desigur, nu există vreo motivație ca aceste secrete să fie împărtășite celorlalți. Se poate afirma totuși că ele constituie „puterea” liderului, iar ea este dorită cu orice preț de alții care nu vor renunța niciodată să „preia” această putere, chiar și pe căi sau cu mijloace neortodoxe.

Secretele reprezintă de fapt structura cea mai eficientă a leadershipului, constituie latura cea mai puternică a unui lider. Dacă vrei să fii mai presus decât toți și să-ți păstrezi puterea de influență, transformă-ți leadershipul într-un veritabil spectacol folosindu-ți cunoștințele și capacitățile într-un mod constructiv.

P.S. Liderii sunt veritabili colecționari de secrete pe care trebuie să le păstreze cu strășnicie și să se folosească de ele în mod util.